Am învățat să nu mai spun „mă doare!”
Am învățat că nu e de folos,
Oamenii și-așa nu au răbdare,
Cuțitul vremii le-a ajuns la os...
Oricum, eu știu că nu interesează
Pe nimenea din jur oftatul meu,
Ci mintea să îmi fie pururi trează
Pe drumul dintre azi și Dumnezeu!
Repet și-acum, durerea nu se vede,
Se simte doar de cel robit de ea,
Ce fericit e cine o prevede,
Atunci când se mai poate prevedea!
Am învățat să nu mai spun „mă doare!”
Am învățat și cred- „sunt sănătos!”
Om și eu, cu patimi ca oricare
Și câteodată mult mai păcătos...
Din volumul în curs de alcătuire-
POEZIA CEA DE TOATE ZILELE...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu