Petru și Pavel...

 

Petru și Pavel, azi în calendare

Cu sângele apostolilor scriși,

Am aprins și eu o lumânare

Întru jertfa celor doi uciși...

Ce vină, încă au? Luați aminte,

Erau atât de simpli și de goi!

Lipsiți de aer și de îmbrăcăminte

Mai trec și azi, proscrișii, printre noi.

Pavel și Petru, grâu jertfit în pâine,

Două lacrimi din același plâns,

Credința lor din veac în veci rămâne:

Iubiți-vă în toate îndeajuns,

Iubiți-vă în fapte și-n cuvinte!

Așa ne-au îndemnat și pe sub nor,

Ca un ecou de dragoste fierbinte

Îngemănat se-aude glasul lor...

Nicolae Nicoară-Horia

Sfințíi Apostoli Petru și Pavel- Frescă, Sfânta Mare Mănăstire Vatopedi (Muntele Athos)

”Care temniță nu te-a avut pe tine legat? Care biserică nu te are pe tine ritor? Damascul foarte se înțelepțește prin tine, Pavele, că te-a văzut pre tine cuprins de lumină. Roma sângele tău primind, și aceea se laudă. Încă și Tarsul, mai mult se bucură și cu dragoste cinstește scutecele tale. Petre, piatra credinței, Pavele, lauda lumii, de la Roma adunându-vă, întăriți-ne pe noi”.

Mi-a rămas cărarea...

 

„Și aceasta v-o spun, fraților:

Că vremea s-a scurtat de acum...”

1 Corinteni 7, 29

Cum se duce vremea, vremea nemiloasă,

Omule-vremelnic, nu ai cum s-o-nfrunți!

Depărtarea doare, zările m-apasă,

Mi-a rămas cărarea, singura, spre Munți,

Mi-a rămas cărarea dintre azi și mâine,

Cea fără de care Viața n-are preț,

Ea e dintre toate ceea ce-i rămâne

Trecător prin lume oricărui drumeț...

...........................................................

Mi-a rămas cărarea, singura, spre-Acasă,

Simt cum se-ncovoaie Aerul sub nori,

Cum se duce vremea, de nimic nu-i pasă,

Doamne, fără aripi nu ai cum să zbori!

Marți, 21 Iunie 2022-Solstițiul de vară-

Nicolae Nicoară-Horia

Coliba de pe Munte...

 

Vreau să-mi las acasă grijile cărunte,

Să mă duc o vară colo sus pe Munte

Și uitat de lume și de toate cele

O colibă nouă să îmi fac sub stele

Și-n coliba mică, dar îndestulată,

Să îmi scriu poemul, cel nescris vreodată,

Tu să fii cu mine, să-mi șoptești mereu

Cântecul ce vine dinspre Dumnezeu...

S-ascult Poezia cum îmi dă târcoale,

Liniștea să cadă surdă peste vale

Și în fiecare dis-de-dimineață

Cu lumină pură să mă spăl pe față.

Chiar de mă apucă dorul spus de ducă,

Știu că nu se poate, vremea e năucă,

Dar oricând pe Munte eu mă duc, din vis

Cine să îmi fure drumul cel promis?

......................................................

Vreau să-mi las acasă grijile cărunte,

Să mă duc o viață în Tabor pe Munte

Și uitat de lume și de toate cele,

O colibă sfântă să îmi fac sub stele...

Nicolae Nicoară-Horia

Lângă icoana stelei...

 

„Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e...”
Mihai Eminescu-La steaua...

Smerit lângă icoana cea vie-a stelei tale

M-am tot gândit la tine și mă gândesc și-acum,

Din floarea ta albastră, cu dor între petale,

Mirosul fără margini se-așterne lin pe drum.

Ea, neasemuita, ți-a fost atât de dragă

Și-n toată veșnicia tu nu o poți uita!

Când pe pământ nu-i nimeni deplin să înțeleagă

Cuvintele rămase zălog în urma ta.

Mihai, mi-e dor de tine! Te-aștept la Blaj să vii

Și-acolo sus, pe Hulă, s-ascult Poemul tău

Până se face noapte în strugurii din vii

Și stelele „se-ntunecă de lungi păreri de rău...”

..........................................................................

Simt sufletul din mine cum mi se rupe-n două,

Cuvântul rourează Iubire-acum când scriu

Lângă icoana stelei ce ne-a fost dată nouă,

Acolo niciodată în gânduri nu-i târziu...

Duminică, 19 Iunie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

Pe drumul ce ducea la moară...

 

Pe drumul ce ducea la moară,

Pe drumul stins ca un ecou,

M-am întâlnit în fapt de seară

Cu Badea George din Hordou.

I-am dat Poetului bineţe,

Cum i se dă unui creştin

Şi-aşa, precum în tinereţe,

Am vrut-nainte-i să mă-nchin.

Venea cu el din depărtare

Un cântec trist, cum altul nu-i-

„Ţară avem şi noi sub soare

Şi o râvnesc duşmani destui...”

Şi astăzi tot mai stăm la pândă,

Graiul cel vechi să-l apărăm-

De grâu e pâinea mai flămândă,

Am şi uitat să-l măcinăm.

Ne plânge Doina în izvoare

Şi-n clopotele din Râmeţi!

Eu ştiu că adevărul doare,

Cine-i ascultă pe poeţi,

Cine mai cântă în Balade

Trecutul unui neam român?

Atâtea versuri cumsecade

La vama somnului rămân!

Pe drumul ce ducea la moară,

Pe drumul vechi-nu-i altul nou!

M-am întâlnit în fapt de seară

Cu Badea George din Hordou...

Nicolae Nicoară-Horia

Trinitate...

 

-Sfânta Treime-

Singură nu-i ființă fericită!

Dintotdeauna Trei în Unul sunt

Lucrarea ca să fie împlinită:

Tatăl, Fiul și cu Duhul Sfânt!

Deci Trinitatea fie lângă tine,

Fără ea e orb orice izvor

Și semnul crucii când îl faci, creștine,

În Numele și-n Adevărul lor!

Fără ea nimic nu-i absolut

Și e pustie orice dimineață,

Nu ți-a făcut din aer și din lut

Trupul acesta care-l porți prin viață,

Nu ți-a trimis pe Singurul Lui Fiu?

De-aceea, câtă vreme sub cerime

Pe buze îți va fi Cuvântul viu,

Tu nu uita de Sfânta Lui Treime!

Nicolae Nicoară-Horia

Nu-i nimic fără suflare...

 

„Toată suflarea să laude pe Domnul.”

Psalmul 150, 6

Sfântă zi de Sărbătoare,

Pe pământ și în văzduh

Nu-i nimic fără suflare,

Nu-i nimic fără de Duh!

Dulce zbatere de vânt,

Orice om să înțeleagă,

Cel prin care ești și sunt

Nicio ființă nu e-ntreagă!

Nu-i nimic fără suflare,

Nu e liniște, nici pace,

În zadar, orice lucrare

Fără suflet nu se face,

Fără el nu-i căpătâi,

Poezia lumii, toată,

Cu lumina ei dintâi,

Fie pururi lăudată!

..............................

Sfântă zi de Sărbătoare,

Pe pământ și în văzduh

Nu-i nimic fără suflare,

Nu-i nimic fără de Duh!

Câte zile mai am de trăit...

Îi spune medicul, aplecat peste file,

Unui „pacient”, după consult:

„Mai aveți de trăit șapte zile,

Șapte zile și nu mai mult...”

Îi aud sentința, acum când scriu,

Simt frigul în suflet cum îmi pătrunde,

De unde știe, Doamne, nu știu!

Parafa, ce taine ciudate ascunde?

Eu nu L-am întrebat niciodată,

Fericit în viață ori necăjit,

Pe Doctorul fără de plată:

„Doamne, câte zile mai am de trăit?”

Duminică, 12 Iunie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

E sâmbătă înainte de Rusalii...

 

E sâmbătă înainte de Rusalii,

Tot omul să se bucure-n cuvânt,

Asemenea cu moșii cei de vară,

Mâine se pogoară Duhul Sfânt!

Vă pregătiți lăcașurile voastre,

Cele pândite zilnic de îndoială,

Tu, omule de-aici și de departe,

Cu iertare trupul tău îl spală!

Cine nu iartă nu va fi iertat

La judecata care o să vină!

Se înfioară iar cuvântul meu

De vuietul acesta din lumină!

E sâmbătă înainte de Rusalii,

Mâine se pogoară Duhul Sfânt,

În rugăciunea noastră, fiecare

Să-i pomenim pe cei ce nu mai sunt...

Moșii de vară...

E tot mai durută lumina de-afară

Și soarele parcă e plâns după nori,

Sâmbătă, astăzi sunt Moșii de vară,

Cuvântul „moș” îmi aduce fiori!

Datinile noastre, care mai sunt,

Rând pe rând fără parastase ne pier,

Mâine vin Rusaliile peste pământ,

Duhul cel sfânt se pogoară din Cer!

Cei ce nu pot și nu vor să-nțeleagă,

Sunt tot mai puternici, mai mulți,

Genunchii mei slabi încă se roagă:

Părinte al Moșilor mei, să-i asculți,

Iartă-le, Doamne, păcatele lor,

Păcatele noastre nenumărate,

Sunt „Moșii de vară” și cuvintele dor,

Doamne, adu pe pământ Sănătate,

Sănătate în trup și în mintea bolnavă

A celor ce astăzi se cred dumnezei,

Duhul cel sfânt îl trimite din slavă

În numele moșilor și strămoșilor mei!

Nicolae Nicoară-Horia

Baladă...

 

„Avem o poezie, (baladă, n.n.) Miorița,

vă spun sincer că susțin să fie scoasă

din programa școlară.”

L. O.

Pe-un picior de plai,

Pe-o gură de rai,

Mioriță laie,

Laie bucălaie,

Ce plângi supărată,

Vreau să mi te scoată

Cei din fruntea țării,

Culmea disperării,

Luminate fețe,

Să nu mai învețe

„Crâncena” baladă

Și să nu-ți mai vadă

Nenuntita jale

Scrisă-n manuale...

Pruncii să-i educe

Sexul că-i mai dulce,

Ei să poruncească

Cum să se numească,

Băiețel sau fată,

Vreme blestemată!

Inima se frânge,

Taci și nu mai plânge

Mioriță dragă,

Cum să mi te șteargă

Cei străini de tine?

Fie-le rușine!

Parcă și Manole

Strigă sub cupole,

Rănit de durere:

„Nația” nu piere!

Și acest cuvânt

Spulberat de vânt

Ca o torță vie

Vreau să nu mai fie...

..............................

Pe-un picior de plai,

Pe-o gură de rai,

Plânge și suspină

Limba mea română

Tu, Mioară-i bei

Lacrimile ei...

Nicolae Nicoară-Horia

E ispită frumusețea?

 

Sunt și eu, ca fiecare,

Călător legat de drum,

E ispită frumusețea,

Cea pe care-o văd acum?

Fără ea ce tristă-i viața,

N-are noimă pe pământ

Și mă simt atât de liber,

Cum e Duhul din cuvânt!

Dragostea și frumusețea

Nimenea nu le desparte,

Veronica-Eminescu,

Înaintea mea-s departe...

Ce văd eu, vedeți voi oare?

Se întreabă ochii mei

Și se umple-ntreg Poemul,

Doamne, cu miros de tei!

........................................

E ispită frumusețea?

E păcat? Încă nu știu,

Dar mă rog la Judecată,

Greșitor iertat să fiu...

7 Iunie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

Grafica: Constanța Abălașei-Donosă

A venit ceasul...

 

-Rugăciunea lui Iisus-

„Cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-am primit...”

Ev. Ioan 17, 8

„Părinte, a venit ceasul”, așa i-a spus Iisus,

Ridicându-și ochii de ceruri mai presus,

Și ceasul meu, acela, când îmi va fi să fie,

Din Poezia vieții, doar Dumnezeu îl știe!

De când se naște omul și eu și fiecare

Tic-tacul sfânt în suflet de-a pururea îl are,

Nu-i nimeni în măsură, oricât să străduiește,

Să îi cunoască mersul și-atunci când se oprește,

Nu-i nimenea stăpânul aici peste cuvinte,

Purtați-vă cu grijă și cu luare-aminte

Și-auzul să ne fie curat ascultând glasul

Cel mai durut din toate: „Părinte-a venit ceasul!”

Nicolae Nicoară-Horia

Slugoii...

 

Am urât din viața mea slugoii,

Aud prin toată țara tot mai des,

Cum recită imnuri fiii ploii:

„Șefu, să trăiți! Am înțeles!”

Ca un Vezuviu gândurile-mi fierb,

Cuvintele acestea când le scriu,

Ce-i dragostea de patrie, întreb:

E șovinism sau legământ? Nu știu...

Tot așteptând la capăt de tunel,

Această „supușenie” mă doare,

Credința terfelită-n chip și-n fel

Istoria călcată în picioare...

Obișnuiți cu jugul, precum boii,

L-am iubit și îl iubim nespus,

Am urât din viață toți slugoii,

Din josul cel mai josnic, până sus...

Duminică, 5 Iunie 2022

Nicolae Nicoară-Horia

Al vostru sunt...

 

Moților mei

Al vostru sunt și de acolo-mi trag

Izvoarele spre gura mea însetată,

Neam de moți, prea dureros de drag,

Mamă îmi ești și la nevoie- tată!

Neam al meu, statornic și frumos,

Cu regii și cu craii lui anume,

Spre cerul tău cu tălpile pe jos

Oriunde-aș fi rătăcitor prin lume

Când vin acasă cu întreg văzduhul

De doruri adunate în desagi,

Simt cum se pogoară-n mine duhul

Ca freamătul pădurilor de fagi.

Se varsă din șiștar în cântec zorii

Și dacă e întuneric pe pământ,

Moții mei de-aici și din istorii

Și după moartea mea o să vă cânt!

Mi-e dor de voi, cum grâului de pâine

Și vă iubesc durerile cât pot,

Al vostru sunt și veșnic voi rămâne

Cu lacrima și ochiul ei, cu tot...

Nicolae Nicoară-Horia

Hristos S-a Înălțat...

 

Ev. Luca 24, 35-53

Trec zilele, ca vântul printre brazi,

Nimeni nu știe câte-au mai rămas,

Hristos S-a Înălțat! Vă spun și azi

Cu-aceeași bucurie sfântă-n glas!

Hristos S-a Înălțat, cum se înalță

Din lume orice Duh biruitor,

Eu știu că și înălțarea se învață,

Ea nu e la-ndemâna tuturor!

La patruzeci de zile de când El

A Înviat din moartea nemiloasă,

Hristos S-a Înălțat! Vă spun cu zel

Și să vă intre bucuria-n casă!

Hristos S-a Înălțat! Primiți în dar

Aceste trei cuvinte creștinești,

Hristos S-a Înălțat și nu-n zadar,

Prin Înălțarea Lui eu sunt și ești!

De clipa înălțării nu te teme,

Oricum ea o să vină în curând

Și fiecare dintre noi la vreme

Se va înălța de-aici pe rând...

Pentru acela ce nu-mi dă crezare,

Oricât ar fi în viață de mișel,

Cu dragoste mă rog și cu ardoare

Să aibă milă Dumnezeu de el!

Nu-i primăvară fără frunză verde,

Fără Înălțare, pogorâre nu-i,

Hristos S-a Înălțat! Acel ce crede

În suflet să-i rodească Pacea Lui!

Atunci s-a Înălțat la cer Iisus,

De fața Lui nu-i cine să se-ascundă,

Acel ce crede-n Adevărul spus

Cu dragoste firească să-mi răspundă!

Nicolae Nicoară-Horia