luni, decembrie 31, 2018

Se duce anul...



Kuppenheim, Baden Württemberg
Luni, 31 Decembrie 2018

Se duce anul, i-am iertat pe toți,
Doar unul singur îmi tot dă târcoale,
Tu, îmblânzește-l, Doamne, știu că poți
Și dă-mi lumina Dragostei pe cale!

Dă-mi sănătatea clipei și putere
Să-mi înving din gânduri orice ham,
Se duce anul, poate-i o părere
Din viața asta câte le mai am...

Îți mulțumesc, Tu m-ai făcut odată
Să-Ți port chipul și asemănarea
Prin Țara asta tot mai tulburată,
Cum tulburată-i în furtună marea;

Mi-ai dat glas, cuvinte îndeajuns,
De ele nu duc lipsă niciodată,
Mă simt de un fior înalt pătruns,
Cu el de Tine-i viața mea legată!

Atât cât pe pământ îmi e șederea,
Menirea mea aici o știu anume
Să laud Nașterea și Învirea
Aceluia ce L-ai trimis în lume!

Să laud Viața ce mi-ai dat-o-n dar
Din pântecul durut al maicii mele
Și sufletul mi l-ai umplut de har,
Precum deasupra Cerul Tău de stele!
...................................................

Se duce anul, dacă el se duce,
Celui din urmă nu-i pune hotar
Până voi ajunge lângă cruce
Și drumul să nu-mi fie în zadar...

Nicolae Nicoară-Horia

duminică, decembrie 30, 2018

Fuga...



Kuppenheim, Baden Württemberg
29 Decembrie 2018
După plecarea magilor,
iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând:
Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt
şi stai acolo până ce-ţi voi spune,
fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.”
Ev. Matei 2, 13-23

O Mamă cu Pruncul plângând
Și fuga ei printre spini,
Mereu îmi stăruie-n gând,
Doamne, cum să nu suspini?

Iertați-mi cuvântul durut,
Nici astăzi Irod nu-nțelege
Că Pruncul din lacrimi născut
Niciodată nu s-a vrut Rege!

Un altul asemenea nu-i!
Ce sete oarbă de sânge
Se mistuie-n inima lui!
Blestemul din urmă-l ajunge...

Icoana e plină de jale,
O Mamă cu Pruncul ce fuge
Și moartea pe urmele sale,
Dar moartea în veci n-o ajunge...

Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, decembrie 29, 2018

Urare și îndemn...



Kuppenheim, Baden Württemberg
29 Decembrie 2018

Prieteni, vă îndemn cu-atâta jale,
Câtă ură-i încă pe pământ,
Învățați respectul de la animale
Pentru tot ce-i nobil și ce-i sfânt!

Nu mai hăituți această Țară
Lăsați să doarmă-n pacea lor strămoșii
Când au cântat de mult a treia oară
Pe vârfurile Munților cocoșii!

Vă lepădați de ea? O, să nu fie!
Oriunde-n lume sunteți, nu uitați
Cât inima din piept vă bate vie,
Grădina Maicii Lui e în Carpați!

Vă spun acum, cu inima curată,
Prieteni de oriunde sau dușmani,
Din Patria aceasta minunată,
Un creștinesc și sincer, La mulți ani!

Nicolae Nicoară-Horia

Foto: Alba Iulia 1Decembrie 2018
Sursa: Internet

vineri, decembrie 28, 2018

Invidia...



Kuppenheim, Baden Württemberg
28 Decembrie 2018
-Restituiri-

Cămările mele de dragoste sunt pline!
Ale altora de sarmale și de cârnați,
N-am înțeles niciodată de unde vine
Invidia dintre semeni și dintre frați...

Nu am râvnit la ce nu-i al meu,
Nici nu m-am uitat cu ciudă peste gard
Dacă fântâna vecinului are curcubeu,
Dacă steluțe mai altfel în pomul lui ard,

Dacă mâna lui scrie mai mult și mai bine
Decât mâna aceasta care m-ascultă,
N-am înțeles niciodată de unde vine
Invidia pe pământ, tot mai multă...

Nicolae Nicoară-Horia

joi, decembrie 27, 2018

Vânzătorul...



Kuppenheim, Baden Württemberg
Joi, 27 Decembrie 2018

Acolo unde se adună mai mulți români în cerc vreodată,
Nu-i nicăierea să nu fie în el vreo iudă blestemată,
În Ziua de Crăciun preasfântă, în aerul dintre colinde,
Era prezent și el, spurcatul și nu știam pe cine-l vinde...

Tăcut și plin de bucurie, în fața unui mic altar,
Lăsasem, ca drept mulțumire, părintelui o carte-n dar,
Din Apusenii mei-„Golgota”, pe care încă-i vie rana,
Din partea, cea mereu din stânga, mi-e martor din cuvinte Anna!

Ne-am salutat cu „Doamne-ajută! ” și alte slove din lumină,
În limba noastră, cea de-acasă, aici în patrie străină
Și sfinții, cei rămași în piatră, se bucurau de Sărbătoare!
De undeva, dinspre mulțime, simțeam o umbră cum dogoare;

Vorbea o limbă-nvolburată, în ochii ei ardea mânia,
Și-afară, sus, de pe colină, m-a întrebat: „Din România?”
De-acolo sunt!” Mi-a fost răspunsul și coborând pe serpentine,
Am auzit curgând de-a valma blesteme oarbe după mine,

Dar ele, precum bolovanii din urmă se spărgeau de zid,
Ce nu știau că Poezia în viața asta nu-i partid!
Oriunde-n lume se adună românii mei până la trei,
Acolo e de bună seamă și vânzătorul printre ei...

Nicolae Nicoară-Horiad

marți, decembrie 25, 2018

Iisus S-a Născut...

IISUS S-A NĂSCUT...
Kuppenheim, Baden Württemberg
25 Decembrie 2018

IISUS S-A NĂSCUT!
Nașterea Pruncului Iisus, Cel Unul Născut, să vă umple sufletele de bucurie!
De Ziua Lui vă spun și vouă:
fiecăreia-fiecăruia
în parte:
LA MULȚI ANI!

Nicolae Nicoară-Horia

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul din Betleem,
singura icoană în care Maica Domnului zâmbește...

sâmbătă, decembrie 22, 2018

Noi suntem prieteni...



Kuppenheim, Baden Württemberg
22 Decembrie 2018

Bunicule, noi suntem prieteni,
Aș vrea să fii mereu cu mine!
Ca vântul, vara printre cetini,
Ce-i Prietenia, eu știu bine;

Aici, de când mi-ai trecut pragu'
Atât de bucuroasă mi-s
Și-acolo, în Banat, la Șagu,
De parcă retrăiesc un Vis...

Când ne jucăm, ne odihnim
Și jocurile noastre, toate,
Pe care noi le născocim,
Ce pline sunt de sănătate!

Ce prietenie minunată!
Cu mine-ntruna să petreci,
În viața asta niciodată
Așa aș vrea să nu mai pleci!

Precum în luptă doi oșteni,
Pe care nimeni nu-i desparte,
Bunicule, noi suntem prieteni
Și-atunci când o să fii departe...

Nicolae Nicoară-Horia




vineri, decembrie 21, 2018

Rugă...




Kuppenheim, Baden Württemberg
Vineri, 21 Decembrie 2018

Murmură-n icoane plini de jale sfinții,
Dumnezeu din ceruri până când vă iartă?
Vai de casa-n care se sfădesc părinții,
Vai de țara-n care cei aleși se ceartă!

Vremea nemiloasă tot mai mult mă doare,
Inima mi-e plină de oftat de prunci,
Parcă nici nu vine Sfânta Sărbătoare
Și Fecioara plânge, cum plângea și-atunci...

Ia-mi din gânduri, Doamne, clipa de osândă
Și mă-nvrednicește de trimisul har,
Peste tot irozii stau și-acum la pândă
Și așteaptă Pruncul să se nască iar!

Dar cu toate-acestea, știu, Crăciunul vine,
Chiar dacă e lumea plină de gunoi,
Dă-ne bucuria Nașterii depline
Și alungă ura oarbă dintre noi!

Nicolae Nicoară-Horia

Arsenie Boca-
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul în zeghe, din Biserica „Sf. Elefterie cel Nou.”




joi, decembrie 20, 2018

Poezie și-adevăr...


Kuppenheim, Baden Württemberg
Joi, 20 Decembrie 2018

Bunicule, mi-ai scris o poezie?”
Mă-ntreabă Anna dis-de-dimineață,
În ochii ei e-o sfântă bucurie
Și bucuria pururea se-nvață...

Citește, eu ascult aici cuminte,
Ce liniște e pe genunchii tăi!
Parcă simt că nu mai am cuvinte
Și sufletul se mistuie-n văpăi;

Am scris o Poezie din preaplinul
Acestui Adevăr din care vin,
Afară ninge, îi aud suspinul,
De parcă-l văd pe Pruncul cel divin

Și Moș Crăciun, odată Moș Gerilă,
Ne bate-n geam cu degetele moi,
M-ai chemat, frumoasa mea Copilă,
Deschide poarta am venit la voi...

Deodată casa noastră-nmiresmată
Se umple de lumină și de cânt
Și dinspre zarea cea îndepărtată
Ne picură-n auz Colindul sfânt...

Nicolae Nicoară-Horia




marți, decembrie 18, 2018

Simt cum vine Ziua Lui...



Kuppenheim, Baden Württemberg
18 Decembrie 2018

De departe, cât de-aproape
Simt cum vine Ziua Lui,
Adevăr mai sfânt sub pleoape
Decât El un altul nu-i!

Cum aștept ca altădată,
Când eram copil pe plai
Nașterea cea minunată,
Prunc dumnezeiesc din rai!

În căsuța mea întreagă,
Veșnic de iubire plină,
Maica Ta, de-a pururi dragă,
Să Te-aducă din lumină

Și cu îngerii alături,
Să-Ți colind, Pruncuț frumos,
Un Colind dintre omături-
Astăzi s-a născut Hristos!”

Ce-l cântam și-atunci sub stele,
Irozii să nu mă știe
Și din ochii mamei mele
Lacrimi curg de bucurie...

Nu-i departele departe,
Vamă pentru suflet nu-i,
Din aceleași zări curate
Simt cum vine Ziua Lui...

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, decembrie 14, 2018

Cât am colindat...





Kuppenheim, Baden Württemberg
Vineri, 14 Decembrie 2018

Cât voi colinda în jos și-n sus,
De-a lungul și de-a latul pe pământ,
Munți ca Apusenii-n lume nu-s,
Nici ca Moții oameni nu mai sunt!

În sufletele lor, mereu bogate,
Fericit e cel ce a pătruns,
Dumnezeu le-a pus aici de toate
Și aur și durere îndeajuns!

De legământ nu-i nimeni să-i dezlege,
De Legământul dat întâia oară,
Din Țară și din datini și din lege
Nu i-a scos niciun dușman afară!

Pe crestele cernite de sub nori
Stau de veghe Horia și Iancu,
Între primejdii prinși adeseori
Dinspre moarte apărându-și flancu'!

Acolo mi-a fost dat spre dimineață
Să văd lumina lumii-ntâia oară
Și de-atunci am să o port prin viață
Până se face în cuvinte seară...

Cât am colindat în sus și-n jos,
Pe pământ de-a lungul și de-a latul,
Un alt câștig nu-mi este de folos,
Care să-i pună sufletului hatul!

Nicolae Nicoară-Horia



joi, decembrie 06, 2018

Îți mulțumim că nu ne uiți...




Joi, 6 Decembrie 2018

Moș Nicolae cred în tine
Și-n darurile ce-mi aduci,
Bătrân cum sunt nu mi-e rușine,
Te-aștept și eu ca ceilalți prunci...

De numele ce-l port prin viață
Cu Dragoste mă simt legat,
Când m-am trezit de dimineață
Înspre papuci am alergat

Și-am lăcrimat de bucurie
Și-acum, alături de nepoți,
Mi-ai pus câte ceva și mie,
O, sfânt și milostiv, mai poți?

Cu inima din piept curată,
Chiar dacă suntem răi și mulți
În lumea tot mai tulburată,
Îți mulțumim că nu ne uiți!

Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, decembrie 05, 2018

Copiii...








5 Decembrie 2018
În Ajun de Moș Nicolae

Nu-i bucurie mai înaltă
Aici, pe-acest pământ fertil
Și nici pe lumea cealaltă
Precum e-atunci când ești copil!

În sufletul și-n ochii lor
Și îngerii parcă suspină
Cu soarele de după nor,
Plini de iubire și lumină !

La chipul sfânt ca o icoană
Privind, precum privești o stea,
Eu nu cred că există rană
Să nu se vindece și ea!

Eu nu cred că există boală,
Durere să nu aibă leac,
Copiii și din morți te scoală,
Fără de ei ești om sărac!

Spunându-i „să nu fie singur,”
Ca o grădină fără flori
Și Dumnezeu ar fi, desigur,
Mai trist, precum e uneori;

Nu-i bucurie mai curată
Decât să fii copil mereu,
Cum Prunc a fost și El odată,
Iisus din Cerul tău și-al meu...

Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, noiembrie 24, 2018

Dialog aproape real...



Kuppenheim, 24 Noiembrie 2018

-Alo, Poliția,
E coruptă Justiția!
-Cine anume?
Dați-mi un nume

Mult mai concret!
-Vă spun cu regret
Și fără ocol,
Nu am Protocol

Cu lucruri oculte,
Dar „cazuri” sunt multe
Și-așteaptă un Credo
Plecate la Cedo,

Cum pleacă-n afară
Românii din țară,
Dreptate să soarbă,
Justiția-i...oarbă!

-Eu cum să o-mpiedic?
Să meargă la medic!
Tu care pârăști
O să știu cine ești

Și nu se întunecă
Până nu te judecă
Și n-o să mai spui
Că Justiție nu-i...

-Alo, Poliția?
Nu-i coruptă Justiția!
Confuzie-nseamnă,
Dar ea...e o Doamnă

Plină de grații,
Mituind bărbații
Și ei sunt destui
Mereu nesătui...

Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, noiembrie 21, 2018

Intrarea în biserică...



21 Noiembrie 2018
-Restituiri-

Odată Înțeleptul din mine îmi zise
Și adevărul acesta e încă în floare:
Nu toate intrările ne sunt permise,
Nu toate intrările sunt necesare!

Câteodată pragul de sus te împiedică,
Și cât de înalt e pragul de jos!
De copil am învățat Intrarea-n biserică
Și învățătura mi-a fost de folos!

Acolo, în liniștea gândului sfântă,
Cu sufletul mereu lipit de altar,
Am auzit îngerii cerului cum cântă
Și Cântarea aceea nu e-n zadar!

Acolo mi-a răsărit poemul pe buze
Și-așa mi-a rămas, însetat de lumină,
Cei ce nu intră, să nu mi se scuze,
Pentru toți e aceeași iertare divină...

Și acum Înțeleptul din mine îmi spune,
Și adevărul acesta e încă în floare:
Nu toate intrările din viață sunt bune
Nu toate intrările sunt necesare!

Nicolae Nicoară-Horia