Tu și Poezia...

 

 

Singur cu tine

Nu sunt,

Nici tu, singură,

Nu ești!

Cât de nimic

E nimicul

Fără cuvânt!

Ce fericit e Poemul

În care

Mă zidești

Joi, 22 Ianuarie 2026

 

Cât de mult te asemeni cu ea,

Cu sora ta geamănă-

Poezia!

Pe amândouă v-a creat Dumnezeu

Din coasta unui gând.

Ce fericită e mâna poetului

Care vă scrie,

Femeie-Poezie!

Ce bogat e sufletul lui

Și flămând!

„Să nu fie omul singur,”

Nici ea mai singură

Să nu fie...

 

Aripi de înger...

 

Din când în când

poate

și îngerii

își schimbă aripile...

Așa mi-ai spus:

am văzut aripi de înger

căzând

pe pământ.

Cu aripile acestea

voi învăța

să zbor!

Și de atunci te-am numit

îngerul meu

păzitor...

 

Poezia divină...

 

Și dacă Poezia e divină,

Mă întreb, poetul cum e oare?

Între el și ea nu-i nicio vină,

Ci numai dragoste biruitoare!

 

Între ea și el e-atâta pace

Adăpostită-n orișice cuvânt,

De-aceea poate-atât de mult îți place

Poemul întru care ești și sunt!

 

Precum e sfânta rază din lumină

În dimineața care ni se-arată,

Ea, Poezia noastră, e divină,

Să o rostim cu inima curată.

 

Așa mi-a fost în viață pentru mine,

Ca pâinea de la Paști muiată-n vin

Oriunde sunt, dacă mi-e greu sau bine,

În fața ei de-a pururea mă-nchin...

 

Nicolae Nicoară-Horia