marți, noiembrie 13, 2018

Urmele mele...




13 Noiembrie 2018

Urmele mele sunt peste tot
Acolo în Munții cu aur sub tâmple,
Să le mai caut azi nu mai pot,
Orice minune de-ar fi să se-ntâmple

Pe copilul din mine nu-l mai cuprinde
Copilăria uitată între izvoare,
Cu dorul prin viață mereu de merinde
Depărtarea de-acasă îl strigă și-l doare!

De nicio plecare nu mi-e mai frică,
În Rugăciune plec doar când mă rog,
În aer, în piatră, în frunza ce pică
Mi-am lăsat urmele, pururi zălog...

Vor fi urme odată și printre stele,
Urme de dragoste uitate sub măr,
Cel care calcă vreodată pe ele,
Ajunge în cel mai curat adevăr...

Nicolae Nicoară-Horia




duminică, noiembrie 11, 2018

Fățarnicii...



Duminică, 11 Noiembrie 2018
-Cuvinte duminicale-

Fățarnicului niciodată să nu-i răspunzi,
Ferește-te de omul acesta mi-ai spus,
De fețele lor n-ai cum să te-ascunzi,
Sunt tot mai mulți, Doamne, de jos până sus!

Plini sunt de vicleșug și de ură,
Îi cunosc fiecăruia-n parte surâsul,
Ca briciul trecut peste gresia dură
Privindu-le chipul mă taie plânsul...

Iertat să îmi fie cuvântul, repet:
De când se revarsă peste patrie zorii
Și până-n amurgul cel violet,
Îmi ies pretutindeni în drum „zâmbitorii...”

Nicolae Nicoară-Horia




joi, noiembrie 08, 2018

Îngerii arhangheli...



8 Noiembrie 2018
M-a trezit azi-noapte, pe la ora trei,
O lumină caldă, blândă, în fereastră,
Cu o bucurie sfântă, erau ei,
Îngerii-arhangheli: azi e ziua noastră!

Îngerii-arhangheli, cât de dragi îmi sunt!
Le-am auzit glasul din copilărie,
Ei îmi cunosc viața toată pe pământ,
Vestitori de Pace și de Poezie...

Eu întotdeauna am crezut ce spun,
Alții, dimpotrivă, cred că e-o poveste,
Dar eu nu mă supăr, Doamne, la ce bun?
Fiecare crede numai în ce Este...

Nicolae Nicoară-Horia




Se lucrează, Doamne...



Joi, 8 Noiembrie 2018

Vremea din urmă a-nceput să doară,
Se lucrează, Doamne, se lucrează din greu
Dinăuntrul Ființei și din afară,
La surparea credinței neamului meu!

Bârfitorii de ea sunt tot mai mulți,
Pretutindeni jivinele își arată colții
Din Câmpiile Tale, până sus în Munți,
Pândindu-ne viii deopotrivă și morții...

Slujbașii necuratului, dimpreună cu el,
Din duminică și din sărbători ne fac târg,
Nu au liniște-n ei și odihnă defel,
Se lucrează, Doamne, se lucrează cu sârg...

De-aceea Te rog, ca pe-un Tată al nostru,
Ca pe Singurul, Veșnic, Neclintit Dumnezeu,
Din lucrarea aceasta, strică-le rostu',
Îmblânzește pe potrivnicii neamului meu!

Nicolae Nicoară-Horia




luni, noiembrie 05, 2018

Badea Ion are „feizbuc”...



5 Noiembrie 2018

Badea Ion are „feizbuc” și el,
I-a pus nepotu' din profil și-o poză
De când era cu mult mai tinerel
Și viața asta nu așa de roză...

De-acuma gata, de nimic nu-i pasă,
Minunea” asta e un fel de drog,
Nu mai merge „omul meu” la coasă,
Are colo sufletul zălog...

Nevasta îl tot ceartă și-i geloasă,
Ce l-o fi apucat la anii lui?
Îl „pișcă” una tânără, frumoasă
Și-i dă avansuri moșului hai-hui...

El toată noaptea stă pe Internet
Și nu în pat solemn lângă Mărie,
Ea tot îl cheamă, el răspunde: „net”!
Cuvântul ăsta din război îl știe...

