Poemul de mâine...

 

 

Scrisul de mână nu-i o meserie,

Se plimbă gândul peste tabla goală,

Nu mai știu școlarii să mai scrie,

Nici caiete nu mai au la școală...

 

Din ceruri parcă plânge Dumnezeu,

Vă scriu cu lacrimile Lui sărate:

Citiți și re-citiți cuvântul meu,

Câtă vreme încă se mai poate!

........................................................

Ai telefon, tabletă...cine știe,

„Inteligență,” câtă vrei de-acum

Și mâna ta cu dorul de hârtie-

Omul-robot la toate, e pe drum...

 

Nu-l aștepta, el singur o să vină

Vai, de mânia lui să te ferești!

Rămas în urmă Sufletul suspină:

„Unde ești, Adame, unde ești?”

Joi, 29 Octombrie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia