miercuri, ianuarie 31, 2018

Și iarna asta e aproape dusă...


Miercuri, 31 Ianuarie 2018

Poemul meu nu e o întâmplare
Și iarna asta e aproape dusă,
Iar primăvara e nerăbdătoare,
C-o bucurie, încă netradusă...

Între noi de-acum un Făurar
Cu sârguință pe-amândoi ne-nvață
Și fulgii cad din ce în ce mai rar
Și ziua parcă e mai dodoloață...

Pe chipul tău, femeie, duhul sfânt
Și-a pus pecetea lui adevărată,
Nimicul nu e veșnic pe pământ,
Ci numai dragostea ce ne-a fost dată!

Întotdeauna nu te-am vrut supusă,
Ci liberă de-a pururi lângă mine
Și iarna asta e aproape dusă,
Iar primăvara dinspre tine, vine!

Cu brațele deschise o cuprind,
Precum cuprinde focul o scânteie,
Iar mugurii din gânduri se aprind
Și cât de mult îți seamănă, femeie!

Nicolae Nicoară-Horia





vineri, ianuarie 26, 2018

Scrie-mă...


Vineri, 26 Ianuarie 2018

Aud mereu acest îndemn fierbinte,
Și gândul mi se umple de fiori
Ca omul adormit între cuvinte,
În fiecare noapte dinspre zori:

Scrie-mă!” Și parcă simt o mână
Pe frunte cum alunecă ușor
Și apa mi se tulbură-n fântână
De glasul îngeresc, vindecător...

Chipul acela se-nlumină-n prag,
Scrie-mă!” Și mâna mea cuminte
Se supune cu atâta drag,
Venită din înalt, poruncii sfinte!

Și-n bucuria care mă cuprinde
Se rostuiește-ncet Poemul meu,
Cuvântul este singura merinde
Pe drumul dintre Om și Dumnezeu...

Nicolae Nicoară-Horia





joi, ianuarie 25, 2018

Pasărea Dor...


25 Ianuarie 2018

Ce pasăre minunată
E Dorul!
Și astăzi îi cresc aripi
Din umerii
Mei!
Cât de mult
I-am iubit zborul,
Niciodată
Efemer
Și iubirea mi-a fost
Cu
Temei...
Iar Dragostea-
Mereu de merinde!
Ea mă poartă
Liberă
Sub cer,
Și zborul ei
De aer mai depinde...

Nicolae Nicoară-Horia





miercuri, ianuarie 24, 2018

Dumnezeu ne va uni pe toți...


24 Ianuarie 2018

Cade tencuiala de pe ziduri,
Să îi cadă nepăsării-n cap,
Fața vremii plină e de riduri,
Cum aș vrea de ele să mă scap!

Azi e Ziua Horii noastre sfinte,
Frați români, orinde vă aflați,
Să v-adune soarele-n cuvinte
Cum răsare liber în Carpați!

Razele nu poartă dușmănie,
Ele luminează la un loc,
Între voi de-a pururea să fie
Dragoste, iar dezbinări deloc!

Nu a fost Unirea noastră Mică,
Bunicii au lăsat-o la nepoți,
Dușmanii se cutremură de frică,
Dumnezeu ne va uni pe toți!

Nicolae Nicoară-Horia




duminică, ianuarie 21, 2018

Cuvântul...


Duminică, 21 Ianuarie 2018
Cuvântul e o ființă care ființează...

Cuvântul e mai presus de gând,
Cuvântul e o ființă care ființează,
Fericit e Omul ce-i aude bătând
Inima lui, de-a pururea trează!

Cu El încep toate din „să fie lumină!”
Cum începe dimineața poemului meu,
Cuvântul niciodată nu se termină
Pentru cel care crede în Dumnezeu!

De când m-a născut o mamă pe lume
Mi-a pus în auz întâiul cuvânt,
Din duhul șoptit ce mi-a dat nume,
Numele în care locuiesc pe pământ!

Pentru mine întotdeauna e praznic,
Cuvântul, cel plin de Iubire, de Dor,
Când e secetă-n jur, ori e gerul năpraznic
Ca pe-o ofrandă îl dau tuturor...

Nicolae Nicoară-Horia



Bucurați-vă...


-Cuvinte duminicale-
Duminică, 21 Ianuarie 2018
Bucurați-vă și nu vă temeți!”
Ev. Matei 28, 9-10

Cuvântul acesta îmi stăruie-n minte,
Cum stăruie lumina într-o floare,
Dulci consoane și vocale sfinte!
Bucurați-vă!” Ce sărbătoare!

Când sunt trist și-obosit uneori
De tristețea altora și mi-e greu,
Glasul Acela de dincolo de nori
Îl aud cum coboară în sufletul meu:

Bucurați-vă!” Și dintr-odată se umple
Ființa aceasta de miresme alese
Și gândul îmi înflorește sub tâmple
Cum în noaptea nunții unei mirese...

Oricât întuneric e-n jur, nepătruns
Și cât întuneric o să mai vină,
Bucură-te, Omule și e de ajuns,
Numai rostindu-l și se face lumină,

Cuvântul acesta, ce-mi stăruie-n gând,
Când fără el totul e în zadar!
Precum se bucură pruncul flămând,
Bucură-te de viața primită în dar!

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, ianuarie 14, 2018

Vine ziua ta, Emine...


Duminică, 14 Ianuarie 2018

Vine ziua ta, Emine,
Adoratul meu Mihai
Și cuvântul arde-n mine,
Nu-l auzi cum strigă: hai!

Să te strâng la piept fierbinte
Și acolo să rămâi,
Marginilor tale sfinte
Să le pun un căpătâi!

Și sărutul meu pe buze
Să te ardă ca un rug,
Precum arde toamna-n frunze,
Toamna noastră din amurg.

Tânăr, preafrumos și teafăr
Să te am în tot ce ești,
Nenuntitul meu Luceafăr
Cu plăcerile lumești...

Gândul meu de Veronică,
Pururea nemuritor,
Înspre tine își ridică
Ochii tulburați de dor;

Inima din piept buiastră
Nici acum odihnă n-are,
Floarea ta, cea mai albastră
Dintre câte sunt sub zare...

Știu că îți aduci aminte,
Ce povești spuneam prin crâng
Și eu nu stăteam cuminte,
Ochii mei și astăzi plâng...


Nicolae Nicoară-Horia

Doina românului...


Duminică, 14 Ianuarie 2018

Scriu și versul meu mă doare
Ca pe Horea din Albac
Trupul lui, cel prins în fiare
Din celulă, cum să tac?

Mă întreb ce-ți mai rămâne
După ce înveți prin școli?
Spală-te pe ochi, române,
Dimineața când te scoli,

Spune-ți Rugăciunea-ntreagă
Către Dumnezeu și neam,
În această Țară dragă
Să fim iar precum eram,

Nu bătaia lor de joc,
Risipiți prin zări străine,
Când aici nu avem loc
De lacrimi și de suspine!

Nici credința nu ne-adună
Și ți-e limba englezită,
Portul, datina străbună,
Ființa ta e pângărită;

Se cutremură gorunii,
Strânge-n pumni durerea toată
Și în inima furtunii
Să izbim cu ei odată,

Cum spunea în vremi trecute
Crăișorul, trezind Moții,
Dumnezeu să ne ajute
Să ne știm uniți cu toții!

Să nu mai cerșim pe-afară
Lângă porți pe la străini,
Doamne, cum să nu mă doară
Munții cei de aur plini

Și pădurile pe creste
Tot mai rare, tot mai nu-s?
Nedreptatea, câtă este,
N-ai trăit-o îndeajuns?


Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, ianuarie 13, 2018

Nu cerșesc prietenii...


13 Ianuarie 2018

Nu cerșersc prietenii, de niciun fel,
Nu am stat în viață cu mâna întinsă,
Nu am avut niciodată asemenea țel,
Mândria de sine mi-a fost învinsă!

Știu cât e omul de mișel și de om,
Ferește-te de cel ce în față-ți surâde,
E precum securea lângă un pom,
Acesta oricând la nevoie ți-e...gâde!

Cunosc prea bine firea omenească!
Nu cerșesc prietenii de metal și de lut,
Dar am pretenția atât de firească
Să îmi răspundă cel pe care-l salut!

Dac-am greșit cu ceva să m-acuze!
El nu e mut și nu e nici chior,
Nicio scuză nu are pe buze,
De adevărații prieteni mi-e dor!

Nicolae Nicoară-Horia



Nu e liber omul care nu iubește...


13 Ianuarie 2018
Cine nu iubește, nu e un om liber.

Nu e liber omul care nu iubește,
Dragostea te leagă de-adevărul ei,
Fiecare-n soartă, cât sub cer trăiește
Ea să-i fie-n viață singurul temei;

Dragostea să-i fie singura măsură,
Dragostea adună toate la un loc,
Unde este Nero, cel cuprins de ură,
Toți înflăcărații care i-au dat foc?

Fără ea lumina nu ar fi lumină,
Soarele cel veșnic dinspre ea răsare,
Ce deșartă-i ruga celui ce se-nchină
Dacă-n Rugăciune Dragoste nu are!

Când am cunoscut-o, eram încă prunc,
Dragostea aceea fără nicio pată
Și pășteam mioare colo sus pe runc,
Eu, îndrăgostitul pentru-ntâia dată;

Am rămas același de atunci mereu
Și până la capăt rob o să-i rămân,
Pân'o să mă cheme-Acasă Dumnezeu,
Peste toată firea, Singurul Stăpân!
.........................................................
Nu e liber omul care nu iubește,
Toată-agoniseala vieții e-n zadar,
Sfânta libertate, nu se moștenește,
Tu, iubirii tale, să nu-i pui hotar!

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, ianuarie 12, 2018

Nu-i așa că nu mă minți...


Vineri, 12 Ianuarie 2018
-Scrisori netrimise Veronicăi-

Nu mă mai citești de-o vreme,
Cum citeai în alte dăți,
Stai ascunsă în poeme
Și nu vrei să mi te-arăți!

Nu-mi fac griji, eu am destule,
Tu poate mai multe ai,
Ia-mi-le, te rog și du-le
Până-aproape lângă rai

Și acolo mă așteaptă,
Mai departe nu mai poți,
Veronica mea cea dreaptă,
Până când mă mai suporți?

Tu în glas cu dulce jale
Îmi tot spui, „cobori în jos!”
Cătălin îți dă târcoale,
Câteodată cu folos...

Mi-ai jurat pe veci credință,
Și-am crezut în crezul sfânt,
Astăzi însă cu căință
Mă tot uit înspre pământ,

Poate mă cobor la noapte
Pân'la tine-n așternut,
Să te-aud cum printre șoapte
Îi dai ultimul sărut,

Să te văd cum între brațe
Pătimașă îl alinți,
El, vicleanul, să te-nalțe,
Nu-i așa că nu mă minți?

Nicolae Nicoară-Horia



joi, ianuarie 11, 2018

Culcă-te, se face ziuă...


Joi, 11 Ianuarie 2018

Culcă-te, se face ziuă,
Trenul a plecat din gară,
Cine trebuia să vină
E acum în altă țară...

Șterge-ți ochii plini de rouă,
Pianul a tăcut demult,
Simfonia vieții tale
Dintre lacrimi o ascult...

Nu mă întreba ce-nseamnă
Să fii singur pe pământ?
Nu știu care-l vrei anume
Din câte răspunsuri sunt!

Pune-i nod speranței tale,
Precum nodul din batistă,
În curând se face ziuă,
N-aș vrea să te vadă tristă;

Singură în Poezie să adormi,
Nu poți, eu știu,
Culcă-te! Nu e poruncă,
Ci îndemnul meu târziu...

Nicolae Nicoară-Horia
Pictura: Vladimir Volegov



miercuri, ianuarie 10, 2018

Mă gândeam azi-noapte...


10 Ianuarie 2018

Mă gândeam azi-noapte, ce tăcere-amară!
Cine te mai vede rătăcind prin Țară?
Din Albac, la Țebea, până la Arad,
Urmele durerii pretutindeni ard.

Tu asculți oftatul celor tot mai mulți,
Și-Arieșul trece tulburat prin Munți
Și tot subțiază vremea lancea ta,
Scurmă-n ea rugina-supărare grea!

Prin pădurea ninsă de la Scorucet,
Fluierul se-aude-ncet, tot mai încet,
Când la Alba, încă, în celula oarbă,
Bezna dintre lacrimi stă să mi te soarbă...

Pentru Țara asta, pentru Moții tăi,
Când în jur se-arată tot mai mulți călăi,
Cine-o să mai spună azi, răpus de Dor,
Horia, ca tine: „Mor pentru popor?”

Mă-ntrebam azi-noapte și ce roșii-s zorii,
Unde or fi, oare, astăzi vânzătorii?
Și răspunsul parcă îl aud cum vine,
Ca întotdeauna, ei sunt lângă tine...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, ianuarie 09, 2018

Strigoiii...
9 Ianuarie 2018

Prea mulți strigoi ne bântuie de-o vreme,”
Nu sunt alergici nici la usturoi,
Oriunde ești, creștine, nu te teme!
Dumnezeu de-a pururi e cu noi!

Duhul lor spurcat nu are pace,
Aleargă zi și noapte în zadar,
Nimic de pe pământ lor nu le place,
Sunt ca furnicile în furnicar...

Din cimitir de și-au făcut cărare,
Parcă nici morții nu au loc de ei,
Ciudate vremuri! Sufletul mă doare
Și Aerul e plin de funigei!

Oriunde-i văd, cu chipul de momâie,
Mă rog în gândul meu Celui de sus,
Îi tulbură mirosul de tămâie
Și Adevărul de pe cruce spus...


Nicolae Nicoară-Horia

Vrem autonomie...

Vrem autonomie...
9 Ianuarie 2018

Ascult cum geme vântul printre copacii goi,
Un vânt ciudat și rece, venit de mai departe,
Ori cine știe, poate sunt umbre de strigoi
Ce nu-și găsesc odihnă nici dincolo de moarte...

Un sol trimis anume se-aude de pe cal
Și Râul se-nfioară, pădurile pe creste,
Vreau Autonomie deplină în Ardeal,
Cea culturală, nu e destulă câtă este!

Vrem Autonomie!” Răsună peste văi
Ecoul ca un șarpe atât de veninos!
Tresar din somn străbunii și toți voievozii tăi,
Cum a-nviat din moarte atunci Iisus Hristos!

Ardealul meu, mă doare, când cei din frunte puși,
Orbiți de-a lor mărire, nu văd și nu-nțeleg
Că Dumnezeu din ceruri, El nu ne vrea supuși,
Stăpâni pe totdeauna peste-un pământ întreg!

Vrem Autonomie!” Ce vorbe de ocară,
Și nu am vreme, Doamne, aici să le traduc,
Deșteaptă-te, odată, preamilostivă Țară,
Tu nu vezi că securea e-aproape de butuc?


Nicolae Nicoară-Horia

luni, ianuarie 08, 2018

Pentru unii au trecut sărbătorile...


8 Ianuarie 2018

Pentru unii au trecut sărbătorile,
Pentru alții încep abia acum,
Peste toți egal se revarsă zorile,
Pentru toți două capete are un drum...

Oricum, oamenii nu sunt la fel,
De la Facere cineva a fost împotrivă,
Unul e lup, altul e blând ca un miel,
Și totuși amândoi au parte de colivă;

Mă doare întotdeauna și pentru altul
Și nu pot spune că nu îmi pasă,
În van mă frământ, cum frământau aluatul
Mâinile mamei, acolo, Acasă...

Orice-ndoială am pus-o în cui,
Cât încă speranța din inimă-i trează,
Omule, întunericului să nu te supui,
Să crezi în lumină, până la ultima rază!


Nicolae Nicoară-Horia

duminică, ianuarie 07, 2018

Ioan...


Duminică, 7 Ianuarie 2017
-Restituiri-

Era un om cu numele Ioan
Trimis aici ca să mărturisească
Despre Lumina cea dumnezeiască
Și mărturia lui n-a fost în van!

Acolo, în Iordan, și-n veșnicie
El boteza cu apa din cuvânt-
Nu sunt Ilie, nici prooroc, eu sunt
Doar glasul care strigă în pustie

Gătiți-I calea Celui care vine,
A Celui care e înaintea mea,
Ferice de acei ce merg pe ea
Și nu se rătăcesc prin zări străine!

El, e Iisus Hristosul, altul nu-i!
Urmați-L dar, mai mult nici nu vă cer
Și duhul pogorându-se din cer
A rămas de-atunci deasupra Lui.
.................................................
Era un om cu nume mai presus
De clipa cea de-a pururi trecătoare,
Și astăzi se aud curgând izvoare
Când ne vorbește Ioan despre Iisus...

Nicolae Nicoară-Horia



Înaintemergătorii...


Duminică, 7 Ianuarie 2018

De când am văzut prima oară zorii
Și-am înțeles ce-nseamnă pe pământ,
Ce dragi mi-au fost înaintemergătorii,
Cei din faptă și cei din cuvânt,

Cum drag pentru pierdut e un liman,
Dar dintre toți, mai plin de-nvățăminte,
Precum a fost Prorocul sfânt Ioan
Nu e altul să-mi aduc aminte!

El este înaintea mea!” Pe drum,
Așa striga mulțimii adunate
Și parcă îl aud spunând și-acum
La cei, tot mai puțini, uitați prin sate,

La cei de prin orașele ce poartă
Pe chipul lor tristețea fără leac,
Dumnezeule din cer, mă iartă,
De-atâtea lacrimi nu mai pot să tac!

Izvoarele și ele au în glas
Durerea lor prelinsă în fântâni,
Din câte Tu ne-ai dat ne-a mai rămas
Doar numele acesta de români!

Durută Țară, scumpă Românie,
Te plâng cu Ioan deodată și-nțeleg,
Iar „glasul care strigă în pustie”
Îmi răscolește sufletul întreg...

Nicolae Nicoară-Horia


sâmbătă, ianuarie 06, 2018

Dumnezeiasca Arătare...


6 Ianuarie 2018
Botezul Domnului

E Sărbătoare și așa să fie,
Ca un străin eu nu Te-am cunoscut,
De-atâtea ori Te-ai arătat și mie
Chiar și în ziua-n care m-au născut

Părinții mei, pe-un deal dinspre lumină
Și nașterea n-a fost întâmplătoare1
Azi cred în Arătarea Ta divină,
Dumnezeiască, dulce Arătare!

S-a-nfiorat și apa din Iordan
Și de atunci se tulbură mereu,
Din clipa sfântă când Proorocul Ioan
Te-a botezat ca Fiu de Dumnezeu!

Și astăzi se aude din văzduh-
Acesta-i Fiul Meu!” A câta oară?
Și-n chip de porumbel același Duh
Peste făptura noastră se pogoară...

Nicolae Nicoară-Horia


Se sfințește apa...



6 Ianuarie 2018
Botezul Domnului

Cred în Adevărul care mi s-a spus,
În el niciodată nu se face seară,
Astăzi se botează prin cuvânt Iisus,
Apele sub ceruri tainic se înfioară;

Se botează Fiul, cel trimis anume,
Ioan îi recunoaște glasul și se-nchină,
Duhul Lui se-aude iarăși peste lume
Și se umple casa noastră de lumină!

Azi e Boboteaza, sufletul nu minte,
Din vecia-n care ne privești acum,
Doamne al iertării, eu te rog fierbinte
Ne botează gândul obosit de drum...

Prietene de-aproape și din depărtare,
Istovit de sete-apleacă-te și bea,
Se sfințește apa cea vindecătoare,
Fericit e omul care crede-n ea!

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, ianuarie 05, 2018

Botezul...


Vineri, 5 Ianuarie 2018
Ajunul Botezului Domnului

De la Botez se ceară două culte
Și Pruncul dintr-un leagăn de nuiele
Nu mai vrea nicicum să le asculte
Disputa nesfârșită dintre ele...

Plină de zel, dar și de supărare,
Țipă una ca un tren pe șine,
Lasă pruncul să se facă mare
C-atunci o să-nțeleagă cel mai bine!

Iar cealaltă, și ea cu năduf,
I-aruncă vorbe pline de ocară,
Ținând în mână-un fel de pămătuf
Muiat într-o licoare nu prea clară...

Și până să-nceteze cearta lor,
Care-ajunsese dincolo de poartă,
Se-aude glasul doicii-ajutor,
Dumnezeu din ceruri nu vă iartă!

E-Ajun acum de sfântă sărbătoare,
Sfada lor nici astăzi n-a-ncetat,
Și Poemul meu, cel scris, mă doare-
Pruncuțul a murit nebotezat...

Nicolae Nicoară-Horia