Badea Ion are „feizbuc” de-acum
Și-a învățat să umble la butoane,
Îl strigă un vecin mirat din drum,
Dar în zadar: ai bolunzit, Ioane?

Nicolae Nicoară-Horia




duminică, noiembrie 04, 2018

Se ceartă, Doamne, de la Tine...



Duminică, 4 Noiembrie 2018
-Cuvinte duminicale-

Pe drumul plin de serpentine,
Pe care au umblat strămoșii,
Se ceartă, Doamne, de la Tine
Păgânii, dar și credincioșii!

Așa sunt primii, să se certe,
Oricum nu cred că Tu exiști,
Dar dumnezeul lor să-i ierte,
Să nu mai fie-așa de triști!

Creștinii dar, de ce se ceartă?
Pe-aceștia chiar nu-i înțeleg,
Tot lăudându-se că-L poartă
Pe Dumnezeul viu și-ntreg!

Când se-ntâlnesc pe la răscruce
Și nu știu încotro s-o ia,
Unii își fac smerita cruce,
Alții lovesc cu pietre-n ea...

Eu cred și nu e un păcat,
Iisus cât a fost Om pe lume,
Vă spun cu gândul împăcat,
El n-a avut un cult anume;

Catolic, ortodox, baptist,
Nici martor nu a fost vreodată,
Tu dă-mi, Iisuse, cât exist
Credința cea adevărată!

Nu dau la nimeni socoteală
În fața Ta când mă-nchin,
Din somnul cel târziu mă scoală
Și treaz să fiu în veci. Amin.

Nicolae Nicoară-Horia




vineri, noiembrie 02, 2018

Bătrânii...



Vineri, 2 Noiembrie 2018

Vorbiți-i, dar, batjocoriți cât vreți,
Până pământul țării vă îndură,
Strămoșii nu ne-au fost analfabeți
Între coliva sorții și prescură!

Eu despre ei întotdeauna scriu
Cu dragostea rămasă-ntre cuvinte,
Credința lor vă stă în gât, eu știu,
Precum și alte „obiceiuri sfinte...”
..................................................
Mă doare-n suflet adevărul crunt,
Fără bătrâni o țară e săracă
Și pe ei, așa puțini cum sunt,
Mai îndurați-i încă până pleacă,

Pe urmă vindeți toat-averea lor
Cu gândul, cel mereu, plecat afară
Și-o să vă fie traiul mai ușor
Fără această zilnică povară...

Cu Biblia acestui neam în mâini,
A lui și-a altor neamuri din afară,
Mă rog, când o să fiți și voi bătrâni
Cuvintele acestea să vă doară!
Nicolae Nicoară-Horia




joi, noiembrie 01, 2018

Noiembrie, noi...



Joi, 1 Noiembrie 2018

Noiembrie, noi, sfârșit de toamnă,
Lumina-i galbenă ca o gutuie,
Ne pregătim încet de iarnă, Doamnă,
Nicio grabă în cuvinte nu e...

De-acum pândește bruma și înghețul
Și fulgii or să cadă peste noi,
Din Dragostea ce îi cunoaștem prețul
Nu vom ceda o clipă înapoi...

În ochii tăi statornici, de mireasă,
Privindu-te mă umplu de fiori,
Noiembrie, pe Dealul meu de-acasă
Pleacă din toamnă ultimii cocori...

Nicolae Nicoară-Horia




miercuri, octombrie 31, 2018

Vine timpul...



31 Octombrie 2018

Vine timpul să mă nasc și eu,
Vine luna, ultima din toamnă,
Gândul dinspre bunul Dumnezeu
Pentru jertfa asta mă îndeamnă...

Se sting în zări chemările de nuntă
Și vântul geme prin copacii goi,
Vremea parcă e tot mai căruntă
Și-i tot mai multă liniște-ntre noi...

Vine Noiembrie, fumegă-amintirea,
Cum fumega în lampa de petrol,
La lumina ei ți-am scris iubirea
Cu slovele de aur-SOHODOL!

Mă duce gândul gângurind acasă,
Spre-acolo mă tot poartă deseori,
Vine timpul și de-acum nu-mi pasă,
Pleacă din toamnă ultimii cocori...

Mama, precum soarele, e una
Și-o singură Duminică de Paști,
Tot ți-am spus și o repet întruna,
Singur pe pământ cum să te naști?!

Nicolae Nicoară-Horia

Foto: Cristi Berindeie


marți, octombrie 30, 2018

Doamne, ce-a ajuns românul...



30 Octombrie 2018

Trandafir rănit de spini,
Iarbă verde păzind fânul,
Lucrător printre străini,
Doamne, ce-a ajuns românul!

Țara lui, ce-a fost odată
Grădină a Maicii Tale,
Săracă țară, bogată
De durere și de jale!

Plini de venin și de ură,
Cu blestem păgân în glas
Cum te mint și cum îți fură
Aurul ce-a mai rămas!

Din fabrici și din uzine
Noi purtăm în suflet glodul,
Prin pădurile virgine
Cântă drujbele prohodul...

Spartă-i lira lui Orfeu,
Tot mai supărat la față
Mi se-arată Neamul meu,
Doamne, să-l trezești la viață!

Din văzduh de poezie
Mă întreb: unde-i stăpânul
Ce l-ai pus aici să fie?
Doamne, ce-a ajuns Românul!

Nicolae Nicoară-Horia




duminică, octombrie 28, 2018

S-a schimbat ora...



Duminică, 28 Octombrie 2018

S-a schimbat ora, nu știu dacă-i bine,
S-a schimbat ora la mine, la tine,
Dăm ceasul-nainte, dăm ceasul-napoi,
Dar timpul e-același, oricum, dintre noi...

Cu toate acestea de-o oră sunt treaz
Și sângele-mi urcă grăbit în obraz,
N-auzi cum se zbate fierbinte-n poeme?
Doar inima-l știe de-i târziu ori devreme...

S-a schimbat ora, de bine, de rău?
Acolo e-aceeași, în sufletul tău,
S-a schimbat ora și schimbată să fie,
Tu să-mi rămâi, statornica mea Poezie!

Nicolae Nicoară-Horia


A trecut un an de-atunci...





Duminică, 28 Octombrie 2018
In memoriam Ioan Nicoară

A trecut un an de când
Trupul tău bătut de brumă
De pe Dealul greu de gând
Cobora tăcut în humă

Și în urma lui pe cale
Curgeau lacrimi spre Vâlcea,
Prin păduri cu-atâta jale
Vântul toamnei murmura...

Iartă-mă, Ioane dragă,
Deocamdată am rămas
Și îmi cânt durerea-ntreagă
Pân' la Marele Popas...

Lângă crucea ta cernită
Stau acum și mă închin,
Dar la vremea potrivită
Înspre tine și eu vin...

Lângă bunul Dumnezeu
Și de-a pururi printre sfinți,
Mă întrebi și azi mereu:
Nicule, tu cum te simți?”

Îmi cunoști răspunsul, știu,
Eu degeaba îl amân:
Mă simt binișor, sunt viu!”
Și așa o să rămân...

Cum aș vrea să fim iar prunci,
Să urcăm de-a valma coasta!
A trecut un an de-atunci,
Toate trec pe lumea asta...

Nicolae Nicoară-Horia




miercuri, octombrie 24, 2018

dumnezeu se scrie cu majusculă...



24 Octombrie 2018

Cei ce nu cred în Tine, Doamne sfinte,
Rostindu-Ți Numele c-un fel de frică
Atunci când la necaz și-aduc aminte,
Îl scriu cu literă atât de mică!

Numele Tău, statornic și citeț,
Numele Tău ce vine din Scriptură,
Cei care-i scriu lumina cu dispreț
De ea să n-aibă parte-n bătătură!

Atei învederați printre cuvinte
Să alungați din suflet orice hulă
Și osândit să fie cel ce minte,
dumnezeu se scrie cu majusculă!

Am scris și eu anume să se vadă
Bârna zăvorâtă-n versul meu,
Cel ce nu crede, pururea să creadă-
Pe lume e Un Singur Dumnezeu!

Nicolae Nicoară-Horia



marți, octombrie 23, 2018

Adună Omul...



22 Octombrie 2018

Adună Omul până nu mai poate,
De ce le-adună oare, pentru cine?
Când trebuie să pleci le lași pe toate,
Nici măcar umbra nu o iei cu tine!

În van aceste „cioburi de lumină,”
Rupte de-ar fi din lună și din stele,
Adună Omul, casa, curtea-i plină,
În viață nu mai are loc de ele...
................................................
Din goana lui nebună după vânt
Adună Omul bogății în vraf,
Când toate, în afară de cuvânt,
Vor fi tăcere, pulbere și praf...

Nicolae Nicoară-Horia



luni, octombrie 22, 2018

Legendele nu mor...



Duminică, 21 Octombrie 2018
In memoriam Ilie Balaci

Suflete al meu nu poți să taci,
Te-ai îmbrăcat în doliu, altruist,
A plecat la cer Ilie Balaci
În tricou cernit de fotbalist...

Ce mult a îndrăgit cuvântul „goool!”
Minune-ntotdeauna-n plasa porții,
Balonul, trist acum, îi dă ocol,
Neputincios, rănit în fața morții...

Craiova e în lacrimi, țara-ntreagă,
Avem și noi Olimpul nostru sfânt,
Legendele nu mor, să se-nțeleagă,
Ele sunt vii de-a pururi pe pământ!

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, octombrie 21, 2018

Maică-ta și taică-tu...



Duminică, 21 Octombrie 2018
-Cuvinte duminicale-
Nu cunoaștem dragostea unui părinte
până când nu devenim și noi părinți.”

Maică-ta” și „Taică-tu” prin piață
Aud aceste „tinerești” cuvinte,
Pentru părinți respectul se învață,
Însurăței” frumoși, luați aminte!

Celor dragi nicio rușine nu-i
În viață după sfânta cununie
Ginere sau noră să le spui
Mamă” și „Tată” și așa vă fie!

Părinții ei sunt și părinții tăi,
Părinții lui, mereu aceeași stare,
Niciunii nu-s mai buni și nici mai răi,
Să-i prețuiți egal pe fiecare;

E-adevărat că mama este una,
Dar fiind un singur trup prin jurământ,
Să le purtați cu cinste-ntotdeauna
Numele lor date pe pământ...

Nicolae Nicoară-Horia



joi, octombrie 18, 2018

Din toamnă...



Joi, 18 Octombrie 2018
-Restituiri-

De-atâta frumusețe n-ai unde te ascunde,
E toamna pentru mine un anotimp divin
Și gândurile noastre ne sunt tot mai flămânde,
Când strugurii din vie bolborosesc în vin...

Ce-ai dăruit în viață să nu ceri înapoi,
Lumina împărtășită nicicând nu-i o povară,
Nu-i bai că pică frunza în clipa dintre noi,
Atât cât se cuvine, ne-am bucurat de vară!

Nuntașii de pe vremuri se-aud venind pe drum,
Din amintiri răzbate o muzică ciudată,
Cu-aceeași bucurie să ne-adunăm de-acum
Risipa fericită în care-am fost odată...

Copilărind prin ierburi, acolo sus, pe Deal
Același prunc mă cheamă neliniștit acasă,
De m-au născut părinții din toamnă în Ardeal
Eu n-am văzut în lume o alta mai frumoasă!

Nicolea Nicoară-Horia

miercuri, octombrie 17, 2018

La ce folos...



17 Octombrie 2018

Stătea fecioara singură-n cuvânt
Și fremătau prin trupul ei frumos
Atâtea doruri și ce freamăt sfânt!
Iar gândul ei șoptea-la ce folos?

Și Aerul din jur ofta fierbinte,
Precum oftează vinul cel spumos,
Mireasă niciodată, prea cuminte
De-atâtea renunțări-la ce folos?

De frumusețea ei mistuitoare,
Fără egal, de sus și până jos,
Nu s-a atins nimeni și o doare
Durerea de acum-la ce folos?!

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Vladimir Volegov



luni, octombrie 15, 2018

Vânzătorii...



15 Octombrie 2018

Vânzătorii tăi de-o vreme îmi tot stăruie în gând,
Clipa e tot mai ciudată, timpul e tot mai flămând,
Astăzi Adevărul doare și se-ntunecă sub pleoape,
Cel de-aproape-ntotdeauna l-a vândut pe cel de-aproape!

Scurmă-n fluier supărarea și în lancea ta rugina,
Neamul meu, ajuns la cruce și-a purtat prin veacuri vina,
Trupul, cel zdrobit sub vremuri, a murit pentru dreptate,
Sufletul plin de durere îl aud trecând prin Sate...

El mi-a fost oricând prin viață și îmi este bun ortac,
Urlă-n mine poezia, Horea nu pot s-o tac
Și de-o fi a doua oară să mi-o frângă iar pe roată,
Pe călăii ei, din ceruri Dumnezeu cel sfânt nu-i iartă!

Plânge apa în fântână, cumpăna nu mai există,
În clopotnița bătrână cântă cucuveaua tristă,
Nici Duminică nu este și nici zi de sărbătoare
Și pe Dealul meu, sărmanul, casele sunt tot mai rare...

Latră undeva un câine răgușit pe la vecini,
Pe cărări de altădată crește iarbă și ciulini;
Vânzătorii tăi de-o vreme vând copilăria mea,
Un copil desculț tot suie printre lacrimi pe Vâlcea

Și acolo sus pe crâng, sub o liniște deplină
Stau și eu cu el și plâng în căsuța din lumină...
Mă întreb bătut de gânduri, unde-i sfânta hărmălaie?
Nimeni astăzi nu mă strigă- hai afară, Nicolae!

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, octombrie 14, 2018

O fată frumoasă...



Duminică, 14 Octombrie 2018

O fată frumoasă
E ca un măr înflorit
Cu „durerea” rodului
Între petale...
Atunci gândul meu
A șoptit
Fericit:
Lăudată fie clipa când mi-a ieșit
Fata aceea
În cale!
Eu-
Rechematul în paradis,
Îi mulțumesc
Lui
Dumnezeu
Pentru darul trimis...

Nicolae Nicoară-Horia



Nu-i tânără Iubirea, nici bătrână...



Duminică, 14 Octombrie 2018

Nu-i tânără Iubirea, nici bătrână,
De n-o avem, suntem săraci și goi,
Întotdeauna ea ne-a fost stăpână,
De când o știm e-aceeași între noi!

Din Valea Plângerii, până-n Olimp,
În orice zi rămasă-n calendar
Dragostea nu are anotimp,
Nu are anotimp și nici hotar;

Fără ea nici casa n-are ușă-
În fața ei de-a pururea mă-nchin,
Ca focul care-odată e cenușă
Mă mistui în Iubire-dulce chin!

Nicolae Nicoară-Horia



joi, octombrie 11, 2018

Frumusețe tristă...






Joi, 11 Octombrie 2018

Râvnite de tâlhari, de hoți,
Există frumuseți pe lume
De care să te-atingi nu poți,
Acestea nici nu poartă nume!

Și alte frumuseți există,
De ele ochii mei mă dor,
Ca frumusețea ta, ce tristă!
Ținută pururi sub zăvor...

O frumusețe tristă, ce-i?
Azi întrebarea ta mă doare
Și pictorul din fața ei
Rămâne mut, fără culoare...

Și cine locuiește-n ea
Eu știu, nu are nicio vină,
Vai, cum să zăvorești o stea,
Izvorâtoare de lumină?

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, octombrie 07, 2018

Certăreții...



Duminică, 7 Octombrie 2018

Toată ziua ei se ceartă,
Noaptea nu au loc sub stele,
Nu au vreme pentru artă,
Despre versurile mele

Nu au buchisit vreodată,
Îmi sunt „prieteni”, mânce-o mila
Prietenia lor ciudată,
Când i-aud m-apucă sila...

Nu e chip și nu e modru
Să îi chemi la dialog,
Parcă sunt plecați în codru
Fugăriți de inorog...

Vremea trece, vremea vine”
Și așa a fost din veac,
Lor nimic nu le convine,
Nici ceea ce înșiși fac !

Și cum stau pierduți în ceață,
Certăreți de meserie,
Ne dau lecții despre viață,
Fire-ar sănătoși să fie!

Nicolae Nicoară-Horia