joi, septembrie 29, 2011

Autumnală...

29 Septembrie 2011.

Se-aude vremea cariind în grindă,
De linişte se umple cerul tău!
Lasă-mi oftatul să mi te cuprindă,
Nu are cum să-ţi facă niciun rău...

Cât Dor mi-a mai rămas până la cruce?
Ţărâna de sub tălpi e numai scrum,
Septembrie din caledar se duce,
Pune-mi ceva în locul ei de-acum.

Prin Apuseni, acolo într-o casă
O Mamă în curând mă naşte iar,
Copil de sunt de-a pururea nu-mi pasă,
Tu să-mi rămâi în loc de-Abecedar
...

miercuri, septembrie 28, 2011

În palmele tale...

28 Septembrie 2011.

Ia-mi în palme gândul
precum olarul
lutul frământat cu sudoare
și fă-mi din ele
ulcioare
însetate lângă izvoarele tale.
Ia-mi în palme sufletul
mistuitor
și spune-i ceva despre ploi.
Soarele a trecut demult
de amiază.
Liniștea urcă în vie
șerpuind pe araci.
Umbrele amurgului cresc
peste noi.
Ia-mi în palme cuvântul
și taci...

Duminică, Dumnezeu...

25 Septembrie 2011.

M-a întrebat cineva odată,
nu ştiu de era creştin
sau ateu:
„dacă lucrarea Lui
e terminată,
Duminica se mai odihneşte
Dumnezeu?”
Lucrarea noastră,
nu e gata nici mâine,
dar mâna mea astăzi se roagă
şi scrie:
„dă-ne nouă, Doamne,
cereasca Ta pâine
şi nu ne lăsa
ispitiţi în pustie!...”

Târziu de vară...

21 Septembrie 2011.
Cuvintele ce mi-au rămas, puţine,
Nici ele nu mai au în gânduri loc,
Legat de lut doar umbra mă mai ţine
În clipa ta, cea fără de noroc...

Odată o să uiţi de toate cele
Ca de-o lumină care nici n-a fost,
Dacă mai treci prin versurile mele
Unul măcar învaţă-l pe de rost.

Porunca asta ultima să-mi fie,
Tu lasă-mă tristeţii să mă-nchin,
Acum e toamnă, strugurii în vie
Cât de curând se vor întoarce-n vin.

Cuvintele ce mi-au rămas, puţine,
Se mistuie ca aurul în foc,
Tot mai târziu o să auzi de mine,
Tot mai departe şi tot mai deloc...

marți, septembrie 20, 2011

Tu mi-ai jignit cuvântul...

19/20 Septembrie 2011.
Unui a mic...

Tu mi-ai jignit părinţii,
de mine nu îmi pasă,
oricâte vorbe grele
asupra mea arunci,
eu ştiu că niciodată
tu n-ai avut o casă
în care să se-audă
un gângurit de prunci...
Tu mi-ai jignit strămoşii,
cei vecuiţi în piatră,
cu fluierul, flămândul,
cu roata ce-ai avut?
Pustiu se-aude gândul
prin cerul tău cum latră
şi sufletul, sărmanul,
din tine l-ai vândut!
Şi tu, ca fiecare,
la Marele Judeţ
odată vei ajunge,
lumina să te-mpartă,
să-mi fie-ntreagă vina
dacă l-am scris citeţ,
tu mi-ai jignit cuvântul,
tăcerea nu te iartă...

miercuri, septembrie 14, 2011

Lumină locuită...


14 Septembrie 2011, în zori...

„Eşti o lumină locuită...”

Întunericul se auzea

spărgându-se-n bucăţi.

Se crăpa de Ziuă-n afară.

Zorile curgeau

peste Munţi

şi tu râdeai

fericită

ca o ploaie de vară...

duminică, septembrie 11, 2011

Între vânt şi cuvânt...

Duminică, 11 Septembrie 2011.

De unde mi-e cuvântul,
cel pironit pe cruce,
de unde bate vântul
şi încotro se duce?

Pe cel dintâi de toate
îl simt, neliniştitul,
tăcerea pe la spate
înfige-n el cuţitul...

Tu linişteşte-mi vântul,
să-l duci în altă parte
şi lasă-mi viu cuvântul
neterminat din carte...

sâmbătă, septembrie 10, 2011

Mori liniştit...



Baia de Criş, 10 Septembrie 2011.

Mori liniştit, sunt lângă tine-acum,
Sufletul tău în linişte mă îmbracă,
Ştiu că te doare flacăra din scrum
Şi stingerea mereu tot mai săracă...

Toţi prietenii te vor jeli puţin,
Pe urmă parastase îţi vor pune,
Tu iartă-i pe aceia care vin
În preajma ta, străini de Rugăciune,

Tu iartă-i pe aceia care-mi spun
Că moartea în uitare te va duce
Şi lasă-mă din trunchiul de gorun
Să-ţi fiu la căpătâi de-a pururi cruce...

joi, septembrie 08, 2011

Doină neterminată...


8 Septembrie 2011.
Frunză arsă de gorun,
Cetină de brad căruntă,
Numele pe care-l spun,
Logodit fără de nuntă,
Iancu, cel trudit sub stele,
Pe o prispă de brutar,
Obosit de Dor şi jele
Adormi-va iar şi iar...
Îl ard cântece surpate
Într-un ochi de fluier sfânt
Doamne, dă-i odihnă-n toate
Şi în Cer şi pe pământ!
Vindecă-i din suflet graba
Şi lumina din obraz,
Dacă noi dormim degeaba
Măcar el să fie treaz...