Toamnă, frunze, vânt și ploi,
Vremea cât o să mai țină?
Crește noaptea dintre noi,
Ziua e tot mai puțină...
Avem și mai multă treabă,
Întrebări fără răspuns,
Zilnic e aceeași grabă,
Timpul parcă nu-i de-ajuns;
Sufletul e plin de larmă,
Aerul tot mai murdar,
Viața, viață de cazarmă,
Unde-i cea primită-n dar?
Nu ne mai cunoaștem rostu'
Bâjbâind prin adăpost,
Unde-i legământul nostru,
Unde-s toate câte-au fost?
Ard tăcerile-n cuvânt,
Murmură în zări colinde,
Toamnă, frunze, ploi și vânt
Și tristețe cât cuprinde...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu