luni, ianuarie 31, 2022

Sunt lângă tine...

 




Vederea mi se mistuie sub pleoape,

Te simt și te aud-ești lângă mine,

Se face seară, noaptea e aproape,

Degeaba latră câinii, ea tot vine...


Afară trece vântul peste casă

Și peste pomii-nfrigurați și goi,

Un gând străin pe frunte mă apasă

Și Aerul se tânguie-ntre noi,


Precum se răzvrătea atunci pe creste,

Acolo-n Munții mei, plini de jivine,

Parc-am ajuns la capăt de poveste

Și totuși te aud: sunt lângă tine...

....................................................

Când îmi vorbești și vântul se ogoaie,

Ca o mireasă luna se-nveșmântă,

Cu tine nu sunt singur în odaie,

Poezia mea-minune sfântă!

Duminică, 30 Ianuarie 2022, spre seară...


Nicolae Nicoară-Horia


vineri, ianuarie 28, 2022

Dragostea nu moare niciodată...

 



Din clipa cea dintâi când ne-a fost dată,

Ca un semn de Adevăr și Pace,

Dragostea nu moare niciodată

Dintre oameni, păsări, dobitoace!


Oricâte boli s-au născocit anume,

La câte suferințe condamnată,

Dragostea e veșnicită-n lume,

Dragostea nu moarte niciodată!


Cel mai potrivnic vânt de pe pământ

Lumina ei nu are cum s-o stingă,

De-o seamă și mereu cu Duhul Sfânt

De ea nu poate nimeni să se-atingă!

Vineri, 28 Ianuarie 2022


Nicolae Nicoară-Horia

joi, ianuarie 27, 2022

Somnul...

 




Mă uit cu drag la tine și mi-e „ciudă,”

Cum dormi ca zâna-nvinsă din povești

Și gândul meu sub tâmple parc-asudă

Privindu-te cât de cuminte-mi ești!


Lumina de pe fața fața ta fierbinte

A adormit cu dragoste și ea,

Sunt treaz și fericit între cuvinte,

La mine vină somnul când o vrea;


Nu mi-a fost dată pentru el viața,

Eu singur niciodată nu îl chem

Și mă cuprinde-n brațe dimineața

Odihnit ca slovele-n Poem...


Nicolae Nicoară-Horia


Constantin Brâncuși-Muza adormită


miercuri, ianuarie 26, 2022

Cu Poezia la taifas...

 



Cu perdelele lăsate” stau la masă,

Singur, între gânduri, fără glas,

Noaptea ca o platoșă m-apasă,

Dintr-odată vine la taifas


Ea, Poezia, precum o nălucă

Și uite-așa în poală mi se-așează:

Lasă supărarea să se ducă,

Nu fi trist, sărută-mă, cutează!


Chiar se duce supărarea toată,

Acum când scriu aud în jurul meu:

În noaptea asta binecuvântată

Cu tine și în veci e Dumnezeu!

26 Ianuarie 2022


Nicolae Nicoară-Horia

marți, ianuarie 25, 2022

Vă iubesc și sufăr pentru voi...

 




Vă iubesc și sufăr pentru voi,

Românii mei, câți mai sunteți în țară,

Românii mei, îngândurați de-afară,

Un neam cuprins de griji și de nevoi!


Același grai ne leagă de cuvânt

Și-același Dor îngemănat ne-apasă,

Un singur prag, e pragul de Acasă,

Pe care îl avem pân' la mormânt!


Când Dumnezeu ne-a dat la fiecare

Nu-ntâmplător, un suflet de român,

Să îl purtăm ca pe-un odor la sân,

Dar dezbinarea dintre noi mă doare!

.........................................................

Vă iubesc și sufăr pentru voi,

Îl rog în Rugăciunea mea fierbinte,

Îndură-Te de neamul meu, Părinte

Și mântuiește-mi Țara de nevoi!

25 Ianuarie 2022


Nicolae Nicoară-Horia


duminică, ianuarie 23, 2022

 

Subsemnatul purtător de număr...


Eu, subsemnatu


l...nu mai am nume,

Părinții mei se răsucesc în mormânt!

Întunericul se-ntinde peste lume,

Doamne, nu-mi lua lumina din cuvânt!


Umblă buimac prin veacul meu nebunu'

Și seamănă zâzanie-ntre noi,

Tu lui Adam din rai nu i-ai spus unu,

Nici unu Evei nu i-a spus doi...

..................................................

M-apasă veșnicia peste umăr,

Când va fi să plec din astă lume,

Eu, subsemnatul, purtător de număr,

La tine, Doamne, să mă chemi pe nume!

Duminică, 23 Ianuarie 2022


Nicolae Nicoară-Horia


sâmbătă, ianuarie 22, 2022

Armele...

 




Am urât armele, le urăsc și acum,

Citeam „Moartea căprioarei” plângând,

Pușca aceea cu mirosul de fum

Îmi stăruie ca un ghimpe în gând...


Cuvântul „arme” pe suflet m-apasă,

Nu m-am jucat niciodată cu ele,

În toată Copilăria mea de Acasă

Altele erau jucăriile mele,


Cu păsări, cu stele, acolo la țară

Îmi cioplea tata din lemn piramide

În care m-ascundeam de urâtul de-afară,

O armă, oricare, întotdeauna ucide!


Trăiesc o vreme tot mai în derivă

Și Cerul parcă s-a schimbat la față,

Am urât armele și moartea deopotrivă,

Ce sfântă e Dragostea mea pentru viață!

22 Ianuarie 2022


Nicolae Nicoară-Horia

vineri, ianuarie 21, 2022

Iubiți-vă...

 




Se-ntunecă lumina-n zare

Și plânge-amurgul în poeți,

Iubiți! Vă chem cu disperare,

Iubiți-vă, cât mai puteți!


Din strană se-mpuțină psalții

Și fără ei cântare nu-i,

Iubiți-vă unii pe alții

Și fiecare-n sinea lui!


Se zbate sângele sub tâmplă,

Nici el din inimi nu e pur,

Iubirea e atât de simplă

Precum e Aerul din jur!


Din mine pruncul nu adoarme,

Afară s-a făcut târziu,

Se-aude zăngănit de arme,

Tot mai aproape când vă scriu...


Odihnă nu mai am defel,

Mă simt ca leuca prinsă-n râncă,

Iubiți-vă!” ne-a spus și El,

Nu v-a rămas de-atunci poruncă?

Vineri, 21 Ianuarie 2022


Nicolae Nicoară-Horia

marți, ianuarie 18, 2022

Starea vremii...



Va trece „pandemia” și vine „încălzirea...”


Scurmă rugina vremii în sabia din teacă

Și sufletul din mine abia mă mai încape,

Va trece „pandemia”, nimic nu-i să nu treacă

Și vine „încălzirea”, o simt, e-atât de-aproape!


Cuvântul e clepsidra prin care curge viața,

Din zările acelea parcă miroase-a scrum,

Răceala dintre oameni se-ntinde precum ceața,

Cine-i străinul care se-ntunecă pe drum?


Va trece „pandemia” și vine „încălzirea,”

Tu să nu uiți aceste cuvinte prea devreme,

Cât o să fie-n lume Credința și Iubirea

Sub orice starea-a vremii, iubește, nu te teme!

18 Ianuarie 2022, spre seară...


Nicolae Nicoară-Horia


vineri, ianuarie 14, 2022

Scrisoare la...Scrisori…

 




Tot mai rar vorbim cu tine, tot mai rar și mai în grabă

Când cu alte dulci nimicuri mintea, inima se zdroabă,

Cât de-apatici, de slugarnici, îți rostim cerescul nume,

Iarna, când te naști, Emine, vara când te duci din lume...


Mă cuprinde o tristețe și mă strânge-n cercul ei,

În sălașul tău din ceruri așa-mi vine să mă iei,

Aici parcă de o vreme mă simt tot mai în zadar

Când le văd în jur pe toate cum se sfarmă, cum dispar!


Citesc în târziu de noapte, plin mi-e duhul de fiori,

Slovele Limbii Române lăcrimează din Scrisori,

Amiroase a cerneală proaspătă, de parc-acum

Le-a scris mâna ta, stăpâne, dintre flacără și scrum...


Unii „critici”, plini de vâlve, seamănă-ntre noi zâzanii,

Potolească-i Demiurgul, pună-le în trup litanii,

Înspre zori mă poartă gândul, colo-n prag de Ipotești

Se va naște oare Pruncul, cel în care veșnicești?

Vineri, 14 Ianuarie 2022


Nicolae Nicoară-Horia


joi, ianuarie 13, 2022

Poezia din ger…

 




Nu poate gândul să mă-ncapă,

Nici nu am loc de-atâta ger,

Se-aude piatra cum se crapă

Și stelele se-aud în cer...


E miezul iernii, bat-o vina,

Deasupra luna-i ca un gâde,

În pomi a-nmărmurit lumina,

Iar grâul sub zăpadă...râde!


Aceste versuri...provizorii

Le scriu cu inima codată

Și-aștept să se reverse zorii,

Ei nu îngheață niciodată...


Gândind la tine, Floare-albastră,

Tu taci acum, nimic nu-mi spui,

Și gerul mușcă din fereastră

Ca o leoaică lângă pui...

Joi, 13 Ianuarie 2022


Nicolae Nicoară-Horia


miercuri, ianuarie 12, 2022

Vom fi iar ce-am fost odată?

 



Tot mai des îmi vine-n minte

Întrebarea vinovată,

Știu că e-n zadar, Părinte:

Vom fi iar ce-am fost odată?


Îmblânzește Tu năpasta,

Pune-i strajă Duhul sfânt,

Lasă-mi Patria aceasta

Ce mi-ai dat-o pe pământ!


Pentru tot ce văd, mă iartă,

Dar sunt Om supus vederii,

Lasă-mi pașii mei pe hartă

Până-n Ziua Învierii,


Ziua care-n veci nu minte

Și atunci la Judecată

Să ne-aduni dintre cuvinte,

Vom fi iar ce-am fost odată?

12 Ianuarie 2022


Nicolae Nicoară-Horia

marți, ianuarie 11, 2022

Poezia mea, cea mai frumoasă...

 




Te-am auzit spunându-mi: „Te iubesc!”

Poezia mea, cea mai frumoasă,

Mă uit la tine și mă liniștesc,

Precum se-alină vântul fără casă...


Slăvite-ți fie Dragostea și Harul

Din care zilnic mă înfrupt mereu!

Tu mi-ai rămas și peștera și-altarul

Și Ruga către bunul Dumnezeu...


Te văd cu ochii umezi uneori,

Risipindu-mi din privire ceața,

Cu tine-adorm și mă trezești în zori,

Când se revarsă-n suflet dimineața...

......................................................

Poezia mea, cea mai frumoasă,

Tu ești nedespărțită de Cuvânt!

Prin Viața asta, tot mai nebuloasă,

Cu tine îmi duc pașii pe pământ!

11 Ianuarie 2022


Nicolae Nicoară-Horia

luni, ianuarie 10, 2022

Flori de Dor și flori de mină...

 







Flori de Dor și flori de mină,

Inima din piept suspină

Și în ea tristețea bate-

Flori din mine încuiate...


Țară de-adevăr și piatră,

Se-aud vâlvele cum latră,

Ochii din departe plâng

Și acolo în adânc


Întrebarea-i ca absintul,

Unde-i aurul și-argintul?

Flori de mină, flori de Dor

Și cuvintele mă dor!


Flori de mină preafrumoase,

Mi-a intrat durerea-n oase,

Aibă cine să o-nvețe,

Nu mă dor de bătrânețe...


Țară plină de ispite,

Flori din mine părăsite,

Cine le-a-ncuiat, române,

Aibă-le în loc de pâine!


Nicolae Nicoară-Horia

duminică, ianuarie 09, 2022

Ninsoarea din copilărie...

 



Nu a nins de mult așa deplin

O noapte-ntreagă până către șase

Și din Copilărie parcă vin

Într-o hlamidă albă de mătase...


Nu e vis Poemul care-l scriu,

Mi-au înflorit și pomii din grădină,

Ce glas de prunc, ce clinchet argintiu

Îmi gângurește-acum dinspre lumină!


Parcă-l aud cerându-mi adăpost,

Să intru în sălașul tău mă lasă!

E înger, ori copilul care-am fost

Ce mi-a intrat cu bucurie-n casă?

Duminică, 9 Ianuarie 2022


Nicolae Nicoară-Horia


Nu toate îți sunt de folos...

 




Mă înfior atunci când scriu

Cuvântul care-n suflet cură,

Vin vremuri și mai grele, știu,

Cu oameni tot mai plini de ură!


Acum n-au timp adeseori

Să îmi citească-ntreg Poemul,

De dimineață, până-n zori

Ne-aleargă peste tot blestemul...


Dar pentru toate câte-ndură

Și țara mea și neamul meu,

Vă spun în vorbe cu măsură,

Nu e de vină Dumnezeu!


Nu toate îți sunt de folos

Din câte inima le-adună!

Să nu te cerți pentru Hristos,

Când știi că cearta nu e bună!


Copil pe plaiuri transilvane

De mic eu m-am crescut încet

Și nu mă cert pentru icoane,

Nici nu mă cred că sunt ascet!


De nu le sunt pe plac la unii,

Eu nu mă necăjesc deloc,

Din tot ce-au pus în suflet bunii

Nimic nu vor clinti din loc!


Mereu ajuns pe la răscruce

Am auzit din ceruri Glasul,

Purtând cu mine sfânta cruce,

Sub ea îmi voi găsi popasul...


Cum stă la pândă leopardul,

Dar cât o să rămân cu voi,

Purtându-mi prin dureri stindardul,

Sub vremuri nu mă încovoi!


Din câte inima le-adună

Nu toate îți sunt de folos,

Când știi că cearta nu e bună,

Să nu te cerți pentru Hristos!

Duminică, 9 Ianuarie 2022


Nicolae Nicoară-Horia