Când ziua îmi va fi târzie
Și asfințitul după nor,
Primește-mă, Copilărie,
În veșnicia din pridvor,
Acolo unde știi prea-bine
Se scuturau de floare merii
Și să rămân Copil cu tine
Până la capătul Vederii;
Pe lumea asta de păcate,
De libertate în des-frâu,
E tot mai multă răutate,
Dureri și lacrimi fără frâu...
Pe Dealul tău cu iarba arsă,
Cu ciocârlii rănite-n vânt,
Cum geme încă pe sub coasă
Tăcerea spusă în cuvânt!
Primește-mă, Copilărie,
Acum când scriu acest poem,
Dacă vreodată o să fie...
De nicio moarte nu mă tem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu