marți, iulie 17, 2018

Ne pregătim de târg...





Leverkusen, 17 Iulie 2018

Ne pregătim de Târgul din poveste,
Din tot ce construim și dărâmăm,
Din tot ce-a fost, din ceea ce mai este
Ce-o să mai vindem, ce-o să cumpărăm?

Pe creste brazii sunt cuprinși de boală,
Până mai sunt veniți să îi vedeți,
Lada de zestre e aproape goală,
Ce-a mai rămas în ea mai are preț?

Departe sunt acum, nu mă voi duce,
Nu poți să faci în viață tot ce vrei!
Voi, moții mei, urcați încet spre cruce
Și Iancu-i supărat în umbra ei...

Vă-nvrednicească din înalt lumina,
Să nu vă mai apese niciun nor,
La Târgul de pe Muntele Găina
Vă fie răsăritul plin de dor;

Cu sufletul voi fi cu voi mereu,
Să vă rugați acolo în tăcere,
Aproape de-adevăr, de Dumnezeu,
Să vă mai dea răbdare și putere!

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, iulie 15, 2018

Copiii...






Leverkusen, Duminică, 15 Iulie 2018

Copiii-semnul petrecerii noastre pe pământ!
Copiii copiilor noștri și mai dragi ne sunt!
Spre ei din cădere mereu te ridici,
Ce sfântă-i meseria de a fi bunici!

Fericiți sunt cei ce-ascultă porunca divină!
Fără copii nici lumina nu se-nlumină,
De-aceea ascultați de lacrima ochilor mei,
Părinți de copii, să aveți grijă de ei...

Nicolae Nicoară-Horia



Poetul...



Leverkusen, Duminică, 15 Iulie 2018

Poetul are doar un singur țel,
Cu bucurie rodnică și sfântă
Slujind cuvântul cu atâta zel,
Nicio tăcere nu-l mai înspăimântă,
Până când îl va chema la El,
Dumnezeu ce pururea cuvântă

Toți văzătorii vor vedea că nu-i,
Iar fericirea lor va fi puțină,
El nu dă socoteală nimănui
Și nimeni sub zăbrele n-o să-l țină,
Căci Libertatea este viața lui,
Cum liberă e raza din lumină.

Dacă aici a fost trimis anume
Cu mult mai înainte de-a se naște,
I-au dat părinții la botez un nume
Și numele acesta-l recunoaște
Atunci când trece călător prin lume
Ca orice om între Crăciun și Paște...

Iubirea niciodată nu-i ocultă!
Veșnic nu-i nimic din câte sunt,
El știe că șederea nu e multă
Și de la leagăn, până la mormânt
Doar de porunca din cuvânt ascultă,
Precum ascultă aerul de vânt...

Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, iulie 14, 2018

Poemul din leagăn...




Leverkusen, 14 Iulie 2018

Nu-i ziuă să nu vină după noapte,
Chiar dacă ele se-ngână mereu,
Acum, „la vremea cireșelor coapte”
Iancu se naște din chinul cel greu,

Precum lumina ce nu are frâu,
Cel pururi cu Dorul de Țară bolund,
Acolo, la Vidra, lângă un Râu
Cu o durere albastră pe prund;

Aceeași Marie cu dragoste-l strânge,
Iar Pruncul se uită la chipul ei dulce
Și înțelege acum de ce plânge
Ca Maica aceea cu Fiul pe cruce...

Spre Tine-mi ridic privirea de jos
Și Te rog, bunule, milostiv Dumnezeu,
Nașterea lui să-i fie cu folos,
Spre izbăvirea neamului meu!

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, iulie 13, 2018

Fumegă dealurile...





Leverkusen, Vineri, 13 Iulie 2018

Fumegă dealurile Copilăriei mele,
Cum fumegau seara din trabuc
Gândurile Moșului sub stele
Și așa-mi vine desculț să mă duc

Acolo pe Dâmburi, copilul ce-am fost
Prin iarba stelară, plină de greieri,
Cântecul acela îl știu pe de rost
Și-mi stăruie pururi în creieri.

Unde sunt astăzi cărările date
Pașilor mei dinspre străbuni?
Fumegă dealurile, ce vremuri ciudate!
Ne-liniștea arde mocnind sub tăciuni,

Iar Moșul acela de-acuma e dus
Lângă un leagăn tăcut de nuiele,
Azi mă privește cu mirare de sus
Și nu mai coboară-n poveștile mele...

Nicolae Nicoară-Horia



joi, iulie 12, 2018

Eu scriu cuvinte, tu citești idei...



Leverkusen, Joi, 12 Iulie 2018

Te uiți ca amintirea-n ochii mei,
Acolo n-o să afli nicio vină,
Eu scriu cuvinte, tu citești idei
Și gândurile tale se-nlumină;

Ci uită-te în inima mea blândă
Pe care o cunoști ca pe-o copilă,
Cu dorul care veșnic stă la pândă,
De el întotdeauna ți-a fost milă...

Privindu-mă vederea ta e plină,
Precum a fost de la-nceputul ei,
De-o bucurie sfântă și deplină,
Eu scriu cuvinte, tu citești idei...

Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, iulie 11, 2018

Să vă știu sănătoși...



11 Iulie 2018

Să vă știu sănătoși, bolnavi niciodată,
Trupul și mintea așa să vă fie,
Din viața aceasta ce ne-a fost dată
Sănătatea e cea mai de preț bogăție!

Fără ea, vă spun cu cinstită durere
Și durerea aceasta e din străbuni,
În zadar pe pământ e orice avere
Pe care cu trudă, sau nu, o aduni!

Sănătatea ține trează și clipa și ora,
Gândul sub tâmple îl simt ca pe-o schijă
Și gândul acesta e-al tuturora:
De ea niciodată nu avem grijă!

Ne ocupăm de nimicuri, de certuri mereu
Sub cerul acesta pe care îl știu
Și-atunci când ne-apasă oftatul cel greu
În trupul vremelnic, e mult prea târziu...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, iulie 10, 2018

Răsare soarele...



Leverkusen, 10 Iulie 2018

Răsare soarele, „bună dimineața!”
Cu-aceeași Dragoste se uită la mine
Limpezindu-mi sufletul și fața
Și nu îmi spune niciodată- „străine!”

Soarele meu e același de-Acasă,
De pe vârful de Munte, acolo la moți,
Lumina lui niciodată nu mă apasă,
Ea se dăruie pură, egală și pentru toți!

El e același atunci când se duce
Cu fața lui plânsă înspre-asfințit
De răutatea lumii obosit să se culce
Și totuși în zori e mereu fericit.

Sufletul meu e plin ca o rimă
În care toată frumusețea se-adună,
Răsare soarele, ce minune sublimă!
Să ne bucurăm de el împreună...

Nicolae Nicoară-Horia



luni, iulie 09, 2018

Călător prin țară străină...



Leverkusen. 9 Iulie 2018

Călătorule, te-am întâlnit pe cale,
Nu știi cine sunt, nu știu cine ești,
Trec pe lângă mine gândurile tale
Și surâzând, surâzând mă privești.

E-adevărat, în țara ta sunt străin,
Dar Aerul și aici mă cunoaște,
Cine sunt anume, de unde vin,
Câtă tristețe și fericire mă paște...

Deasupra noastră e același Înaltul,
Sub tălpile noastre aceeași țărână,
Amândoi avem loc unul de altul
Și sufletele noastre nu se îngână...

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, iulie 08, 2018

Imnul cel nou...



Duminică, 8 Iulie 2018

Sunt departe de tine, Patria mea,
Între zările-acestea, mult mai boeme,
Acolo e cod roșu de vreme grea,
Aici e senin și e cald în poeme...

Lumina îmi picură-n suflet mereu
Rugăciunea ei dinspre dimineață:
Ai grijă, Doamne, de tot neamul meu,
Din somnul de moarte, trezește-l la viață!

Pune-i în gânduri Imnul cel nou,
Dinspre cel vechi parcă mă doare
Nepăsarea ce vine ca un ecou,
Frate Române, până când oare?

Dușmanilor le place, un altul nu vor,
Doar să te știe robit pe pământ,
Să-l scrie poeții cu sângele lor,
Vioara să-l cânte cu glasul ei sfânt,

Să tremure vinul tricolor în pocale!
Sunt departe de tine, Țara mea dragă,
Aș vrea să te știu între hotarele tale
Mult mai deșteaptă și mult mai întreagă!

Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, iulie 07, 2018

De unde vine ea...




De unde vine ea...
7 Iulie 2018
Cred că aveți inspirație din nemărginire!...”
B. L.
Să nu mă-ntrebi de unde vine ea
Ca sufletul adăpostit în mine,
Dacă ți-e sete-apleacă-te și bea,
Din fântâna cu puteri divine...

Poezia vine dinspre Dumnezeu,
De ea, de El, n-am unde mă ascunde
Și simt cum se-nfioară duhul meu
În adevărul lui când îmi pătrunde.

Și mâna mea întotdeauna știe,
Ea niciodată n-a făcut abuz,
Cu dragoste cuvântul dat când scrie
Până se face noapte în auz!

Fără ea e lumea mai săracă,
Ar fi și pustiu și rece între noi,
Nu mă întreba atunci când pleacă,
Dacă mai vine iarăși înapoi...

Nicolae Nicoară-Horia

vineri, iunie 29, 2018

Să crezi în dragoste...



Vineri, 29 Iunie 2018
Când iubeşti, trăieşti. În rest, exişti.”

Să crezi în dragoste nu e un chin
Și-așa e plină lumea de atei,
Icoană sfântă! Pururea mă-nchin
Cu toată ființa mea în fața ei!

Să crezi în Dragoste, cum crede-n nor
Ploaia care cade peste noi
Îngemănați întru același dor,
Sub povară să nu te-ncovoi!

Să credem împreună și mereu
În Adevărul ei care ne-nvață:
Fără Dragoste nici Dumnezeu
Nu există pururea în viață...

Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, iunie 27, 2018

Satul nostru nu se mută...





27 Iunie 2018

Când o să dispară satul,
Satul-Sat pe care-l știu,
Vă spun cu întreg oftatul,
Atunci va fi prea târziu!

El a fost și o să fie,
Să-nțeleagă-ntreg norodul,
Început de Veșnicie!
Unii i-ar cânta prohodul

Și acei ce nu-i suportă
Cerul cu miros divin,
Într-o singură aortă
Nu au sânge, ci venin,

Iar din gura lor spurcată
Nu ies vorbe, ci otravă,
Ruga mea din dor urcată
Arde pururea în slavă!

În Sat cu iubire multă
Vrut-a Fiul să se nască,
Satul nostru nu se mută,
Sfântă Vatră Românească!

Nicolae Nicoară-Horia

duminică, iunie 24, 2018

Facerea de bine...



Duminică, 24 Iunie 2018
-Cuvinte duminicale-

Ajută-mă!” „Azi nu mai pot,
Sunt ne-ajutorat acum!”
A șters într-o clipită tot
Și prietenia lor e scrum...

Odată i-a fost dat sfârșitul
Și de la moarte l-a salvat,
Dar l-a urât, nenorocitul,
Ca pe-un dușman adevărat!

Era mai mult decât un frate,
Ei, frații, nu l-au înțeles,
S-a risipit pe rând în toate
Și cu nimic nu s-a ales...

L-a ajutat o viață-ntreagă,
Cum nu s-a ajutat pe sine,
Vai, cine poate să-nțeleagă
Ce-nseamnă facerea de bine?

Cât bine n-a făcut și El
Cu fapta, zilnic și cu gândul,
De l-au bătut ca pe-un mișel
Pe lemnul crucii răstignindu-L!

Să-ți fie Dragostea stăpâna,
Întotdeauna demn și blând,
Ajută-mă!” Întinde-i mâna
Ce poate fi și pumn oricând!

Pe cel mai nevoiaș ca tine
Ajută-l ca întâia dată,
La orice facere de bine
Nu aștepta nicicând răsplată...

Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, iunie 23, 2018

Mirosul de fân...



23 Iunie 2018

Mi-e dor s-adorm pe-o cergă de stele
În cântec de greieri țârâit în auz,
Acolo în Satul copilăriei mele,
Unde n-am știut ce înseamnă ursuz...

Cum ne făcusem culcuș într-o claie,
Nici astăzi culcușul nu e ocupat,
Mi-a intrat mirosul de fân în odaie
Și s-a așternut lângă mine în pat;

Ce pot să-i spun? Amintiri luminoase
Îmi curg în suflet ca râul pe prund
Și mâna mea scrie cuvinte rămase
Din cerul acela în care m-ascund

De vremea aceasta tot mai ciudată
Și așa-mi vine, Doamne, să strig:
Mamă, mai naște-mă numai odată!”
Când orice naștere e un cîștig...

Nicolae Nicoară-Horia

vineri, iunie 22, 2018

Îmi bat coasa...





Vineri, 22 Iunie 2018

Îmi bat coasa, rar și apăsat,
Ea geme-nfiorată pe „ileu”,
Așa cum o băteam fecior în sat,
În Satul alduit de Dumnezeu...

Coasa astăzi nu mă mai ascultă,
Cum ascultau norii duși de vânt,
Iarba de o vreme-i tot mai multă,
Nici cărări aproape nu mai sunt

Acolo între case, cum erau
De dorurile noastre bătucite,
În casele unde-amintiri mai stau
Și cheile din uși sunt risipite...
.................................................
Îmi bat coasa ruginită-n gând
Și tata-i dus prin alte locuri sfinte,
Un copil parcă-l aud plângând
Între brazde albe de cuvinte...

Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, iunie 20, 2018

Satul meu...



20 Iunie 2018
-Restituiri-

Ce sfânt e tărâmul acela din toate
Unde-am văzut lumina în libertate!
M-a născut Mama, singură, greu,
Acolo în inima Satului meu...

Dintotdeauna am iubit depărtările,
Cu mâini copilărești mângâiam zările,
Mi-aduc aminte întrebările mele-
Ce-i dincolo de Sat, dincolo de ele?

Poate e fata din gânduri, frumoasă!
Nu plecasem nicăierea de-acasă,
Muntele Găina îmi era aproape,
Îi simțeam răsuflarea sub pleoape...

Satul meu drag, cu chip de ulcior
Din care-am băut lapte și dor,
Poezia mea sfântă ce mi-a fost dată,
Nu l-am uitat, n-o să-l uit niciodată!
.................................................
Acolo mă întorc din hotarele vieții
Precum soarele în roua dimineții,
El mi-a rămas Universul întreg,
Niciodată poate n-o să-l înțeleg...

Nicolae Nicoară-Horia

duminică, iunie 17, 2018

Luminătorul...



Duminică, 17 Iunie 2018
Luminătorul trupului este ochiul;
de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău
va fi luminat...”
Ev. Matei 6, 22
-Cuvinte duminicale-

Și totuși e Duminică acum,
Din Adevăr cuvântul picurat
Îmi umple clipa dată de parfum:
Să-ți fie ochiul pururea curat!”

Luminătorul trupului” mi-a fost
În clipa când l-a-nvrednicit lumina
Și întunericul, știu, are un rost
Din el își trage seva rădăcina!

Sub stăpânire fiind nu am slujit
Nicicând mai multor domni deodată,
De-aceea mă simt astăzi fericit
Și fericirea zilnic mi se-arată!

Mă-ntreabă cineva de am vrăjmași,
De unde, mai ales și cine-mi sunt?
Peste tot în viață-i simt sub pași,
Fără ei nu-i nimeni pe pământ...

Nicolae Nicoară-Horia