vineri, decembrie 31, 2021

Se duce anul...

 




Se duce anul într-o zi de vineri,

Să mai rămână în zadar îi spui,

Din ochii tăi frumoși, mirați și tineri

Nu vezi cum altul vine-n urma lui?


De câtă vreme să te-alin încerc!

Se duce anul? Parcă e-o părere,

Suntem aici, cuprinși de-același cerc

De la strigăt, până la tăcere...


Se face noapte, ziua stă la pândă

Și noaptea iar la asfințitul ei,

Când mâna scrie, gura mi-e flămândă

Și freamătă în jurul meu...idei.


O liniște de început mă paște,

O liniște de început de Dor,

Tu taci și-asculți cum din cuvânt se naște

Acest poem ca pâinea din cuptor...


Lumina dă năvală-n ochii uzi,

Nu te uita, zadarnic, înapoi,

Te-aș întreba, dar nu ști să-mi răspunzi:

Ce vârstă are Dorul dintre noi?

Vineri, 31 Decembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia

marți, decembrie 28, 2021

A plecat Socaciu...

 




Să le faci pe toate-n viață nu apuci,

Împărțind adesea nu mai cunoști câtul,

Cântă cucuveaua undeva prin nuci,

Câteodată parcă și eu simt urâtul...


Se-mpuțină vremea câtă mai există,

Și-așa parcă suntem pruncii nimănui...

A plecat Socaciu, ce colindă tristă

Singură chitara plânge sus în cui!


Cu lacrimi de sânge, plânge după el,

Îi rămân în urmă primăveri și toamne,

Din văz-duhul nostru, singur și... rebel,

A plecat Socaciu, dă-i odihnă, Doamne,


Pe pământul nostru n-a avut deloc

Și de a lui Cântec vrednic să Te-nduri!

Iancu des-cântatul, cel fără noroc,

Îi ascultă, Bunul, glasul prin păduri...

27 Decembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


sâmbătă, decembrie 25, 2021

S-a născut Mesia...

 




S-a născut Mesia, nu-i nicio tăgadă,

Binecuvântat fie Numele Pruncului!

Cel ce nu crede, să vină, să vadă

Și să se-nchine Nașterii Lui!


Din orice credință, de-oriunde vă chem,

Cu Dragoste sfântă pe fiecare,

Veniți măcar cu gândul la Bletleem,

Să-i aduceți pământeasca urare!


S-a-mplinit Vremea vestită-n cuvânt,

Marie Fecioară, vei naște un Fiu!”

Fără Naștere nu-i nimic pe pământ,

Nici Poemul acesta pe care îl scriu!

25 Decembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia

vineri, decembrie 24, 2021

Am primit o Veste...

 



Am primit o Veste și v-o dau acum,

S-o luați desigur ca pe o arvună,

Vine iar Crăciunul, magii sunt pe drum,

Leru-i Doamne, leru-i, zările răsună!


Steaua sus în ceruri se arată iar

Și la Țebea parcă sub gorun tribunul

În genunchi se roagă-duh de moț hoinar:

Să primiți în pace, voi români Ajunul!


Sus pe Scorucetul de durere plin,

Tot făcându-și planuri focul să-l aprindă,

Horea ascultă scâncetul divin

Așteptând amarnic gornicii să-l prindă...


Fericită-i Clipa și adevărată!

Am primit o Veste și v-o dau acum,

Steaua luminează înspre staul, iată

Murmurând colinde, magii sunt pe drum...

Vineri, 24 Decembrie 2021

-Ajunul Crăciunului-


Nicolae Nicoară-Horia

joi, decembrie 23, 2021

Peregrinul...

 





Cineva m-acuză și pe drept cuvânt,

Dacă-mi iubesc Satul eu de ce-am plecat?

Știu că nu există...aer fără vânt,

Nu există-n lume om fără păcat!


Mi-am lăsat părinții, care nu mai sunt,

Despre toate-acestea-n Cartea sfântă scrie

Și-am luat cu mine pacea din cuvânt,

Care mi-a fost dată din Copilărie!


Mi-am lăsat Căsuța, Dorul și nămașul

Și-am umblat prin viață peregrin și eu

Tot purtând în spate, precum el, ostașul,

Ranița de gânduri ce mă spun mereu;


Dar mă-ntorc adesea colo sus pe grui

Să-mi recit Poemul care mă tot cheamă,

Nu dau socoteală, Doamne, nimănui,

Nici de judecată nu îmi este teamă...

Joi, 23 Decembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, decembrie 22, 2021

Ziua Lui...

 




Tot mai mult și astăzi, ca în orice an,

Vreau iertat să-mi fie versul care-l spun,

Din Carpați, la Mare, dincolo de-Ocean,

Peste tot se-aude-„vine Moș Crăciun!”


Bucuria asta nimeni nu mi-o frânge,

Dar Colinda parcă nu mai e frumoasă,

Cine aude astăzi Ochiul care plânge,

Singurel în staul, niciodată-n casă?


Cine mai aude Maica Lui prin ger

Căutând sălașul unde să se nască

Pruncul, alduitul, cel trimis din cer,

Mai presus de orice fire omenească?


La mulți ani, Ioane! La mulți ani, Marie!

Nu uitați de Ziua Fiului cel sfânt,

Ziua Lui, din toate, ziuă să vă fie,

Să vă lumineze calea pe pământ!


Nicolae Nicoară-Horia


NINGE...

 




Ninge! Şi mă bucur de zăpadă,
Alt cuvânt pentru ninsoare nu-i!
Cum aş vrea să nu ţi se mai vadă
Gândurile negre şi hai-hui...

Să te ştiu sub plapuma ei caldă
Cum respiri metafore, idei...
Să-ţi aud lumina cum se scaldă
Când te ningi mirată-n ochii mei...

Ninge! Nu-i aşa că eşti frumoasă?
Nămeţii să te-acopere încet,
De-mi pleacă vremea, tu măcar îmi lasă
O Clipă doar să îţi rămân poet...


Ninge peste-Acasa noastră, ninge,

Copilăria mea, cărări-cărări

Dorul de colinde iar mă frige,

Acolo-n Munți, aproape lângă zări...


Nicolae Nicoară-Horia

luni, decembrie 20, 2021

Unicul dor...

 



20 decembrie 1850

Cuprins de o mare nelinişte (ciudată premoniţie!), la Câmpeni, Avram Iancu îşi scrie Testamentul său („Ultima mea Voinţă”) :

Unicul dor al vieţii mele fiind să-mi văd nţiunea mea fericită, pentru care, după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba togma acuma cu întristare văd că speranţele mele şi jertfa aduse să prefec în nimic.

Nu ştiu câte zile mai pot avea, un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune că, viitorul este nesigur; voiesc dară şi, hotărât dispun, ca după moartea mea toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi, tare crezând că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele!”


Mă strigă Râul, Iancu încă-i viu!

Eu nu mai am răbdare, gândul arde,

Aşa fierbinte trebuie să-l scriu-

Trezeşte-te din amorţire barde!


Prin Munţii tăi de-Acasă vântul geme,

Frunza doare-n mugurii ce sunt,

Şi ARIEŞUL murmură de-o vreme

Un Cântec tulburat peste pământ...


Am fost acolo şi mi-a dat de veste

La Albac, sub coasta unui Deal,

Că în Ardeal se scrie o poveste

Despre un călăreţ fără de cal...


N-am înţeles atunci prea bine spusa

Când m-a atins cu valul lui de foc

În ceasul de la Sarmisegetusa

Se-oprinse timpul dacilor în loc...


Se-aude Arieşul cum coboară

Doinit prin versul meu din dor în Dor,

Nicicând el nu se va muta dinŢară,

De la vărsare până la izvor...


Nicolae Nicoară-Horia


Când e omul singur...

 



Oricâtă căldură vei avea pe masă,

Bogății să curgă-n viață pe pământ,

Când e omul singur e mai rece-n casă,

Când e Omul singur, singur în cuvânt!


Ziua pe sub soare, noaptea pe sub stele

Am văzut în viață oameni fel de fel,

Plini de măreție și de toate cele,

Dar cât e de nimeni omul fără de El!


Atunci când e singur, singur ca pustia,

Vine și ispita de îl ia la trântă,

Doamne din înalturi, cercetează via

Pe care-a sădit-o dreapta Ta cea sfântă!

Duminică, 19 Decembrie 2021, spre seară...


Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, decembrie 18, 2021

Mă întreb, Horea...

 




Scurmă rugina în lancea din teacă,

Munții mei iarăși sunt plini de strigoi,

Mă întreb, Horea, ce-ar fi fost dacă

Astăzi, Bunule, erai viu printre noi?


Îți poart-Arieșul durerea sub unde,

Prundișuri de aur sunt lacrimi pe Vale,

Știu adevărul, taci, nu-mi răspunde,

Gornicii iar sunt pe urmele tale...


E Postul Crăciunului, tulnicul plânge,

Vântul alungă tăcerea din frunze,

Or să te vândă frații de sânge,

Îngheța-le-ar Colindul pe buze!


Țara din suflet e tot mai săracă

Și Neamul acesta e plin de nevoi,

Mă întreb, Horea, ce-ar fi fost dacă

Erai, Bubule, astăzi viu printre noi?


Nicolae Nicoară-Horia


Ce bucurie în zi de vineri îndoliată!

Mi-au sosit din Australia, coperțile cărții

Poezia cea de toate zilele”, în curs de pregătire

pentru tipar!

Mulțumesc din suflet, George Roca!



Hai să scriem împreună...

 




Hai să scriem împreună toată noaptea un poem,

Până se revarsă zorii din șiștarul plin cu rouă,

Ca de fiecare dată tu te bucuri când te chem

Și această bucurie să ne fie pururi nouă!


Să ne scriem împreună, cum scriam și-atunci în rai,

De înmugurea lumina gângurindu-ne sub pleoape,

Șarpele rămas în gânduri sâsâind se-aude, hai!

Eu îl simt întotdeauna cum ne jinduie pe-aproape;


Eu îl simt întotdeauna, niciodată nu îl neg,

Clipa dintre noi rămasă azi e plină de tumult,

Hai să scriem împreună un poem curat și-ntreg

Ca o rodie uitată din păcatul de demult.


Nu e nicio îndoială să îl facem, doar să vrem,

Când mereu stă lângă tine versul tânăr și flămând,

Hai să scriem împreună toată viața un poem

Și oricât vom fi de harnici nu-l vom termina nicicând...


Nicolae Nicoară-Horia

joi, decembrie 16, 2021

Îngerii nu sunt bătrâni...



Mă întrebam adesea cu rugăciunea-n mâini,

Copilărind acolo departe-n Satul meu:

Din rame sfinții oare nu sunt și ei bătrâni,

Nu e bătrân din ceruri și Bunul Dumnezeu?


M-a auzit odată oftând sărmana mamă:

Hai, spune ce te doare copilul meu, ce ai?

Tot ce-i deasupra-i veșnic, să nu îți fie teamă

Și merele pe ramuri sunt rumene din rai!

..................................................................

A-mbătrânit doar vremea acolo-n Satul meu,

Aceeași întrebare o port și-acum sub pleoape,

Din Dragoste răspunsul eu știu că nu e greu,

Când scriu întotdeauna îl simt atât de-aproape!

Joi, 16 Decembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


marți, decembrie 14, 2021

Stă domnița la butoane...

 


Dimineața fără toane,

Lângă aburi de cafea,

Stă Domnița la butoane

Și-mi tot „licurește” ea...


Gândul ei curat, rotund,

Îl trimite către mine,

Eu n-am vreme să-i răspund,

Știu precis că nu e bine...


Mă citește” și ce-i dacă,

Cu atâta Dor la sân

Aș lua-o de dădacă,

Dar de-acum sunt om bătrân...


Am copii și am consoartă

Sunt bunic de-atâtea ori,

Vin să-i spun de-aici, din soartă,

Fericite sărbători!


Pe voi, care din plăcere

Lecturați Poemul meu,

Cu slăvita Lui putere

Să v-ajute Dumnezeu!

Marți, 14 Decembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia

Holoangărul din mine...

 


Nu are liniște holoangărul din mine,

Nu are liniște și nici noroc,

Povestea de la gurile de mine

A-ncremenit de-o vreme pe șaitroc;


Nici Arieșul parcă nu mai poartă

Dureri de aur lunecând pe prund,

Așa îmi vine să mă duc din soartă

Și-n lumea negrăită să m-ascund...


Norocul bun” l-a prăpădit năpasta,

De celălalt „noroc” de-acum mă tem,

Câtă mizerie-i pe lumea asta,

Câtă mizerie și cât blestem!


Prin Munții tot mai triști și mai golași

Mă poartă amintirile de-a valma,

Compatrioții mei, vânduți și lași,

O să v-ajungă din strămoși sudalma!


Moții și-n somn vorbesc despre cianură,

Cu dorul vitregit dinspre ortaci

Și cineva îmi face semn spre gură

Cu lămpașul fumegându-i: taci!


Nicolae Nicoară-Horia



luni, decembrie 13, 2021

Îngerul Nichita...

 



Să ne-amintim de el!

De Ochiul dumnezeiesc din Lacrima lui!

Între două paranteze de aer...(31 martie 1933 -13 Decembrie 1983)

* * *

Cine uită sufletul meu...


Nichita Stănescu

E viu printre

Noi,

Printre cuvintele

Și necuvintele

Noastre!

Cine uită sufletul meu,

Spune Îngerul,

Dintre astre

Nu-și mai aduce aminte

De el

Nici Dumnezeu!

* * *

Îngerul...


Aripile unui înger

nu ating niciodată pământul,

ele sunt deschise

întotdeauna

spre Cer!

Fericit e cel ce a privit vreodată

în ochii lui,

în ochii îngerului

din el!

De multe ori,

de prea departe,

uităm,

că îngerul acela păzitor,

locuiește în fiecare

dintre

noi...


Nicolae Nicoară-Horia


Guvernanții...




Trudesc și ei, „sărmanii,” zi de zi

Cum să ne fie Țara mai prădată,

Ei n-au timp să citească poezii,

Nici nu știu dac-au citit vreodată...


Cu vorbele mirositoare-n gură,

În goana lor după ciolan pe unii

Adeseori îi văd cum se înjură

Precum la ușa cortului tăciunii!


Gândind la ei, cuvintele mă dor,

Uitând mereu de zumzetul de-albine

Ce Patrie, străbuni și ce popor!

Doar lor în Lege să le fie bine...


Sunt vinovat și eu că i-am votat

Cu speranța-n suflet-Doamne-ajută!

Se-aude-n steaguri urletul turbat

Și dacii năvălind peste redută...

13 Decembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia