duminică, august 26, 2018

Pleacă vara...



Duminică, 26 August 2018

Pleacă vara, alta vine,
Pleacă vara, tu rămâi
Toată viața lângă mine
Cu iubirea cea dintâi!

Pe pământ e-atâta ură
Până dincolo de nori!
Cearta e peste măsură
Dintre porumbei și ciori...

Unii spun că e...nirvana,
Alții-începutul doar
Și din gând mă doare rana,
Pleacă vara, în zadar

De la Rai până la iad
Drumul nimenea nu-l știe,
N-auzi merele cum cad?
Strugurii se coc în vie;

Miorița din baladă
Tot suspină vrând-nevrând,
Frunza a-nceput să cadă,
Cine-o cheamă și de când?

Dinspre nucul cel bătrân
Mă cuprinde zvon de toamnă,
Lasă-mă s-adorm la sân,
Tainic dorul mă îndeamnă,

Nu-ți voi face niciun „rău”,
Numai cât mi se cuvine,
Lângă adevărul tău
Pân' la vara care vine...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, august 21, 2018

Scriu...



21 August 2018

Scriu „băieții”, scriu de zor,
Dar să scrie, treaba lor,
Fetele” nu-s mai prejos,
Tot ce scriu e cu folos?

Eu nu știu, nu pot răspunde,
Ca pârâul dus de unde
Curg dinspre-Apuseni și eu
Cât vrea bunul Dumnezeu!

Și mereu pe unde trec
Dragostele mă petrec,
Altă bucurie nu-i,
Nu port ură nimănui!

Toate curg!” Ce glas divin!
Din izvoarele ce vin
Întrebarea nu mi-e dată,
Dacă vor seca vreodată...

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, august 19, 2018

Anii de liceu...



Duminică, 19 August 2018

Mi-aduc aminte anii de liceu
Și-adeseori mă las purtat de val,
Precum se lasă-un pui de curcubeu
Peste fântâni flămânde din Ardeal...

Acolo-n Munți, din margini de pădure,
Cum recitam poeme fără soț
Tot așteptând vreo fată să mă fure
Și-apoi să facem amândoi negoț...

Frumoase și cuminți pe-atunci eleve
M-ademeneau la fiecare pas
Și toate îmi păreau ca niște Eve,
Iar eu Adamul care-a mai rămas!

Ani de liceu, ce cântec drag și viu!
Lângă un Râu de Aur din Ardeal,
Mi-e dor de voi și parc-aș vrea să fiu
Tot repetent în anul terminal...

Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, august 18, 2018

Ce-i Poezia?



18 August 2018

Ce-i Poezia? Lacrima femeii
Din frumusețea ei când o admir,
Eu cred că în vechime o beau zeii
Din potire ca pe-un elixir!

E peste tot, în apă, în văzduh,
Ea ne spune „bună dimineața”
Plină de iubire și de duh,
Cu ea începe și sfârșește viața!

Nu-i om, nici animal de oareunde
De ea vreodată să nu-i fie dor,
Cine n-o simte, cine nu-i aude
Glasul ca un murmur de izvor?

Ea stâmpără din arșiță arsura,
Alungă din privire orice chin
Și-adeseori când o rostește gura
Mi se umpe de miros divin...

Lumina hohotește-n ochii mei
Și sufletul mi-e ca un stup de-albine,
Ce-i Poezia? Doamne, gândul-ce-i?
Cu el întotdeauna vin la Tine...

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, august 12, 2018

Politica...



România, Duminică, 12 August 2018
Iubiți-vă țara și neamul, că dacă nu vă bate Dumnezău!”
Avram Iancu
N-am să mai scriu despre tine, politică-muie,
Să-ți facă nemernicii vremii statuie,
Să se pișe pe tine în goană toți câinii,
Tu ai dezbinat din origini românii

Și poeții au început să se urască-ntre ei,
Din Văzul meu, curvă bătrână, să piei!
Ochii tăi hulpavi sunt roșii de sânge,
Strig Dumnezeului Păcii-ajunge!

Tu le cunoști gândul celor ce vor
Să ne pună în suflet binele lor,
Pentru „binele”-acesta, la vremea cea dată,
Cu vârf și-ndesat, plătește-le, Tată!

Nicolae Nicoară-Horia



vineri, august 10, 2018

Eu am grijă...


Vineri, 10 August 2018
Mi-a fost tare Dor de tine, Bu-nicule!
Mângâie-mi codițele, te rog...”
Annamaria-Silvana

Eu am grijă de lucrurile dmeavoastră,
Într-adevăr sunt numai pentru oamenii mari,
Cu ele nu se joacă niciodată copiii,
Oricât ar fi de ștrengărițe sau de ștrengari...

Eu știu mai mulet lucruri importante,
Să număr, să citesc, să socot...
Dar mai bine hai să sărim împreună,
Cum făceam când eram mică de tot,

Ori să mă „pinzi,” acum sunt mai mare
Și zbor ca un fulg peste prag,
Povestește-mi povestea încă nescisă,
Ce dor mi-a fost de tine, Bu-nicule drag!

Nicolae Nicoară-Horia





Vineri, 10 August 2018
Mi-a fost tare Dor de tine, Bu-nicule!
Mângâie-mi codițele, te rog...”
Annamaria-Silvana

Eu am grijă de lucrurile dmeavoastră,
Într-adevăr sunt numai pentru oamenii mari,
Cu ele nu se joacă niciodată copiii,
Oricât ar fi de ștrengărițe sau de ștrengari...

Eu știu mai mulet lucruri importante,
Să număr, să citesc, să socot...
Dar mai bine hai să sărim împreună,
Cum făceam când eram mică de tot,

Ori să mă „pinzi,” acum sunt mai mare
Și zbor ca un fulg peste prag,
Povestește-mi povestea încă nescisă,
Ce dor mi-a fost de tine, Bu-nicule drag!

Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, august 08, 2018

Din lacrima dorului...



Leverkusen, 8 August 2018
In memoriam
Dumitru Fărcaș
Și Dumnezeu e-un bun român...”

În leagănul Munților mei din Apus,
Acolo, unde și astăzi mai adorm câteodată,
Am crescut în lacrima Dorului picurată-n Auz,
Lacrima Dumnezeirii ce mi-a fost dată!

Un Om ca Dumitru, știu, nu se naște
Decât la o suă de ani în Carpați!
L-am cunoscut mai înainte de-a ne cunoaște
Și așa am rămas, de-a pururea frați!

Sufletul meu se înfioară și-acum,
Ascultându-i porunca aceea divină:
Iubiți-vă Țara și Neamul și nu oricum,
Cu dragostea voastră vederată-n lumină!”

Mereu între comtemporani și strămoși,
Dumitre Fărcaș, de acum te vei duce
Lângă prispa Casei tale din Groși,
Maramureșul ți-a fost altar și cruce!

Între glasul de înger și tăcerea din humă,
Din satul cel veșnic, Sat pătimaș,
Neamul și mândra” ce durere postumă!
Nu te vor uita, Dumitre Fărcaș...

Nicolae Nicoară-Horia




duminică, august 05, 2018

Miluiește-mi țara...



Leverkusen, Duminică, 5August 2018
O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi?
Până când vă voi suferi pe voi?”
Ev. Matei 17, 17
-Cuvinte duminicale-

Precum sus pe munte Te-ai Schimbat la Față,
Schimbă-ne la suflet, Fiu de Dumnezeu,
Ceartă iarăși, Doamne, demonii din viață,
Pune împăcare între neamul meu!

Îmblânzind furtuna să îi potolească
Glasul Tău de-a pururi, cel vindecător,
Pe acei ce zilnic vreau să ne-nvrăjbească,
Pune post în gânduri și în gura lor!

Azi și-ntotdeauna, ca acel părinte
Vindecându-i fiul, cel lunatic, iată
Din această Vale, eu Te rog fierbinte,
Miluiește-mi Țara care mi-a fost dată!

Din adâncul firii mele, eu Te chem,
Rotunjește-i chipul cu Lumina Ta
Ne mai rabdă, Doamne, răii ce suntem
Și pe toți ne-nvață, încă, a răbda...

Nicolae Nicoară-Horia


vineri, august 03, 2018

Când rostiți cuvinte...



Leverkusen, Vineri, 3 August 2018
Și vântul și scuipatul de ies din gura ta,
Tu suflă în scânteie și nu scuipa în ea...

Între cel ce spune și acel ce tace
Fie-ntotdeauna prearâvnita pace!
Împăcarea sfântă care ne-a fost dată
Gângurind cuvântul pentru-ntâia dată!

Azi și-ntotdeauna să luați aminte,
S-aveți mare grijă când rostiți cuvinte,
Adevărul însuși nu-i decât rotund,
Sarea e și...sare, curul e și...fund...

Până-n clipa-n care o să fie mută
Gura maicii tale nu se împrumută,
Cel care grăiește, fără îndoială
Pentru orice vorbă va da socoteală!

De aceea astăzi versul meu vă-ndeamnă,
Pâinea pretutindeni, pâine ea înseamnă
În oricare limbă s-o traduci ai vrea
Când deschideți gura să mușcați din ea!

Nicolae Nicoară-Horia



Muie...



Leverkusen, Joi, 2 August 2018, spre seară...

Am intrat și noi în UE,
Nu puteam să stăm deoparte,
Toată lumea strigă „muie”
Și cuvântul ne desparte

Între animalul „mu”
Și vocala „e” stridentă,
Muie am și eu și tu,
Mai grăbită, ori mai lentă!

Orice om cu mintea-ntreagă,
De țigan sau de țigancă,
Poate-oricând să înțeleagă
Ea înseamnă plisc sau fleancă!

Și deștepții și netoții
Să priceapă vreau deodată,
Gura ce-o avem cu toții
Nu ne-a fost degeaba dată!

Muie” plină de eresuri!
Amăgindu-ne mereu
Dându-i alte înțelesuri
M-am scârbit de ea și eu...

Nicolae Nicoară-Horia