joi, decembrie 30, 2010

Lăsaţi-mă să fiu...

30 Dec. 2010, în zori...

Lăsaţi-mă să fiu acel ce sunt,
În haina lui mă ştiu atât de bine
Şi-n trupul meu, acesta, de cuvânt,
Niciodată nu mi-a fost ruşine...

Lăsaţi-mă să fiu aşa cum simt,
Cu tristeţi şi bucurii postume,
Lăsaţi-mă să fiu, să nu vă mint-
Îmi duc singur crucea mea prin lume...

Lăsaţi-mă să fiu aşa cum pot,
Cât mi-a fost dat, să-mi fie cu folos,
În tot ce sunt aici mă dărui tot,
Nimic nu duc în sus şi nici în jos...

miercuri, decembrie 29, 2010

SEMNE...

28/29 Dec. 2010.
Semne sunt că voi pleca şi eu,
Nu ştiu Ziua, Ora, Clipa,
Tot mai obosită mi-e aripa
De pământ, nu dinspre Dumnezeu...

Semne sunt că voi pleca oricum,
Acolo unde şi ai mei s-au dus,
Atât mă rog Părintelui de sus
Plecarea mea să nu fie acum...

Semne sunt destule pe pământ,
Dar câtă vreme locuieşti în Viaţă,
Tu, Omule, învaţă şi învaţă-
Nemuritor nu-i nimeni în cuvânt...

duminică, decembrie 26, 2010

Am văzut Lumină...

25 Dec. 2010.

Am văzut Lumină şi-am venit Acasă,
Casa mea bătrână, răzimată-n zare,
Sufletul ei tânăr nu e de vânzare,
Am văzut Lumină şi colaci pe masă...

Şi în jurul mesei scaunele mute
Aşteptând să vină iar colindătorii,
Unde e pruncuţul care să-i asculte
Până se revarsă peste lume zorii?

Sfinţii din icoane, cei rămaşi de-atunci,
De atâta vreme au ieşit din ramă-
Am văzut Lumină şi-am venit pe brânci
Până lângă tine, colindată Mamă...

Sorb Linişte...

Duminică, 26 Dec. 2010, în zori...

Sorb Linişte
Din ochii
Tăi,
Cum soarbe lapte
Pruncul
Şi suspină...
Şi-i tot mai multă,
Ca într-o
Fântână
Când te apleci
Înfiorat
Să bei,
Sporind în urma ta
Izvorul
Ei...
Sorb Linişte
Din tine-
Poezie...

sâmbătă, decembrie 25, 2010

Eu sunt alesul...

25 Dec. 2010, în zori…

Îl aud pe câte un oare-cine

Bătându-se cu pumnul în piept,

Dumnezeu seamănă numai cu mine,

Eu sunt frumos şi întreg şi deştept,

Nu am pe trup nicio umbră de rană,

Nu sunt orb, nici mut ori smintit

Şi în sufletul lui şi-a zidit o icoană

La care se-nchină, nu la Cel pomenit...

Că îşi face cruce sau nu îşi face-

Asta e treaba naşterii lui,

Măcar de mă rog să mă lase în pace.

Tatăl nostru, e –al meu şi-al orişicui!

............................................................

Poemul acesta, vă rog, să-l iertaţi,

Îl aud pe câte un oare-cine,

Eu sunt alesul dintre cei chemaţi—

Dumnezeu seamănă numai cu mine...

vineri, decembrie 24, 2010

DUHUL...

DUHUL...

24 Dec. 2010.

„Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apei”.

Facerea 1, 2.

Fericit e cel care citeşte,

Cine-a scris, a fost mai înainte,

Numai Duhul, singur, nu rodeşte,

Nici Colindul fără de cuvinte...

Ochiul în ispită de mă duce

Vindecă-i Vederea dacă vrei,

Lasă-mi gândul pironit pe cruce

Şi tăcerea lui în Umbra ei...

Nu e bucurie fără chin,

Cel ce pleacă, fără cel ce vine,

Numai Duhul singur, nu-i deplin

Şi Viaţa pe pământ fără de tine...

miercuri, decembrie 22, 2010

Dumnezeu...

22 Dec. 2010, spre seară...
“Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată” (Ioan 1, 18 ).

M-ai chemat
În rugăciunile tale
Ziua şi noaptea,
Mereu-
Am venit,
Zice Domnul,
Dar aici
E un alt Dumnezeu!
Cine e chipul
Rănit din icoana
La care
Te-nchini?
Te-ai lăudat,
Precum fariseul acela,
Că nu eşti
Ca ceilalţi creştini...
Semne erau pretutindeni
În lume,
În pâinea cea frântă
Şi-n vin,
M-ai chemat, zice Domnul,
Pe nume,
Dar aici
E un altul-
Străin...

luni, decembrie 20, 2010

Scrie până ţi se vede...

20 Dec. 2010.
Scrie până ţi se vede
Îmi spunea sărmana Mamă,
Fericit e cel ce-i crede
Adevărul din năframă...

Pe tăbliţa cea de piatră,
De durere şi de Dor,
Cu tăciunii stinşi pe vatră
Eu scriam la umbra lor...

Scrie până ţi se vede,
Ea şi-acuma îmi tot spune,
Ţine-i, Doamne, pururi verde
Sfânta preaînţelepciune!

