Sunt unii care stau ca spinu-n tâmple,
Adeseori le simți suflarea-n ceafă
Și-așteaptă un „ceva” să ți se-ntâmple,
O nenorocire poate, ori o gafă...
Nu-mi sunt prieteni sinceri pe pământ,
De-a pururi îmi dau iama printre versuri,
Nici dușmani nedeclarați nu-mi sunt,
Eu cred că au...atare „interesuri;”
Vederea lor mă zgândăre sub pleoape,
I-am suportat și nu mi-a fost ușor,
Toată viața i-am știut aproape,
Dar niciodată n-au fost de-ajutor!
.................................................
Mai sângeră pe fruntea Lui cununa,
Acestui Adevăr în veci mă-nchin!
Sunt unii și vor fi întotdeauna
Care stau în umbră ca un spin.
Cu sârguință mă „citesc” mereu,
Despicându-mi versurile-n trei,
Să le ierte bunul Dumnezeu
Văz-duhul necurat căzut în ei!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu