miercuri, iunie 06, 2012

Nu-i timp de somn...



30/31 Mai 2012

Nu-i timp de somn, avem atâta treabă,
Părul tău miroase-a flori de tei,
Citește-mă silabă cu silabă
Până se face noapte-n ochii mei.

Parcă-i în ziua de Rusalii sfântă
Când se pogoară duhul, cel promis,
Și sufletul mi-e ca o pâine frântă-,
Eu știu că nu voi termina de scris...

De ce-ai oftat cu lacrima sub pleoape?
Dacă ți-e sete apleacă-te să bei,
Fântâna din cuvânt e-atât de-aproape
Și apa-i tot mai vie-n cerul ei!

Eu scriu acum, inspiră-mă femeie
Cu aerul șoptit din jurul meu
Și-acestei clipe roagă-te să steie
Doar cât o vrea din slavă Dumnezeu...





Autobiografică...



4 Iunie 2012

Citesc ce vreau, nu mă obligă nime,
De scriu, la fel, cuvintele îmi vin
Și se așează singure în rime
Precum toamna strugurii în vin.

Chiar dacă am origini sănătoase
La școli înalte n-am avut acces,
Nu mi-a plăcut nici goana după oase,
Nici la uspețe mire, mai ales.

Din văi adânci și până-n munți, înalții,
Mi-am urcat singur drumul și cu zel,
Am loc destul de mine și de alții
Și nu am fost invidios defel.

Semănător de liniște și pace,
Cât nu-nțeleg nu voi nega vreodată,
Nu spun că nu-i frumos ce nu îmi place
Nimic din viața care mi-a fost dată.

Toate simțurile nu mi-s adormite,
Și ca de obicei sunt mult mai viu,
Numai gândul cine mi-l trimite,
Sigur, niciodată n-o să știu.

Acest poem în ramă n-o să-l pun,
Contururile lui încă nu-s clare,
Aici mai multe nu vreau să vă spun,
Nici ochii voștri nu mai au răbdare.

Iubesc ce vreau, nu mă obligă nime
De cine, când să mi se facă dor,
Respir și eu un aer sub cerime
Tot mai puțin și cu miros de clor...





Setea creatorului...



5/6 iunie 2012

Când scriu
îmi stâmpăr setea din lut,
mistuitoare
și gândul mi se umple de duhul
din izvoare,
e setea ce-l cuprinde în toate
creatorul,

tu
vino mai aproape
să te-adumbrească norul,
să nu simți niciodată ce-i arșița
de-afară.
Când scriu se face ziuă
și dacă-n jur
e seară.
Prin aerul
acesta,
oricât ar fi de larmă
și vântul,
obositul de el,
ar vrea s-adoarmă!
Să nu mă-ntrebi vreodată
atunci
de unde vine
această sete sfântă
ca sângele
prin vine.
Când scriu
parcă și timpul
își potolește fuga,
așează-te cuminte în jilț
și-ascultă-mi ruga...