A secat izvorul...

 

 

A secat izvorul dinspre Poezie,

Arșița pe buze încă e în toi,

Nu aud porunca îngerului: scrie,

Ce tăcere oarbă crește între noi!

 

A secat izvorul, harnicul izbuc

Dintru bucurie nu se mai înaltă,

Fără el din lume unde să mă duc?

Fără el, Părinte, ce târziu e-n viață!

 

Îmi ascult cum plânge inima din piept

Și cu ea deodată sfânta Rugăciune,

A secat izvorul? Încă mai aștept

Să mi se întâmple tainica minune...

20 Ianuarie 2026

 

Ce-i Viața asta și de unde vine?

Nedezlegată-n veci e taina ei,

Mă gândesc la voi, dar și la mine,

Oameni suntem pe pământ, nu zei!

 

Venim pe rând și stăm aici o vreme,

Ne adunăm comori peste comori,

Pleci întotdeauna prea devreme,

Suflete-al meu, neînvățând să mori...

 

Acum când scriu cu mâna tremurândă,

Ca lancea Horii fulgerând din teacă,

Aceeași întrebare stă la pândă:

Ce-i Viața asta și spre unde pleacă?

 

Nicolae Nicoară-Horia