luni, septembrie 17, 2018

M-au născut părinții...



17 Septembrie 2018

M-au născut părinții, cinste lor,
Lăudată fie pururi Viața,
Acolo-n Munții-ncărunțiți de dor,
Într-o zi de toamnă, dimineața...

De bunul și-nduratul Dumnezeu
Nașterea aceasta mi-a fost dată!
M-au născut părinții, singur eu
Nu mă puteam naște niciodată;

Degeaba-ncearcă omul și repetă
Experiența plină de blestem,
Vai de cel făcut în eprubetă,
De dragostea „făcutului” mă tem!

Truda de-a te naște e-n zadar,
Slăvită fie rodnica scânteie,
Dragostea, cea fără de hotar,
Dintre un bărbat și o femeie!

Nicolae Nicoară-Horia


duminică, septembrie 16, 2018

Îmi orbise sufletul...



Duminică, 16 Septembrie 2018

Ai plecat Duminica, mamă,
În sfânta zi de duminică-n zori,
Eram cu tine acolo, la vamă
Și-acolo mă trezesc deseori...

Mi-am amintit de cuvintele tale
Rostite în noaptea aceea sub stele
Și Aerul mi se umple de jale:
Nicule, vai de mânuțele mele!”

Te dureau pentru prima și ultima oară,
Niciodată în viață n-ai spus că te dor,
Îmi orbise sufletul ca o vioară
Cu coardele rupte: „copilul meu, mor...”

Ne-ndemânatic nu știam ce să fac,
Îmi ridicasem ochii spre cer:
Doamne, al nostru, de-acum și din veac,
Nu ți-e milă când părinții ne pier?!

N-am primit de-atunci niciun răspuns,
Și întrebarea aceea mi se pare ciudată,
Se trezise în mine pruncul din plâns-
Și mâinile lui mă dor câteodată...

Nicolae Nicoară-Horia


vineri, septembrie 14, 2018

Ziua crucii



Vineri,
14 Septembrie 2018
-Restituiri-
Ferice de cel care crede în tine,
Ferice de cel ce te poartă la sân,
De semnul acesta nu mi-e rușine,
Cum nu mi-e rușine că sunt bătrân!

Cât de mult mi-a fost drag din pruncie
Când mă rugam și-l făceam pe ascuns!
Nu avea voie copchilul să știe
de Adevărul din el nepătruns...

Câtă lumină e în numele sfânt,
Cât întuneric și câtă durere!
În semnul acesta de pe pământ
E-atâta împăcare și Înviere!
Azi e ziua crucii sfinte,
Ziua crucii pe pământ,
Omule, să iei aminte,
Fără ea nu ești, nu sunt!

Peste Țara românească,
De la Mare, până-n Munți,
Semnul ei să ne-ocrotească
De păgânii răi și mulți!

Încrustată-n lemn, în piatră
Și în aerul fierbinte,
Crucea vindecă și iartă
Răutatea din cuvinte!

Cel care de ea se teme
Și nu simte-n el puterea,
Până încă e devreme
Să iubească Învierea!

Oricare creștin să știe,
Rău nu face nimănui,
Crucea nu-i o „nebunie”
Și nici dezbinare nu-i!

Mulți ar vrea să o îngroape
În uitare și-n venin,
Dar lumina ei sub pleoape
Va rămâne-n veci, amin!
.................................
Călător pe-această vale,
Doamne, precum Tu mi-ai spus,
Azi e Ziua Crucii Tale,
Ziua fără de apus!

Nicolae Nicoară-Horia

duminică, septembrie 09, 2018

Veniți la Țebea...




Duminică, 9 Septembrie 2018

Veniți la Țebea, bine ați venit!
Măcar odată-n an să vă cuprindă
Tristețea unui Dor nelecuit,
Ce nu încape-n Leagănul din grindă!

Veniți la Țebea, sub gorunul sfânt
Să ascultați lumina cum se naște,
Celălalt de vremuri a fost frânt
Ca mielul pedepsit în zi de Paște!

Veniți la Țebea și lăsați deoparte
Grijile voastre, azi neterminate,
Românii mei, de-aici și de departe,
Inima lui voi n-auziți cum bate?

Nicolae Nicoară-Horia


Avram Iancu nu-s mai mulți...



Duminică, 9 Septembrie 2018

Sună tulnicul pe creste,
Omule, tu să-l asculți,
IANCU nostru unul este,
Avram Iancu nu-s mai mulți!

Se cutremură Înaltul,
Drumul geme pe sub roți
Și-a iubit ca nimeni altul,
Țara, neamul lui de Moți!

Dorul, cel fără de moarte,
L-a purtat pe sub șerpar,
De el nimeni nu-i desparte
Sufletul plin de amar...

L-au făcut nebun păgânii,
Azi tristețea lui mă doare
Precum cumpăna fântânii
Văduvită de izvoare;

Cât va curge dinspre Viață
Arieșul, râu divin,
La icoana lui măreață
Pururea o să mă-nchin!

Sus la Vidra, lângă Munte
Vin cu sufletul pe-ascuns,
Să ascult cum pe sub punte
Murmură același plâns...

Sună tulnicul pe creste,
De la Vidra, până-n zare,
Iancu nostru unul este,
Niciodată de vânzare...

Nicolae Nicoară-Horia


sâmbătă, septembrie 08, 2018

Fiecare om de pe pământ...



8 Septembrie 2018

La mine-n calendar nu-i sărbătoare,
La mine-n calendar e zi „normală,”
Îmi spune unul, spuza lui mă doare
Precum o cheie ruptă într-o yală...

Nu-i treaba mea să-l dădăcesc acum
De scrie sau nu scrie-n Sfânta Carte,
Atâta știu și mi-e destul, oricum,
Că fără viață nu există moarte!

Și fiecare om de pe pământ
Are o zi, o zi fără de care
Nimeni nu conjugă verbul „sunt”
Și-această zi e-o sfântă sărbătoare!

Nicolae Nicoară-Horia


De Ziua ei...



8 Septembrie 2018
MARIA

Ca toate mamele de pe pământ
Eu știu că și Maria s-a născut,
Ea, Născătoarea sfântă din cuvânt,
Ziua ei să-mi fie pururi scut!

Ziua ei să ne aducă-aminte,
Nimic nu e ca viața mai presus,
De parcă stau la sânul ei fierbinte,
La sânul care-a stat atunci Iisus...

MARIA- „vasul cel ales” și fericit,
Maica Lui, Fecioară preacurată,
Ea s-a născut din Duhul prorocit
De îngerul Gavriil, în vremea dată;

Se umplu de lumină ochii mei,
Celor ce nu cred le iert dojana,
Să ne bucurăm de Ziua ei,
Precum părinții, Ioachim și Ana...

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, septembrie 07, 2018

Mă doare versul...



Vineri, 7 Septembrie 2018

Mă doare versul, nu mai pot să-l strig,
Cuvintele îmi sunt tot mai puține,
La Țebea și-n Ardeal se face frig
Și Aerul abia de mă mai ține...

Simt surparea vremii cum coboară
Peste țara mea și neamul meu,
Dar în curând se naște o Fecioară,
Ea, Maica Fiului de Dumnezeu,

Maria, cea mai sfântă-ntre femei,
Cum alta pe pământ nici nu mai este!
Se luminează totuși ochii mei,
Voi să vă bucurați de-această Veste!

Celor ce poartă numele ei drag
De Dragoste vă fie ziua plină,
Cu busuioc s-o așteptați în prag
Curând, cât de curând, ea o să vină...

Mă doare versul, dar durerea, ce-i?
Când fără ea mi-e inima săracă,
Tu vindecă-mi-l, Doamne, dacă vrei,
Ci voia Ta deplină să se facă...

Nicolae Nicoară-Horia


duminică, septembrie 02, 2018

Grânarele inimii...



Duminică, 2 Septembrie 2018

M-au născut părinții cu folos
În lumea asta care mi-a fost dată,
Toată viața n-am fost...„furăcios,”
N-am sărăcit pe nimeni, niciodată!

Când eram copil, acolo-n Sat
N-aveam astâmpăr, cum nu are vântul,
Din toată-averea cât-am adunat
O să rămână-n urma mea...cuvântul!

Din tot ce-am secerat în rând cu tine
Risipa noastră n-a fost în zadar,
Grânarele din inimă, știi bine,
Cu cât împart mi-e rodul plin de har...

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Vladimir Volegov

duminică, august 26, 2018

Pleacă vara...



Duminică, 26 August 2018

Pleacă vara, alta vine,
Pleacă vara, tu rămâi
Toată viața lângă mine
Cu iubirea cea dintâi!

Pe pământ e-atâta ură
Până dincolo de nori!
Cearta e peste măsură
Dintre porumbei și ciori...

Unii spun că e...nirvana,
Alții-începutul doar
Și din gând mă doare rana,
Pleacă vara, în zadar

De la Rai până la iad
Drumul nimenea nu-l știe,
N-auzi merele cum cad?
Strugurii se coc în vie;

Miorița din baladă
Tot suspină vrând-nevrând,
Frunza a-nceput să cadă,
Cine-o cheamă și de când?

Dinspre nucul cel bătrân
Mă cuprinde zvon de toamnă,
Lasă-mă s-adorm la sân,
Tainic dorul mă îndeamnă,

Nu-ți voi face niciun „rău”,
Numai cât mi se cuvine,
Lângă adevărul tău
Pân' la vara care vine...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, august 21, 2018

Scriu...



21 August 2018

Scriu „băieții”, scriu de zor,
Dar să scrie, treaba lor,
Fetele” nu-s mai prejos,
Tot ce scriu e cu folos?

Eu nu știu, nu pot răspunde,
Ca pârâul dus de unde
Curg dinspre-Apuseni și eu
Cât vrea bunul Dumnezeu!

Și mereu pe unde trec
Dragostele mă petrec,
Altă bucurie nu-i,
Nu port ură nimănui!

Toate curg!” Ce glas divin!
Din izvoarele ce vin
Întrebarea nu mi-e dată,
Dacă vor seca vreodată...

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, august 19, 2018

Anii de liceu...



Duminică, 19 August 2018

Mi-aduc aminte anii de liceu
Și-adeseori mă las purtat de val,
Precum se lasă-un pui de curcubeu
Peste fântâni flămânde din Ardeal...

Acolo-n Munți, din margini de pădure,
Cum recitam poeme fără soț
Tot așteptând vreo fată să mă fure
Și-apoi să facem amândoi negoț...

Frumoase și cuminți pe-atunci eleve
M-ademeneau la fiecare pas
Și toate îmi păreau ca niște Eve,
Iar eu Adamul care-a mai rămas!

Ani de liceu, ce cântec drag și viu!
Lângă un Râu de Aur din Ardeal,
Mi-e dor de voi și parc-aș vrea să fiu
Tot repetent în anul terminal...

Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, august 18, 2018

Ce-i Poezia?



18 August 2018

Ce-i Poezia? Lacrima femeii
Din frumusețea ei când o admir,
Eu cred că în vechime o beau zeii
Din potire ca pe-un elixir!

E peste tot, în apă, în văzduh,
Ea ne spune „bună dimineața”
Plină de iubire și de duh,
Cu ea începe și sfârșește viața!

Nu-i om, nici animal de oareunde
De ea vreodată să nu-i fie dor,
Cine n-o simte, cine nu-i aude
Glasul ca un murmur de izvor?

Ea stâmpără din arșiță arsura,
Alungă din privire orice chin
Și-adeseori când o rostește gura
Mi se umpe de miros divin...

Lumina hohotește-n ochii mei
Și sufletul mi-e ca un stup de-albine,
Ce-i Poezia? Doamne, gândul-ce-i?
Cu el întotdeauna vin la Tine...

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, august 12, 2018

Politica...



România, Duminică, 12 August 2018
Iubiți-vă țara și neamul, că dacă nu vă bate Dumnezău!”
Avram Iancu
N-am să mai scriu despre tine, politică-muie,
Să-ți facă nemernicii vremii statuie,
Să se pișe pe tine în goană toți câinii,
Tu ai dezbinat din origini românii

Și poeții au început să se urască-ntre ei,
Din Văzul meu, curvă bătrână, să piei!
Ochii tăi hulpavi sunt roșii de sânge,
Strig Dumnezeului Păcii-ajunge!

Tu le cunoști gândul celor ce vor
Să ne pună în suflet binele lor,
Pentru „binele”-acesta, la vremea cea dată,
Cu vârf și-ndesat, plătește-le, Tată!

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, august 10, 2018

Eu am grijă...


Vineri, 10 August 2018
Mi-a fost tare Dor de tine, Bu-nicule!
Mângâie-mi codițele, te rog...”
Annamaria-Silvana

Eu am grijă de lucrurile dmeavoastră,
Într-adevăr sunt numai pentru oamenii mari,
Cu ele nu se joacă niciodată copiii,
Oricât ar fi de ștrengărițe sau de ștrengari...

Eu știu mai mulet lucruri importante,
Să număr, să citesc, să socot...
Dar mai bine hai să sărim împreună,
Cum făceam când eram mică de tot,

Ori să mă „pinzi,” acum sunt mai mare
Și zbor ca un fulg peste prag,
Povestește-mi povestea încă nescisă,
Ce dor mi-a fost de tine, Bu-nicule drag!

Nicolae Nicoară-Horia





Vineri, 10 August 2018
Mi-a fost tare Dor de tine, Bu-nicule!
Mângâie-mi codițele, te rog...”
Annamaria-Silvana

Eu am grijă de lucrurile dmeavoastră,
Într-adevăr sunt numai pentru oamenii mari,
Cu ele nu se joacă niciodată copiii,
Oricât ar fi de ștrengărițe sau de ștrengari...

Eu știu mai mulet lucruri importante,
Să număr, să citesc, să socot...
Dar mai bine hai să sărim împreună,
Cum făceam când eram mică de tot,

Ori să mă „pinzi,” acum sunt mai mare
Și zbor ca un fulg peste prag,
Povestește-mi povestea încă nescisă,
Ce dor mi-a fost de tine, Bu-nicule drag!

Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, august 08, 2018

Din lacrima dorului...



Leverkusen, 8 August 2018
In memoriam
Dumitru Fărcaș
Și Dumnezeu e-un bun român...”

În leagănul Munților mei din Apus,
Acolo, unde și astăzi mai adorm câteodată,
Am crescut în lacrima Dorului picurată-n Auz,
Lacrima Dumnezeirii ce mi-a fost dată!

Un Om ca Dumitru, știu, nu se naște
Decât la o suă de ani în Carpați!
L-am cunoscut mai înainte de-a ne cunoaște
Și așa am rămas, de-a pururea frați!

Sufletul meu se înfioară și-acum,
Ascultându-i porunca aceea divină:
Iubiți-vă Țara și Neamul și nu oricum,
Cu dragostea voastră vederată-n lumină!”

Mereu între comtemporani și strămoși,
Dumitre Fărcaș, de acum te vei duce
Lângă prispa Casei tale din Groși,
Maramureșul ți-a fost altar și cruce!

Între glasul de înger și tăcerea din humă,
Din satul cel veșnic, Sat pătimaș,
Neamul și mândra” ce durere postumă!
Nu te vor uita, Dumitre Fărcaș...

Nicolae Nicoară-Horia




duminică, august 05, 2018

Miluiește-mi țara...



Leverkusen, Duminică, 5August 2018
O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi?
Până când vă voi suferi pe voi?”
Ev. Matei 17, 17
-Cuvinte duminicale-

Precum sus pe munte Te-ai Schimbat la Față,
Schimbă-ne la suflet, Fiu de Dumnezeu,
Ceartă iarăși, Doamne, demonii din viață,
Pune împăcare între neamul meu!

Îmblânzind furtuna să îi potolească
Glasul Tău de-a pururi, cel vindecător,
Pe acei ce zilnic vreau să ne-nvrăjbească,
Pune post în gânduri și în gura lor!

Azi și-ntotdeauna, ca acel părinte
Vindecându-i fiul, cel lunatic, iată
Din această Vale, eu Te rog fierbinte,
Miluiește-mi Țara care mi-a fost dată!

Din adâncul firii mele, eu Te chem,
Rotunjește-i chipul cu Lumina Ta
Ne mai rabdă, Doamne, răii ce suntem
Și pe toți ne-nvață, încă, a răbda...

Nicolae Nicoară-Horia