luni, mai 26, 2014

Cântecul omului...

26 Mai 2014

După cum vedeți și știți
Se duc oamenii cinstiți
Și cei drepți se duc pe rând,
Prea devreme, prea curând!

Ce nedrept se rupe firul!
Prin grădină crește pirul,
Răutatea-i tot mai deasă,
Iarba-i cu dureri de coasă...

Din Infern până-n Olimp
Omul nu mai are timp
Nici de el și-n lumea largă
Zi și noapte tot aleargă

Până la sfârșit de nume,
Pentru ce? nu știe-anume,
Din adânc până-n Înaltul
El se crede ca nealtul

Mai deștept și mai frumos,
Niciodată mai prejos
Decât înălțimea lui,
Fără el mărire nu-i!

Demn e cel ce recunoaște,
Nici pe el nu se cunoaște,
Mai puțin decât nimic,
Omule, cât ești de mic!

Totuși pe pământul nost'
Cel de sus ți-a dat un rost
Și de-atunci tu uiți mereu
Chipul sfânt de Dumnezeu!

Iubiți-vă...

Duminică, 25 Mai 2014

Dacă nunta ne-a fost dată nouă
Cum să despărțiți un trup în două?
Mire și mireasă- Unul sunt
De la începutul lumii în cuvânt!

El fără ea, ea fără el de-atunci
Niciunul nu există în porunci
Și-acum se-aude glasul din Înaltul,
În veci „să vă iubiți unul pe altul!”

Duminica din versul meu vă cheamă
Iubiți-vă curat și fără teamă,
Supuneți-vă unul altuia” mereu,
Fără supunere nu-i Dumnezeu!

Minunii Tale, Doamne, mă închin
Când ai făcut din apa sfântă vin
La nunta cea din Cana Galileii-
Slăvit să fie numele Femeii!

Nimic nu-i fără ea, nici fără el,
Un singur trup legat printr-un inel,
Între voi de-a pururi să rodească
Sămânța vieții, cea dumnezeiască!

Frumusețea...

24 Mai 2014

Am întrebat odată
Din fire curioasă
Un chip curat de fată-
Tu știi că ești frumoasă?”

Îmi stăruie în minte
Și-acum răspunsul ei
Neprefăcut, cuminte-
Eu sunt așa cum vrei”!

Din bucuria dată,
Iertată-mi fie vina,
În ochii mei îndată
A suspinat lumina!

Această frumusețe
De versul meu aproape
Și azi la bătrânețe
E vie-aici sub pleoape...

miercuri, mai 21, 2014

Dor de Munte...

21 Mai 2014

Mi-e dor de Munte, strașnic Dor!
Precum fântânii de izvor,
Să-mi reazem ochii arși de vânt
Acolo sus de-altarul sfânt
Și să mă rog fără popas
Cu bucuria vieții-n glas
Acelui Dumnezeu ce-L știu
Mult mai aproape și mai viu
Decât prin alte părți străine,
Un Dumnezeu mereu ce vine!
Mi-e dor de Munte și de ei,
Cei fără seamăn, Moții mei,
De Horea și de Iancu-Avram
De-Acasa mea care-o mai am,
De un copchil fără merinde
Și dorul nu mă mai cuprinde,
Mi-e dor de-Albac și de Ponor,
Să stau la umbra unui nor
Pe-un mal de Arieș târziu
Cu toată apa lui să scriu
Povestea unui neam întreg
Pentru acei ce nu înțeleg
Că Țara Moților pe hartă
N-a fost nicicând și nu-i deșartă!
Mi-e dor de-o Roșie Montană
Și de-a strămoșilor dojană,
De adevărul lor cel crud,
Mi-e dor de Sohodol și-Abrud,
S-alerg desculț peste poieni,
De mâna întinsă la Câmpeni,
Mi-e dor de tot , mi-e dor de toate,
Mi-e dor atât cât se mai poate,
Mi-e dor de tot ce e și nu e
Și pașii pe cărări mă suie
Tot mai aproape lângă zbor,
Mi-e dor de Munte și ce Dor!

marți, mai 20, 2014

Frumoasă...

20 Mai 2014

Frumoasă ești, precum erai,
Icoană ruptă dintr-un rai
De cine și de când nu știu,
Când mă privești parcă-s mai viu

Și mai poet în tot ce spun,
Privirii tale mă supun
Cum se supune gândul meu
În fața unui curcubeu

Și alții te privesc din jur
Și aerul parcă-i mai pur
Când trec agale pașii tăi-
Lumină arsă în văpăi...

Mi-e dor de tine nu-știu-cum
De parcă te-aș opri din drum,
Dar mă cuprinde-un fel de milă,
Tu mergi în pacea ta copilă!

Frumoasă ești, precum erai,
Icoană ruptă dintr-un rai,
Din Raiul nostru cel dintâi,
Frumoasă pururi să rămâi...


duminică, mai 18, 2014

Știu...

Duminică, 18 Mai 2014

Știu că suferința nu-i destulă,
Nu mă lăsa, Doamne, fără ea,
Aici între iubirea Ta și hulă
Eu cunosc o alta și mai grea!

Și fericirea uneori mă doare,
În fața ei statornic mă închin,
Să-mi dai măcar putere și răbdare,
Cuvântul care-alină orice chin!

Iar bucuria mea, câtă există,
Să-mi fie jertfă pentru cei din jur
Și nu mi-e fața niciodată tristă
Cât pot surâsul vremii să-l îndur.

Îți mulțumesc mereu pentru răspuns,
Duminica din versul meu mă-nvie-
Știu că Poezia nu-i de-ajuns
Dacă nu arzi în ea ca o făclie...


Femeia și poezia...

13 Mai 2014

Nu v-ați întrebat niciodată de ce poezia e de genul feminin?
Nici nu putea să fie altfel!
Muzica și pictura, la fel.
Cartea aceasta e o dreaptă și curată mărturie;
între aripile ei s-a cuibărit atâta frumusețe
rămasă parcă de la începuturile lumii,
sinceră și nefardată.
Poezia și femeia, la mijloc destinul.
Omul făcut, omul viu,
fără ele niciodată nu a cunoscut împlinirea!
Ele te apără de singurătate, de singurătatea din tine
și din afară.
Uitați-vă cu grijă și cu băgare de seamă
în ochii lor!
E atâta lumină dumnezeiască acolo!
În de-a vama vieții tale, cititorule de ea,
învață să o prețuiești îndeajuns!
Cel ce urăște lumina nu e vrednic să iubească
nici întunericul!

ARAD, 17 Mai 2014...



Amintirile din muzeu...


Duminică, 18 Mai 2014

Atinge-mi sufletul,
așa mi-ai spus
și din ochii tăi
ca apa vie
a țâșnit
atâta lumină!
Respiram cuvinte...
Noaptea dinaintea duminicii
am închis-o în muzeu.
Azi
e ziua lui,
ziua Muzeului...
Hai
să ne-aducem aminte
de amintirile
din noi!
Tu- de prima,
eu- niciodată de ultima...

vineri, mai 16, 2014

Triste versuri...


16 Mai 2014

Triste versuri”, ca de obicei
Mă întreb și-acum- tristețea, ce-i?
Eu am „testat” aici aceste versuri
Care nu au mai multe înțelesuri,

Dintre toate e doar unul singur
Pentru atunci când voi rămâne singur,
E Dorul meu de-a fi acolo viu
În Munții cei mai dragi pe care-i știu,

Atunci când trupul obosit de humă
Acolo-n amintirea lor se înhumă,
Pădurile și-acum din stâncă-n stâncă
Recită versuri ce nu le-am scris încă!

Niciun cuvânt din suflet nu e trist,
Prin fiecare-n parte eu exist,
De-aceea vă tot spun la fiecare
Nu e venire fără de plecare

Și dacă n-ai venit e în zadar
Orice plecare scrisă-n calendar-
Triste versuri”, ca de obicei
Mă-ntreb acum-tristețea oare, ce-i?




Poemul de atunci...

15 Mai 2014

Nici ceasul nu mai bate uniform,
Sunt obosit, lăsați-mă să dorm,
E-atâta iarbă verde-n jurul meu!
Ciocanul bate lacom pe ileu...

Acolo-n Munți, la vremea potrivită
Să-mi fie umbra vieții răstignită
Pe crucea unui Dor bătută-n cuie,
O suferință mai frumoasă nu e!

Pe văi și peste dealurile mele
Să pască-n pace turmele de stele,
Eu să le fiu păstorul lor întruna,
Dintre toate să nu pierd niciuna...

De vremea de atunci acum nu-mi pasă,
Mă văd flăcăul viersuind la coasă,
E-atâta iarbă verde-n jurul meu!
M-așteaptă Acasă bunul Dumnezeu...




Poemul de azi...

15 Mai 2014

Am fost la doctor pentru un consult
La care mai fusesem mai de mult,
E-adevărat, nu mă simțeam prea bine
Și el mi-a spus atât: „n-am timp de tine!”

Surprins, ca pacientul bun de plată
I-am amintit de vremea de-altădată,
De suferința...și produsul net
Ce l-am lăsat atunci în cabinet;

Eram și prieteni, doar cât se cuvine,
Mai mult să fii cu doctorul nu-i bine
Și-acum mă doare vorba lui fierbinte:
E mult de-atunci și nu-mi aduc aminte...”

Versul de mâine...


14 Mai 2014

Aștept versul de mâine mi-ai spus
Și versul de mâine era pe aproape,
Îl simțeam cum vine și vine de sus
Cuibărindu-și durerea sub pleoape...

Plouă acum, cade grindină-n țară,
Ies apele tulburi din albia lor,
Sufletul meu e precum o vioară
Și coardele rupte din cântec mă dor !

Am trecut prin grădină și vișinii plâng,
Toi prunii și merii își leagănă fructul,
La noapte aș vrea împrejur să îi strâng
Cum strânge în brațe prezentul trecutul...

Și vântul se-aude lovindu-mi în geam
Cu pietrele lui de întuneric și ură,
Doamne, ai milă de tristul meu neam
Și pune-i în suflet adevăr și căldură!
...................................................
Aștept versul de mâine mi-ai zis
Și eu îl aștept cu bucurie deplină
Să curgă spre tine precum am promis
Din ochii mei cea mai frumoasă lumină...

Când mă citești...

15 Mai 2014

Degeaba te ascunzi, știu cine ești,
Cu sufletul ce freamătă-n tăcere
Te-aud cum vii tiptil și mă citești,
Suspini apoi și pleci ca o părere...

Atunci când scriu te văd atât aproape
Și ochii tăi se uită adânc în mine,
De-aceea niciodată nu te încape
Versul cel de astăzi și de mâine.

Știu ce-ți face gândul, nu te mint,
Tot caută prin preajma lui un altul,
Nu ți-am spus? de mă citești, eu simt
Cum se înfioară-n mine tot înaltul...


luni, mai 12, 2014

Șaizeci și trei...

12 Mai 2014

M-apropiu de copilărie
Ca umbra de copacul ei,
Șaizeci și trei sunt anii mei,
Câți vor mai fi nimeni nu știe...

Șaizeci și trei erau și-atunci
Când a plecat sărmanul tată
De lâng-o mamă îndurerară
Și ne-a lăsat în urmă prunci.

Sunt mulți mai tineri decât mine,
Și alții mai bătrâni desigur
Și fiecare s-a dus singur
Cu ortul pentru vamă-n în mâini.

De-aceea spun și-am spus mereu,
De anii mei nu-ți fie teamă,
Te rog să nu îi bagi în seamă,
Nevârsta sufletului meu!

Tu îi cunoști atât de bine
De-acum nemarginile lui,
În versul meu tristețe nu-i
Că va pleca de lângă tine...
.....................................
Șaizeci și trei sunt anii mei,
Câți vor mai fi nimeni nu știe,
M-apropiu de Copilărie
Ca umbra de copacul ei...

joi, mai 08, 2014

Lumina din ochi...

8 Mai 2014

Lumina din ochi-nerostită lumină,
Fericită e mâna care o scrie!
Pentru ea poetul e veșnic de vină,
Ce caută-acolo, nici gândul nu știe...


E-atâta de vie lumina din ochi!
Fericit e versul care-o privește,
Te uită cu grijă să nu o deochi,
Ea niciodată nu osândește...

Cât de mult se bucură sufletul meu!
Să nu o rănească durerea din schijă,
A pus-o acolo, știu, Dumnezeu,
Cu Dragostea Lui și cu grijă...

miercuri, mai 07, 2014

Doină pentru fluierul Iancului...

7 Mai 2014

Frunză verde din Carpați,
Țara mea de dezbinați,
Din Moldova, în Ardeal,
De din Vale, până-n Deal,

De cu zori și până-n seară,
Dinăuntru și-n afară,
Peste tot unde te duci
Numai vorbe de haiduci!

Între-aceste zări divine
Unde-s doi spurcatul vine!
Nenăscuții prunci ne plâng,
Pumnii de durere-i strâng,

Mamele în somn suspină,
Cine, Doamne, ne dezbină?
Numai înspre Tine frig,
Floarea tremură de frig!

Frunză verde nu mai pot,
M-aș muta de-aici de tot,
Dar aici sunt morții mei,
Să se mute-acolo ei,

Cei semănători de vânt
Dincolo de-acest pământ-
Frunză arsă din Carpați,
Țara mea de dezbinați...

duminică, mai 04, 2014

Iosif din Arimateea...

Duminică, 4 Mai 2014
Ev. Marcu 15, 43-47

Sfetnic ales, cu nume minunat,
Netemător de vremea lui Pilat
El i-a cerut acestuia supus
Trupul mort al omului Iisus

Și coborându-l de pe cruce frânt
L-a pus cu grijă sfântă în mormânt,
În mormântul dat, săpat în stâncă,
Să-i fie pacea somnului adâncă;

Înfășurat în giulgiu și-n durere,
În Vinerea înainte de Înviere,
La ușă prăvălind o piatră grea
Cu liniștea de dincolo de ea...

Slăvite Iosif, cine te-a trimis
Să-l ceri pe Cel de lege interzis,
Pe Cel sortit la groapa cea comună?
Mă-ntreb și întrebarea nu-i păgână...

Ruga ta, prietene...


Duminică, 4 Mai 2014

Ruga ta, prietene, nu-i de mirare
Și eu vă port în gând pe fiecare,
Așa ne-a învățat Iisus pe pământ
Cum să ne rugăm Tatălui sfânt!

Nimic în numele meu nu îi cer,
Mă rog pentru cei necăjiți de sub cer,
Când simt totdeauna că nu mi-e bine,
Cineva, undeva, e mai bolnav decât mine!

Vin toate supărările lumii și pleacă,
Alții mai mult știu să-și petreacă,
Ei sunt mai bogați, dar averile, știu,
Ele niciodată nu încap în sicriu...

Ruga ta, prietene, fie-ascultată,
Avem împreună același bun Tată,
Sunt mulți dumnezei cu inimi de piatră,
Dar numai Unul Singur ne iartă!

sâmbătă, mai 03, 2014

Dureri de Mai...


2 Mai 2014

Ce Mai tineresc era odată!
Împăcarea dintre azi și ieri,
Sub această zare vinovată
Țara noastră-i plină de șomeri...

Tinerii se duc prin țări străine
Semănând sudoarea frunții lor,
Lângă fabrici goale și uzine
Crește nepăsare și mohor!

Cei bătrâni și înfrigurați acasă
Își plătesc facturile incerte,
Celor sus aleși nici nu le pasă,
Dumnezeu, dacă o vrea, să-i ierte!

Pentru ei mereu e sărbătoare,
Primiți-i dar, cu sare și cu pită,
Eu, nu pot și tot ce spun mă doare
Că prea se duce viața risipită!

Ei vă promit nemărginirea toată
Cu dragoste absurdă să-i votați,
Ce mai muncitoresc era odată
În Țara noastră plină de plecați!

joi, mai 01, 2014

E luna mai...

1 Mai 2014

Adam se-aude-n mine cum suspină
Împovărat de-o tainică lumină,
De bună seamă era luna mai
În ziua izgonirii lui din Rai...

Iertat și împăcat între cuvinte
Omul cel nou și-aduce iar aminte
De toate frumusețile de-atunci
Pierdute prin călcarea din porunci!

E luna mai, femeia mea iubită
Și iar mă duce gândul în ispită,
Ce sfântă-i floarea dintre noi acum!
Mai multă, știu, s-a scuturat pe drum...