Pleacă și toamna, nu-i nimic să nu plece,
Bucuria, tristețea, cântecul, floarea,
Pleacă și Omul care-și petrece
Și-n urmă rămâne de-a pururea zarea;
Fără ea nu-i cuvântul și nicio tăcere,
Fără ea ochii tu știi că mă dor,
Toate pe lume sunt doar o părere,
Trecutul, prezentul mereu viitor!
Vântul aleargă prin frunze năuc,
În curând peste ele-o să cadă zăpada
Și eu la vreme o să mă duc
Lăsându-mi neterminată Balada...
Durerea nescrisă e-atât de albastră!
Pleacă și toamna? Să plece nu vrei
Și Clipa aceasta e încă a noastră,
Să ne bucurăm împreună de roadele ei!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu