luni, noiembrie 22, 2021

E ziua mea din anii șaptezeci...

 



Omule, ce singur te petreci

Din viața asta care ți-a fost dată!

E ziua mea din anii șaptezeci,

Să-i ajung nu am crezut vreodată;


E ziua mea, cum are fiecare,

O zi anume, scrisă-n calendar!

Când m-a născut o mamă-ntre izvoare,

Acolo-n Apusenii plini de har;


De ei atâtea amintiri mă leagă!

Se înfioară sufletul din mine,

E ziua mea! O zi atât de dragă,

De ea în viață nu mi-a fost rușine!


O zi de joi, veneau pe lume zorii,

Veneam și eu, trimis în Poezie

Pe un pământ de patimi și de glorii,

Vestit de înger, slava lui să fie!

22 Noiembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia

Niciun comentariu: