Noiembrie-i de-acum la apogeu
Și zilele sunt tot mai agitate,
Vine vremea să mă nasc și eu,
Dar singur, Doamne, știu că nu se poate!
Nisipul din clepsidră mă adună,
De-atâtea toamne a tot curs mereu,
Acasă nu-i nici Mama să îmi spună
Bine-ai venit pe lume, fiul meu!
Să mă nasc? Nici nu mai are rost
Și-așa mi-e trupul gata pentru roată,
E-atât de-aproape din slăvitul Post,
Iar Maica sfântă-i tot mai supărată...
Tăcerea stă la pândă sub cuvânt,
Parcă-i sfârșitul lumii-să nu fie!
Și totuși nu sunt singur pe pământ,
Te am pe tine, sfântă Poezie!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu