Cuvintele scrise nu sunt furate,
Cum să furi lumina de sub stele?
Cu ele te îmbrățișez, Omule-frate,
Fericit să fii între silabele mele!
Silabele-acestea cu brațele lungi,
Scrise-nescrise, niciodată nu dor,
Dintre ele, Doamne, să nu mă alungi
Și tăcerile, unele, au rosturile lor!
Din cartea vieții nu-mi lăsa albe filele,
Știu, cuvântul-cuvântul nu tace!
Precum pâinea cea de toate zilele,
Aducător de liniște și de pace...
Duminică, 4 Ianuarie 2026
Te îmbrățișez! Minunate
cuvinte!
Ele vin întotdeauna de sus,
Iuda-vânzătorul-își aduce
aminte
Cum L-a vândut atunci pe
Iisus...
Îmbrățișarea este cel mai
frumos ritual,
Brațele Omului niciodată nu
dor,
Nici râul nu doare din mal în
mal
Cu Iubirea curgându-i de la
izvor.
Fără îmbrățișare zborul nu
există
Și via-i sălbatică fără araci,
De-aceea, te rog, să nu mai
fii tristă,
Îmbrățișează-mi Poemul și
taci!
Îmbrățișează Aerul gândului
meu,
Din fiecare seară, ori
dimineață,
El este lângă tine, la bine și
la greu,
Cu brațele-ntinse mereu spre
viață...
Nicolae Nicoară-Horia


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu