Vorbiți-i, dar, batjocoriți cât vreți,
Până pământul țării vă îndură,
Strămoșii nu ne-au fost analfabeți
Între coliva sorții și prescură!
Eu despre ei întotdeauna scriu
Cu dragostea rămasă-ntre cuvinte,
Credința lor vă stă în gât, eu știu,
Precum și alte „obiceiuri sfinte...”
..................................................
Mă doare-n suflet adevărul crunt,
Fără bătrâni o țară e săracă
Și pe ei, așa puțini cum sunt,
Mai îndurați-i încă până pleacă,
Pe urmă vindeți toat-averea lor
Cu gândul, cel mereu, plecat afară
Și-o să vă fie traiul mai ușor
Fără această zilnică povară...
Cu Biblia acestui neam în mâini,
A lui și-a altor neamuri din afară,
Mă rog, când o să fiți și voi bătrâni
Cuvintele acestea să vă doară!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu