A venit Brumarul de curând,
În Sohodol, pe dealurile mele
O mamă într-un leagăn legănând
Pruncuțul care sunt, născut sub stele...
Lumina se-auzea vestind anume
Întâiul țipăt înflorit pe buze
Și zorile de-atunci i-au dat un nume
Ca un freamăt nelumesc de frunze...
Căzuse bruma peste satul meu,
Un Sat ce-i port silabele prin sânge
Și-acolo, între el și Dumnezeu,
De șaptezeci de ani lumina plânge
De bucurie, Doamne, nu de chin,
Când a văzut-o pentru-ntâia dată,
În fața ei de-a pururea mă-nchin,
Ce Rugăciune binecuvântată!
..............................................
A venit Brumarul, mama-i dusă
Pe drumul vieții obosit de roți
Și mi-a lăsat Iubirea ei nespusă
Acolo, veșnicită printre moți...
2 Noiembrie 2021
(22 Noiembrie 1951)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu