marți, martie 31, 2009

NU-MI AMINTI...

Nu-mi aminti de frig, iubito,
Cuvântul gerului mă frige,
N-auzi cum tremură caişii?
La piept, zadarnic, nu-i pot strânge!
Când floarea lor neprefăcută
Se mistuie-n văpaia brumii,
Sărută-mi, dar tristeţea mută
De-nsingurarea care mi-i!
Vai, Martie ciudat declină
Un substantiv al nimănui,
Se-aude-nlăcrimat sub stele
Cum geme bronzul din statui...
Neputincioşi suntem, sărmanii
Sub vremea vremilor ce vin,
Nu-mi număra, iubito, anii,
Mai amăgeşte-mă puţin!
Că nu e clipa o povară,
(Vecia faptului că sunt!)
Cât de curând va fi şi vară,
Va fi şi bine pe pământ...
.........................................
Nu-mi aminti de frig, iubito,
Ce viscol îmi pândeşte-n sânge!
N-auzi cum tremură caişii?
La piept, zadarnic, nu-i pot strânge...

duminică, martie 29, 2009

CUTREMURUL...

29 Martie 2009.

Ia-le, Doamne, răilor, cuvântul,
Dă-le, dar, cutremurul din Duh,
Dacă o fi să ne scufunzi Pământul,
Să ne rămână Dorul în Văzduh!

Iartă-mă dacă-n această noapte
Am adormit atâta de puţin
Şi-am ascultat de vorbele deşarte,
Lasă-mă de Tine să mă ţin!

Mai jos decât mă ştiu, unde să cad,
Sunt Om şi eu, supus Aici greşelii,
Ce-o fi acolo, dedesupt de iad?
Iartă-mi, Doamne, cumpăna-ndoielii..
.

SE SCHIMBĂ ORA...

28/29 Martie 2009.

Se schimbă Ora, cea de pe pământ,
Se schimbă Ora firii din cuvinte,
Tu nu uita, Ceasornicul ce sunt
Să-i dai de-acuma acele înainte...

Să ne culcăm, iubito, mai devreme,
O să ne fie noaptea prea puţină
Şi-n Cartea mea ne-scrisă de Poeme
Mai multă bucurie din Lumină...


Se face mai devreme între noi

Tu care eşti a clipelor stăpână,
Vrei să schimbăm Veacul amândoi?
Măcar el în urmă să rămână...

GRĂDINĂ A MAICII DOMNULUI...


GÂNDUL SAPĂ....

28 Martie,2009. ora 14.00.


Azi am început să-mi sap Grădina,
L-am chemat în ajutor pe El,
Cârtiţele nu iubesc Lumina,
Râmele, şopârlele, la fel!

Gândul sapă, mâna mea îl scrie,
Unora de nu le sunt pe plac,
Doamne, dă-mi această bucurie
Să mă ştiu stăpânul ei în Veac!

sâmbătă, martie 28, 2009

ŞI IARĂŞI...

28 Martie 2009.

Şi iarăşi vine Îngerul şi-mi spune,
Nu e frumos de semeni să te-ascunzi,
Unde eşti, Tu, Omule minune?
De-aceea ţi-am dat gură-să răspunzi!

Pe lumea asta, plină de jivine
Te-am pus Aici să fii stăpânul lor,
De-atunci şi până-n vremea care vine,
Pe totdeauna să rămâi dator...

Nu m-am ascuns, ci m-am retras puţin
Din calea care duce spre pustie,
Cu demnitatea ierbii iarăşi vin
Şi voi mai sta o vreme, cine ştie...

VEŞNICA POVARĂ...

28 Martie 2009.

Doamne, ce povară sfântă port!
Sufletul tău, HOREA din Albac,
Cel mai durut şi nobil paşaport
Din Veşnicia unui neam sărac...

Sărac de ce Aici, sărac de cine?
Când Munţii ăştia gem de-atâta Dor,
De-atâta Aur, Doamne, că îmi vine
De ciudă să mă-ntunec şi să mor!

Eu ştiu şi simt şi-aud porunca ta,
De-acolo din Biserica cu lună-
Învaţă să te rogi şi nu uita
Dumnezeu în Veac nu se răzbună...

Neamul meu, din care eşti şi tu,
Copchilule din Munţi şi de oriunde,
Pe roată mi-au frânt trupul, Gândul, nu!
Călăilor ce sunt, nu le răspunde...

Şi-acolo sus, pe Dealul pus în furci,
La Alba Iulia ce mi-a fost dragă,
Dacă va fi vreodată să mai urci
Ia-mi Inima rănită în desagă!

Au îngropat-o fraţii mei pe-aproape
De eşafodul cruntei judecăţi-
Doamne, ce povară port sub pleoape-
HOREA, pe Horia să-l ierţi!...

joi, martie 26, 2009

SE TULBURĂ MUNŢII...

26 Martie 2009.

Se tulbură Munţii, pădurile dor,
Îşi mântuie floarea pe culmi corcoduşii,
Cine mă strigă din Unicul Dor,
Cine îşi plânge din fluier supuşii?

Iancule Avrame, cât ne mai eşti,
Numele tău e tot mai în ceaţă,
Prin şcolile noastre, cele româneşti!
Istoria Neamului nu se mai învaţă...

De ce să ştim noi cine ai fost,
Copiii noştri şi cei care vin,
Acum, când îţi scriu, e Marele Post
Şi simt din cunună fiecare spin...

Ai mei de Acasă, ei, guvernanţii,
Tot bâjbâie-ntr-una şi nu ştiu ce spun,
Crăişorule drag, mi-s martori Carpaţii,
Timpul acesta e tot mai nebun!

Se tulbură Munţii, pădurile lor
Şi ele acolo sunt tot mai puţine,
Cine mă strigă din Unicul Dor,
Doamne, ai milă de el şi de mine!

ÎNDEMN...

26 Martie 2009.

Scrie
Şi nu obosi!
Aşa-mi spuneţi

Voi...
Cuvintele tale,
Toate,
Să curgă
Şuvoi,
Precum Arieşul
Acolo
Departe,
Prin Munţii Apusului,
Munţii
De Aur
Şi de nevoi...
Supus fii
Cuvântului,
Nesupusului
Şi nu te uita
Înapoi,
Acolo e
Zbaterea vântului...

TREI...

26 Martie 2009.

Nici nu mai ştiu
Cu mine
Ce-i…
În Gândul meu,
În zarea
Mea,
Prin ochii mei,
Mereu
Îmi dă târcoale
Cifra Trei…
Mă ia de mână

Oare
Dumnezeu?...

miercuri, martie 25, 2009

CERUL...


25 Martie 2009.


Mai uşor
Decât cerul
Din noi
E
Cerul deasupra
Noastră.
Tu
niciodată
Nu ai crezut în el...
Ce caută
Ochii
Tăi,
Iscodind în fântâna
Din vise?...
Cât întuneric albastru
E-acolo,
Şi
Câte speranţe
Ucise...

BUNA-VESTIRE...



25 Martie 2009.


Crinul
Din mâna Arhanghelului
Gavriil
Nu s-a veştejit
Încă-
„Bucură-te, ceea ce eşti
Plină de har!”
Cine mai simte,
Cine mai
Aude
Şi astăzi
Duhul acestor
Cuvinte,
Fie-i
Sărbătoarea
Cea mai deplină,
Din câte mai
Sunt,
În Calendarul neamului meu,
Aici
Pe pământ...

marți, martie 24, 2009

IARBA DE ACASĂ...

23/24 martie 2009.

Cade brumă peste Primăvară,
Iarba de pe crânguri toată-i arsă
Şi Lumina a-nceput să doară
Aici în pragul dorului de-Acasă...
Peste-amintiri trec negurile noastre
Ca nişte oşti tăcute şi înfrânte,
Un fluier frânge zările albastre
Şi o Vâlcea îl susură sub punte...
Mi-e gândul crud, ca frunza cea de nuc,

Prin suflet n-auzi murmurul pădurii?
La vară, Doamne, cum o să mă duc
Copchil în sus pe Dealul Curăturii
Şi-acolo, printre brazdele de fân,
Cu stelele din cer amestecate,
Să nu mai spună lumea că-s bătrân,
Că prea-s demult plecat şi prea departe,
Că mi-am uitat fărâma cea de humă,
Copilăria mea nemăritată-
Peste Primăvară cade brumă,
N-o să ne-nvingă iarba, niciodată...

luni, martie 23, 2009

VIOARA...

23 Martie 2009.

Câteodată prinde să mă doară
Gândul, cel flămând, să mi-l aprindă
Liniştea închisă în vioară,
În vioara mea uitată-n grindă...

Cioplită dintr-un lemn de paltin dulce,
Nici arcuşul, Doamne, nu-l mai are,
Nici Cântecul nu poate să se culce,
Degeaba-l trimit seara la culcare...

Mi-e dor de ea, vioara mea dintâie,
Alta nu are cine să mai facă,
Tata e dus demult în veşnicie
Şi Mama de o vreme se tot pleacă..

Şi în Acasa noastră de pe Munte,
Prin lada amintirilor din pod,
Când îmi coboară frigul peste frunte,
Se-aud acolo carii, cum tot rod...

duminică, martie 22, 2009

CUVINTELE VIN, CUVINTELE PLEACĂ...


DIN FERICIRILE MELE...

POEME DE DUMINICĂ, 22 Martie 2009.

CU TINE…
21/22 Martie 2009.

Când Ziua trudită în somn se coboară
Precum în noaptea din lut rădăcina,
Cu tine vorbesc, Poezie-fecioară,

Ca orbul din Visul mereu cu lumina...

Din palmele Clipei se-apleacă şi bea
Sufletul meu frumuseţea ei toată,
Tu ştii că mi-eşti dragă, de Dragostea mea
Să nu-ţi fie teamă, nu, niciodată!

Cu tine voi sta împreună o Viaţă,
Până la capătul ei să te scriu,
Până se face în Cer dimineaţă,
Până se face de n-o să mai fiu...

DE O FI...
22 Martie 2009.

De o fi
Să mor
În
POEZIE,
Doamne,
Vreau
Duminică
Să-mi
Fie!




BIOGRAFIE...
22 Martie 2009.

Prea multe lucruri
Nici eu
Nu ştiu despre
Mine
Să spun.
Biografia mea

Uneori
E atât
De săracă!
Ştiu doar atât,
Nu sunt
Copilul din flori,
Am un tată
Roman
Şi o
Mamă
Dacă!
De acolo în jos,
Ori
În sus,
E grija celui
Ce mă întreabă...
Acum
Nu mai e
Timp
De răspuns,
Iertaţi-mă,
Eu am
Atâta treabă..


SINGUR CU DURERILE MELE...
22 Martie 2009.

Ce fericit sunt
Singur
Aici
Pe pământ
Cu durerile mele
Ascunse!
Într-o zi
Voi fi
Şi mai singur
Cu ele,
Precum ai fost
Şi tu
Atunci,
Iisuse!

MIERLA...
22 Martie 2009.

Îmi vine să plâng
Şi nu ştiu
De ce,
Afară
O mierlă
Se aude
Cântând...
Ceva ciudat
Cu mine se petrece,
Oare
Cine îmi umblă
Prin
Gând?

TĂCERILE MELE...
22 Martie 2009.

Nu mai răscoli
Prin
Tăcerile
Mele,
Spun
Şi eu,
S-ar putea
Să te doară...
Nu în fiecare noapte
Sunt
Stele,
Nici eu nu sunt
În fiecare
Seară...
Nu aştepta niciodată
Răspuns
Unde sunt ele,
Eu
Unde
Ascuns...

RETRACTORI...
22 Martie 2009.

Mă întrebaţi
Dacă am retractori,
Dacă sunt,
Şi sunt prigonit
Uneori?
Nu mai ţin minte
Acum
Să vă spun,
Sunt încă!
Sunt
Încă
Pe drum...

VISUL...
22 Martie 2009.

Afară e noapte
Şi noaptea
E grea,
Acolo
Sunt
Viscolite omături,
Stai lângă
Mine
Şi nu mai pleca,
Îmi spune
Ea, POEZIA de-alături...


sâmbătă, martie 21, 2009

LINIŞTE...


NU E BORDEL...

20/21 martie 2009.

Am citit aseară dintr-o carte
De Poezii- n’o mai citesc în veci!
Băga-mi-aş...tot aşa şi mai departe
Şi-acuma mă cuprind fiorii reci

Când mă întreb, ce-i oare Poezia?
Dar sub ispita vremii nu mă lasă
Dumnezeu, care mi-a dat vecia
Să-mi fie-aici şi lacrimă şi casă...

Iertaţi-mă, dacă sub pleoape am
Această rouă, bună pentru rană,
Din neamul meu de-acum şi neam de neam
Ea îmi rămâne înger din icoană!

Nu e bordel! şi n-a fost niciodată
În lumea asta, unde să te duci
Să-ţi vândă ţie trupul ei de fată
Şi ochii ei în care să te culci...

Am citit aseară dintr-o carte
De poezii-cum scrie pe coperte,
Celui de Sus mă rog, ca dintre toate,
Păcătuirea asta să mi-o ierte!

E Postul Mare, vineri, ştiu dojana,
Simţeam nevoia să mănânc puţin,
În faţa mea ce plânsă e icoana!
I-am scris aceste versuri şi mă-nchin...

vineri, martie 20, 2009

ECHINOCŢIU...



20 Martie 2009.

Acum e Soarele la ecuator,
Şederea lui, aici, să nu te doară,
E vremea, dar, după atâta Dor-
Fii Echinocţiul meu de Primăvară!
Dar unde sunt narcisele din noi
Şi floarea cea de vişin, cine ştie...
Rămâie frigul iernii înapoi,
Tu vino să te-mbrac în Poezie...
Gândul meu, pe fruntea ta să-l pun
Să te-aud şoptindu-mi că ţi-e bine-
Fii Echinocţiul meu în tot ce spun
De-acum şi până- n veacul care vine...

IARNĂ...


A MAI PLECAT UN CÂNTEC...

19 martie 2009.

De ce-mi vorbeşti de moarte tu,
Zăpada cade-ndoliată,
A mai plecat un Cântec? nu
El nu se moare niciodată!
Acolo-n lacrima dintâie
Se duce doar să se aline,
Miroase Clipa a tămâie
Şi Dolănescu nu mai vine…
Mi-e primăvara asta-nvinsă,
A câta oară? iar şi iar
Se ninge peste Ţara plânsă,
Ce Martie-i în Calendar?

joi, martie 19, 2009

NINGE ÎN MARTIE...


19 Martie 2009.

Ninge
Şi e Martie acum!
Mugurii
Mă strigă
Iar
Pe nume!
Nu pot să-i apăr,
Doamne,
Nicidecum!
Neputinciosul
Care sunt
În lume...
Vezi,
Ghioceii
Tremură de frig,
Şi viorelele
Au ochii
Uzi
Şi nu-ştiu-cum
Îmi vine

Mă ning-
Zăpada mea
Fierbinte,
N-o
Auzi?...


FEMEIA ŞI PATRIA...



19 Martie 2009.


Simt, Doamne,
Cum
Mă prind
Fiorii-
Precum se cuprinde
Fântâna
De
Curcubeu!
Tu ştii
Că ea are,
Tu ai
Chipul sfânt al viorii,
Sub arcuşul
Blând
Al gândului
Meu?
Amândouă
Patrii
Din
Acelaşi pământ,
Fără
De care
Zadarnică e
Şederea Dorului
În
Cuvânt!

GRĂDINA DE ACASĂ...

18 Martie 2009.
Singur îmi sap Grădina de-acasă,
Cealaltă, am săpat-o demult,
Aş vrea să plătesc pe cineva cu ziua,
Eu timp nu prea am mult...
Dar nu vrea nime', dinspre Bodegă
Numai cântece vesele-mi vin,
Degeaba se vaită Viţa de vie,
Nici ea acuma nu plânge vin...
Acolo mai bate vântul din vest,
Coada hârleţului e prea tare
Şi la ce bună truda aceasta?
De la Primărie se beau ajutoare...
Singur îmi sap Grădina şi ce-i,
Altora, poate le e ruşine-
Aş vrea să plătesc pe cineva cu ziua,
Dar nici cu ora nu îţi mai vine...

DĂSCĂLIE...

18 Martie 2009.

Spăşitor cuvântul pururea să-ţi fie,
Lămurit ca aurul trecut prin foc,
Fără de dosadă, numai bucurie,
Fericăciune, hasnă, toate la un loc.
De năsălnicie tu să nu ai parte,
Lotrii niciodată să nu-ţi iasă-n drum,
Plecătorul suflet să îl pui în toate,
Alduit ca versul ce îl scriu acum...
Ţiitor Poemul să-ţi rămână-aproape,
Nicicând zăuitarea să nu te atingă,
Dăscălia asta să o porţi sub pleoape
Până la
giudeţul care stă la
pândă...
GLOSAR
alduială
= binecuvântare
dăscălie
= învăţătură, povaţă
dosadă = necaz, ceartă
fericăciune
= fericire
giudeţ
= judecător
hasnă
= folos
lămurit
= curat, pur
lotru
= hoţ, tâlhar
năsălnicie
= răutate
plecător
= înclinat, smerit
spăşitor = mântuitor
ţiitor
= sprijinitor
zăuita
= a uita

miercuri, martie 18, 2009

CE VOI MAI SCRIE MÂINE...


17/18 martie 2009.


Te-aud umblând prin gândurile mele-
Ce voi mai scrie mâine, nu-ntreba,
P O E Z I A, nu-i ca toate cele,
Nu ştii când vine şi când pleacă ea!
Pictorul se pune şi pictează,
Culorile de-a valma lui îi vin,
Compozitorul, singur de creează,
Toate sunt la timpul lor divin!
Acum, se uită-n ochii mei o floare,

Ştiu ce gândeşte, ce visează ea,
Parfumul ei şi mângâie şi doare-
Da! Asta este Poezia mea!
Ce voi mai scrie mâine? Ai răbdare!
Aici, Acum, acest Poem al meu
Mai are-atâtea semne de-ntrebare-
Când va fi gata? Ştie Dumnezeu...

marți, martie 17, 2009

DE V-AŢI ASCUNSA...

17 Martie 2009.
Să te ascunzi de mine tu n-ai unde,
Sunt peste tot, în Aer, pe pământ,
Aşa mi-a spus aseară Poezia,
Eu tot o amăgeam că nu mai sunt,
Străinul care-am fost e dus departe
Şi nu se mai întoarce prea curând,
O veşicie poate ne desparte,
Ea mă privea cu ochii lăcrimând
Precum priveşte mărul o copilă,
Flămândă toată de misterul lui
Şi m-a cuprins atunci un fel de milă
De cel plecat spre ţara nimănui...
Ştiam că e un joc de-a v-aţi ascunsa,
Dar nu credeam cum se sfârşeşte el,
Acum când scriu mă ţine-n braţe dânsa
Şi nu mi-e frig şi nu mi-e rău defel...
Şi parcă îi vedeam din ochii uzi
Cum mă privea făptura mea ciudată-
De mine tu n-ai unde să te-ascunzi
Şi n-ai să-mi pleci de-aicea niciodată...

duminică, martie 15, 2009

MĂRTURIE...


MORMINTE ŞI SPINI...


MORMINTE ŞI SPINI...

Galşa-Arad,
15 martie 2009, ora 14.30.


Am trecut pe acolo, pe la Galşa română, satul aparţinător comunei Şiria, atestat documentar între anii 1202-1203, acum, la 160 de ani de la Revoluţie! Am trecut să văd mormântul celui dintâi prefect român al Aradului, numit la 8 noiembrie 1864, Gheorghe Popa de Teiuş!
Cât a condus destinele oraşului şi judeţului Arad, Gheorghe Popa de Teiuş a numit peste 40 de notari români în localităţile judeţului(s.a), tineri absolvenţi ai Preparandiei din Arad, urmărind astfel introducerea limbii române în administraţie şi în şcoli.
Anul 1867, cu toate evenimentele sale aduce îndepărtarea acestui mare român din fruntea oraşului şi al judeţului Arad.

La numai 43 de ani, timp în care s-a mistuit ca o flacără, încălzindu-i şi luminându-i pe cei din jur, Gheorghe Popa de Teiuş, gândind şi pe patul suferinţei la emanciparea naţională şi spirituală a românilor, se stingea din viaţă în martie, 1867.
Şi acum, când scriu aceste cuvinte, port în suflet şi nu numai, urmele spinilor străjuind lângă Numele Lui...
În stânga neodihnei sale, tot uitate între spinii nepăsării, stau mormintele părinţilor săi...
Mama sa, era Elena Châlb, din Mâsca, iar tatăl său, Ioan Popa, din Galşa, care îşi pierde viaţa în urma evenimentelor din toamna anului 1849, fiind împuşcat, pentru vina de a fi tras în dungă clopotele bisericii, clopotele bisericii la care slujea ca epitrop, anunţând sătenilor săi şi celor din împrejurimi, primejdia ce se apropia…
Cimitirele, mormintele lor, sunt semnul civilizaţiei noastre, dreptul nostru la eternitate! Ele arată respectul întru amintirea celor care nu mai sunt printre noi, ori, cine ştie...
Gheorghe Popa de Teiuş, Prefectule!
Lacrima ta o duc de aici sub pleoapele mele vinovate de lumină, şi voi mărturisi-o tuturor, tu, care ai lăsat brazde adânci pe ogorul înţelenit al neamului nostru!
Ne-ai lăsat nouă un Testament plătit, de care, vai, nu ne mai aducem aminte!
Prin acest Testament, scris în Arad, la 7 martie 1867, el dispunea ca din cei 6000 de florini v.a. testaţi, 1000 să se dea parohiei din Galşa, ca “fundaţiune de părăstas… odată pe an la Cuvioasa Parascheva, pentru el şi ceilalţi membrii ai familiei sale, iar mormântul după putinţă să se ţină în curăţenie”.
Mi-e ruşine, Doamne, de Clipa aceasta!

Mi-e ruşine şi iarăşi mă simt vinovat! Iartă-mă, nume de stradă din municipiul Arad şi a demnităţii noastre, pe care locuieşte Casa celor peste cincisutede mii de cărţi!
Cineva, poate va auzi cuvintele mele şi vor creşte, până la vară! iar florile peste mormântul trupului tău şi ale celor ce ţi-au dat viaţă, Viaţă pe care ai dăruit-o neamului, tu, cel scoborâtor din Diodorul Albei (Stremţul de azi), aici în Câmpia Aradului, în Galşa românilor de totdeauna!
Aici, lângă poalele unei Cetăţi încărunţite de nepăsare, ar trebui, măcar odată pe an, să ne punem în calendarul sufletului, Testamentul lui lăsat nouă şi Testamentul Celuilalt, din Munţii Apusului- Avram Iancu!

APUSENII...

15 Martie 2009.

În noaptea asta m-am visat cu ei,
Cu Munţii mei, aceia de Acasă,
Erau mâhniţi puţin, tăcuţi şi grei
De Aurul şi-argintul ce-i apasă...

Şi-Acolo sus, pe vârfurile lor
Trecea un cal durut, fără stăpân,
Galopul lui era aşa uşor
Şi-amirosea prin Visul meu a fân...

Dar unde-i Călăreţul şi ce face?
E sub Gorun, sărmanul şi nu doarme-
Cine, Doamne, nu mi-l lasă-n pace
De-i tulbură suspinul cu sudalme?!

Iar Celălalt, pe-un Deal de furci anume
Stă dezbrăcatul, pironit pe frig,
Şi Roata lui se-nvârte peste lume
Prin Somnul meu am început să strig...
..............................................................
În noaptea asta am vorbit cu ei,
Cu Munţii mei, rămaşi mereu Acasă,
Erau mâhniţi puţin, de gânduri grei
Din Ţara mea de piatră, preafrumoasă!

sâmbătă, martie 14, 2009

ŞI TOTUŞI VINE...


14 Martie 2009, ora 10.00.

Zadarnic
Îndoielile mă rod!
Şi totuşi vine,
Cine?
Primăvara!
O simt aici,
În Viţa cea de vie,
Cum seva ei
Îmi urcă-n Poezie
Deodată
Cu tăierile de rod...
Răbdare,
Doamne, dă-mi
Să-i duc
Povara!

NU AM NEVOIE...

14 Martie 2009.

Motto:
Nu e util să spui că mori,
Sunt alte trebi pe lumea asta
De dimineaţă până-n zori,
Oricum, ea va veni, năpasta!

Nu am nevoie acum de consolare,
Nici un ne-născut n-a murit încă!
Sunt trist şi eu, aşa, ca fiecare,
Precum e valul mângâind o stâncă...

Sunt pasărea aceea de pe ram
Ce nu mai ştie unde-şi are puii,
Prin Somn azi-noapte ce durut eram,
Ca soclu sub tăcerile statuii!

Simţeam pe pleoape cum
ceva m-apasă
Şi se-auzea un gângurit de Stea,
Durerea mea e-atâta de frumoasă,
Nu mă lăsa, Doamne, fără ea!

Mă uit în suflet şi mă înţeleg,
Nu, n-am murit în mine şi sunt Viu!
M-a trezit din amorţire-ntreg

Acest Poem pe care îl mai scriu...

vineri, martie 13, 2009

MI-E BINE DAR...

Vineri, 13 Martie 2009.

Mi-e bine
Dar,
Precum vă e
Şi vouă,
Cu
Soare
Şi
Cu nori
Atunci când plouă...
Nicoară,
Ce-i
Cu tine?
Ce să-mi
Fie,
Sunt cotropit
De-atâta
Poezie!

FĂRĂ CUVINTE...


EU DE POMANĂ SUNT...

Vineri, 13 Martie 2009.

Eu am venit şi vin dinspre un Dor
Cu Sărbători durute-n Calendar,
Din tot ce ştiu mă dărui tuturor,
Eu de pomană sunt, nu în zadar!
Dar să nu-mi calce nimenea pe Umbră,
C'atunci detună Apusenii mei,
Toată comoara asta de sub ţundră
E pentru voi aici, nu pentru zei!
Din Dragoste vă dau şi nu din milă
De vă e foame, sete de cuvânt,
De cerşetori mi-a fost şi mie silă,
Că nu-i cunosc pe-aceia care
sunt!
Şi nu suport să mă cerşească nime',
De-aceea pân' la capăt iar vă spun,
Aceste versuri, cu sau fără rime,
E Adevărul meu de sub gorun!
Tu, care-mi vii pe-aici, ori care treci,
Cu tine dacă stau de vorbă-acum,
Eu de pomană sunt, voi fi în veci,
Ca pomul cel din margine de drum...

joi, martie 12, 2009

LASĂ-MĂ SĂ ARD...


12 Martie 2009.

Tu lasă-mă
Să ard,
Nu-mi stinge
Focul,
Afară-i
Încă noapte
Şi e frig,
Eu ştiu
Că îmi va fi
Prea scurt
Norocul
Şi
Nu mai am
Putere
Să te strig...
Deasupra mea,
A ta,
E-aceeaşi
Bardă,
De Gândul ei
În lume
Mă anin,
Nu-mi stinge focul,
Lasă-mi-l
Să-mi
Ardă
Lutul acesta
Şi
Aşa
Puţin...


CREIONUL...

12 Martie 2009.

Cum
Se
Bucură
El-
Creionul,
De
Scris!

miercuri, martie 11, 2009

MI-AI AMINTIT DE TATA...

10/11 Martie 2009.

Mi-ai amintit de tata, chipul drag
Din ramă încă îşi revarsă vina,
Eram la şcoli, departe, când s-a dus
Pe sub păduri să-şi caute hodina...
De-acolo el venea mereu Acasă
Cu raniţa lui plină de lumină
Şi pâinea aburea atunci pe masă
Amirosind a Doină şi-a răşină...
Îi văd şi-acuma palmele rănite
De ţapina vremii, fără leac
Şi-aud cum urcă-n tropot de copite
Toţi cerbii lumii şi nu pot să tac!
Cum îmi făcea el jucării anume
Din lemn de paltin şi din alte cele,
Eu, cel mai fericit
copchil din lume
De mă jucam şi mă mai joc cu ele...
Nu vă uitaţi la mine dacă plânge
Ochiul meu, cel dinspre Poezie,
Din Ceruri tata încă mă mai strânge
La pieptul lui şi îl aştept să vie...

marți, martie 10, 2009

ŞI TRISTEŢEA MEA...


Martie 2009


Şi tristeţea mea are
Nume,
Cum aveţi
Fiecare!
Tu,
De mă vezi singur
Pe cale,
Nu mă-ntreba
Din El
Ce mă doare,
Câte consoane,
Câte vocale...
De nu-ţi răspund
Niciodată
Să nu-ţi pară
Rău-
Şi tristeţea mea are
Un Nume-
Poate
E numele
Tău...

JOC...



10 martie 2009.
Hai să ne jucăm
COPILĂRIE,
Tu-
Miraculoasă
Jucărie!
Să mă pierd
Copil
Prin ochii
Tăi,
Cei albaştri,
Negri
Sau văpăi...
De-or întreba de mine
Nimănui,
Nici lor,
Nici
Nici ţie însăţi
Să nu
Spui...
Cum se uită
Ierburile-n fân
Şi eu
Ascuns
Acolo să rămân,
De acum
Şi până-n
Veşnicie-
Tu,
Cea mai frumoasă
POEZIE...

luni, martie 09, 2009

NU-I TIMP DE-ODIHNĂ...



09 martie, 2009, ora 23.00

În Viaţa asta mi-am ştiu măsura,
Simt nevoia să mai tac puţin,
Că prea mi-au fost cuvintele de-a dura
De pe Dealul meu de unde vin...

Şi-acolo, lângă negre Detunate,
Să-mi reazem fruntea de un Dor înfrânt,
Mai am de spus, nu m-am rostit în toate
Din câte le-am primit sub jurământ...

Nu-i timp de-odihnă, ştiu şi-o spun mereu,
Cine mai are vreme să m-asculte?
Dar câte-odată’ s obosit şi eu
De nepăsarea lumii şi de multe...

Poate unii...



08/09 Martie 2009.

Poate unii-
Iertaţi-mi îndoiala!
Sunt plictisiţi
De cuvintele
Mele,
De cuvintele
Acestui slăbănog!
Ele,
Singure-mi vin…
Jucaţi-vă,
Uitaţi-vă în ele,
Dar
Nu le înjuraţi-
Vă rog!
Amin.

duminică, martie 08, 2009

Prietenii mei...



Duminică, 8 Martie 2009, târziu…

Şi Soţia mea
E Mamă,
Şi ea
E
Femeie,
Nici un semn
De la
Nimeni,
Nici
O scânteie?
Prietenii
Mei,
Iertarea-i deşartă…
Eu, totuşi,
Vă iert,
EA-
Cine ştie
Dacă
Vă iartă…

"Câţi ai ai...HORIA?!"









Duminică, 8 martie 2009.


„Câţi ani ai...Horia?”
Încă
Nu ştiu...
Nu ştiu de sunt
Mort,
Nu ştiu de sunt
Viu-
Voi îmi cunoaşteţi
Singuri
Răspunsul...
Unii, poate,
Sunt plictisiţi
De cuvintele mele,
De cuvintele acestui
Slăbănog!
Dar într-o zi
Şi eu
O să tac,
Săracul de mine
Şi de voi
Sărac...
Cuvintele îmi vin!
Jucaţi-vă,
Uitaţi-vă cu ele-
Dar nu le
Înjuraţi,
Vă rog!
Amin.

"De unde mă cunoşti?!"


Ioan 1, 43-51
Duminică, 8 martie 2009.

Odată,
O singură dată,
Am rostit şi eu,
Neîncrezător,
Asemenea lui Natanael,
Venind către Iisus,
Aceste cuvinte:
„De unde mă cunoşti?!”
Şi din Ceasul acela
De taină
Întreaga Poezie
A lumii,
Cu înţelepciunea ei,
Ca un şarpe îmblânzit,
S-a cuibărit pentru totdeauna
În sufletul meu...
Cu siguranţă vă spun,
De atunci
Am început
simt,
văd
Şi
aud
Cuvântul...
„De unde mă cunoşti?!”

DUMINICA MAMEI...

08 martie 2009, ora 0.30

Adevărul fructului dintre petale,
Cea mai frumoasă dinpre poveşti,
Toate Zilele sunt ale tale,
Şi Duminica aceasta în care îmi Eşti!

Mi se spune din vârstă că sunt bătrân,
Copiii mei se uită la mine devreme,
Copchilul acela, uitatul la sân,
Îţi sărută mâinile crăpate de vreme!

Astăzi nici Dumneata, nici eu nu mai cred,
Cum stai aşa cu buletinul în mână,
MAMĂ-parcă ieri îl certai pe ciled
Că nu mai vine cu apa de la fântână...

Eram săraci, Doamne, ce sfântă era
Mămăliga aceea, tăiată la cină
Şi acuma mi-e dor, flămândul de ea,
Pe masa Copilăriei, ca o lună plină...

Desculţ de umblam peste mirişti, pe Deal,
Nu mă înţepa niciun spine pe-atunci,
Cu băţul acela eram Iancu pe cal
Şi le dam norilor aspre porunci...

De Ziua Ta, ce veşnică Zi,
Cât de frumos amintirile dor!
Ochii tăi, Mamă, acum sunt târzii
Şi scapătă Soarele în zările lor...

Adevărul fructului dintre petale,
Cea mai frumoasă dintre poveşti,
Toate cuvintele sunt ale tale
Din Duminica asta, care îmi Eşti!

vineri, martie 06, 2009

DUREREA DE VIAŢĂ

vineri, 06 martie 2009.
Mereu între un Leagăn şi-o Stea
Purtăm fiecare durerile noastre
De la naştere poate, dinainte de ea,
Unele roşii, altele albastre...
Cele galbene, ele vin mai târziu
Să ne aştearnă tăcerea pe frunte,
E vineri acum şi e Post când vă scriu
Aceste cuvinte flămânde, mărunte...
Să nu-mi spună nimeni- nimic nu mă doare!
De la fructul oprit, la verdele crud,
De la sămânţă până la floare
Durerea aceasta peste tot o aud...
Bucuraţi-vă dar, oricum este ea,
Tristeţea te arde atunci când te lasă,
Aici, între un Leagăn şi-o Stea
Durerea de Viaţă e cea mai frumoasă!

MAMA

Vineri, 06 Martie 2009.
Poem de post
Ce aş putea să mai scriu despre tine
Din totul ce este, din totul ce sunt?
MAMĂ-pământul care mă ţine,
MAMĂ- văzduhul acestui cuvânt.
Numele tău, Dumnezeu să mi-l ţină
În Poemul acesta, când fără de el
Aerul doare, lumina-i puţină,
Sau cine ştie, poate defel…
“Iată fiul tău!”Maica mea dulce
Până la capăt şi dincolo-mi Eşti,
Parcă aud Răstignitul pe cruce
Şoptindu-ţi cuvintele dumnezeieşti…
Să-ţi fie numele iară şi iară
Întotdeauna devreme, niciodată târziu,
MAMĂ- auzul mi se-nfioară,
Ce-aş mai putea despre tine să scriu?...

joi, martie 05, 2009

Încă nu e Timpul...

05 Martie 2009.

Îţi aud sub tâmple Gândul cum apasă,
Înserarea cade leneşă-ntre noi,
Să nu-ţi fie teamă dacă plec, ce-i pasă
Clipei ce rămâne pururi înapoi...

Aici sunt ca mine încă miliarde,
Cine-i biet sărmanul numele ce-l port,
Ţipătul acesta ce tăcere-l arde,
Cine va ştii mâine dacă-i viu sau mort?

Încă nu e Timpul să mă plec din lume,
De o vreme-ncoace eu te mint frumos,
N-am venit eu singur ci trimis anume
Ca să-i fiu luminii martor cu folos...

Îţi aud sub tâmple Gândul cum se ceartă,
Gândul meu, străinul, geamăn cu al tău,
Pentru toate-acestea, rogu-te, mă iartă...
Încă nu e Timpul să îţi pară rău...

miercuri, martie 04, 2009

VITRALIU...

04 martie 2009

Mi s-a spart vitraliu astă-noapte,
Cine a lovit în el cu ploi?
Erau numai cioburi presărate
Pe aleea-ngustă dintre noi...

Se-nfioară de sub tâmple gândul
Şi îmi vine să îi plâng de milă,
De acolo chipul tău, flămândul,
Mă certa cu ochii de copilă...


Mi s-a spart vitraliu şi din ramă
Supărările ne curg şuvoi...
Nu auzi, iubito, cum te cheamă
Minunea s-o refacem înapoi?...

CÂND VOI PLECA...

03/04 martie, 2009.

Când voi pleca de-aici departe,
În ceasul cel sortit, năuc,
Să nu mă iei de mână, moarte,
Ştiu singur zarea să mă duc...
Şi dac-o fi să-mi pară rău
N-am să mă uit atunci din drum
Cum arde-n urmă rugul tău
Şi iarba mi-o preface-n scrum...
Dacă mi-a fost uşor sau greu?
Uitarea-mi cadă peste nume!
De voi pleca, nici tu, nici eu
Nu ştim când ea va fi anume...
Dar ce-i Vederea ce-mi cuprinde
Cu viscol ochiul meu răspus,
Ce voi lua de-aici merinde
Din tot ce sunt şi încă nu-s?...

marți, martie 03, 2009

MI-E SETE...

03 Martie, 2009.

Mi-e sete, Doamne, încă dă-mi putere
Să pot răbda pe rugul izbăvirii,
Celui Răstignit pe crucea firii
I-au dat oţet amestecat cu fiere...

În lanţuri Horia de era dus
Înspre Alba Iulia,-nsetatul!
Când peste gură l-a lovit soldatul,
Izvorul, cel din stâncă, s-a ascuns...

În ochii mei au început deodată
Izvoare reci de lacrimi să inunde
Şi din căuşul palmelor flămânde
Mi-am potolit dogoarea blestemată...

Mi-e sete, Doamne, singur în pustie,
Ispita, simt, e undeva pe-aproape,
În siturile ei vrea să mă-ngroape-
Dă-mi să beau din Apa Ta, cea Vie!

luni, martie 02, 2009

DRAGOSTEA...



1Cor.13,1-13
"Sunt o aramă sunătoare
Sau un chimval zângănitor"
De nu am Dragoste în mine
Şi nu mă dărui tuturor!
Prooroc de-aş fi şi de-aş avea
Credinţă-n lume cât să mut
Din Veşnicia toată Munţii,
Fără de Dragoste-s pierdut!
Săracilor să-mi vând averea
Şi trupul meu să-l ard-vă zic:
De nu am Dragoste în mine
Nu-mi foloseşte la nimic!
Nădejde, Dragoste, Credintă,
Să-ţi fie dar în toate cele,
Dar numai Dragostea rămâne
Cea mai deplină dintre ele!
Voi fi aramă sunătoare
Sau un chimval zângănitor
De nu am Dragoste în mine
Măcar cât umbra unui nor!