Vorba ei de duh e plină,
O ascult şi-o înţeleg-
Scrie până e lumină,
Până soarele-i întreg...

duminică, decembrie 19, 2010

LA CINA CUVÂNTULUI...

Duminică, 19 Dec. 2010, spre seară...

Sunt cel din urmă invitat la cină
Să mă în-frupt din lacrima rămasă,
Toţi musafirii au plecat Acasă,
Doar umbra lor mai stăruie-n lumină...

Nu e târziu şi e deschisă uşa,
Nu-i târziu atunci când ştii ce vrei,
I-am lăsat zilei treburile ei
Şi focului să-şi mântuie cenuşa...

Eu am venit cu bucurii ne-scrise
La cina asta, ştiu că e săracă,
Aici nu-i nici un prieten şi ce-i dacă,
Ei îşi pe-trec prin părţi mai interzise...

Sunt cel din urmă invitat la cină,
Nu-i cea de taină, gazda mea aleasă
Devreme să mă duc ea nu mă lasă
Până mai sunt bucate în lumină...


Respiraţie...

17/18 Dec. 2010.

Afară se aud împuşcături-

Cine pe cine

Să moară

Mai

Vrea?

Deschide fereastra

Să nu

Mi se spargă

Lumina

Din

Ea...

Gloanţele

Acelea

Mai şuieră

Încă

Pe la urechile

Versului

Meu...

Liniştea

Acum

E atât de adâncă !

Tu

Nu auzi

Cum respiră

În mine

Dumnezeu?

Şi frumuseţea doare...

Duminică, 19 Dec. 2010.

Privită prea de-aproape deseori
Nu am ştiut că frumuseţea doare,
Mai mult decât lumina orbitoare
A soarelui ieşit de după nori...

Din ea mi-a mai rămas de-atunci,
Ecoul doar, precum în scoică Marea,
Ca rochia ta albă înserarea
Se-aude-acum lovindu-se de stânci...
..........................................................
Tot mai puţin e timpul ce-a rămas,
Tot mai destul e-acela care vine,
Orb de-o să fiu, tu vino lângă mine
Şi vindecă-mi tăcerile din glas...

Şi totuşi, fericit aşa cum sunt,
Dă-mi voie să îţi caut unduirea
În care mi-am uitat mereu privirea
Flămândă ca sămânţa de pământ...

vineri, decembrie 17, 2010

Colind însângerat...

17 Dec. ’89 -17 Dec. 2010.

Nu ştiu de ce, dar îmi vine să plâng,
Prin mine acum e un fel de răscoală,
Decembrie, gândul mă-ntreabă nătâng,
Pe treptele-acelea de catedrală

De ce ei muriră atunci şi ne mor,
Copiii aceia lângă zări încuiate?
Doamne, iartă-le sufletul lor,
Iartă-ne, Doamne, acele păcate!
...................................................

Sunt un om liber, prea liber acum,
Lacrima pruncilor arde sub pleoape,
Se-aude Colindul cum vine pe drum-
Vai, TIMIŞOARA e-atât de aproape!

joi, decembrie 16, 2010

Lectură în libertate...

16 Dec. 1989 -16 Dec. 2010.

Afară-i frig, aici e cald şi-i bine,
Poemul meu e-atât de fericit!
Nu-ţi fac nimic din ce nu se cuvine-
Lasă-mă întreg să ţi-l recit...

Lasă-mă, de vrei şi nu mă lasă,
Şi-aşa citim din ce în ce mai rar,
Să-ţi amintesc mereu că eşti frumoasă
Şi frumuseţea nu e în zadar...

Silabele acestea când le scriu
Bat clopotele-n Cer a liturghie,
Eu ştiu ce vrei şi încă nu-i târziu-
Afară-i frig acum şi-o să mai fie...

miercuri, decembrie 15, 2010

Tăcerea ta...

15 Dec. 2010, spre seară...

Tăcerea ta întunecă auzul
Şi Cerul, cel de dincolo de nori,
Peste pământ şi-a început colindul,
Ninsoarea mirosind a Sărbători!

În gândul meu, pe suflet şi pe mâini,
Cad fulgii ca o binecuvântare,
Tăcerea ta aprinde în fântâni
O secetă cu dorul de izvoare...

Să ningă dar, în hohote să ningă,
Cărări să nu mai fie pe sub zbor-
Tăcerea ta mă arde şi mă strigă-
Cuvintele nu le auzi cum dor?


duminică, decembrie 12, 2010

Respiraţii duminicale...


Ştiu când e Duminică...

12. 12.2010.

Ştiu

Când e Duminică

Şi fără calendar,

După felul

În care

Mă spun

Cuvintele...

Ele sunt

Martorii mei...

Om sunt şi eu...

12.12. 2010.

Om sunt

Şi

Eu,

Locuit

De

Gânduri...

Durere...

12.12. 2010.

Ce mă doare

Pe mine

Acum

O să vă doară

Şi pe voi

Vreodată?

Discipolul...

12.12 2010.

Merg eu

Oare

Pe urmele

Mele,

Ori ele

Vin după mine...

Cine

Dintre noi

E

Discipolul?

Căderea în Cer...

12.12. 2010.

Toate căderile

Dor,

Numai

Căderea

În Cer

Nu doare...

Duminica viitoare...

12.12. 2010.

M-am visat

Cu mine,

E de rău,

E

De

Bine

Visul acela,

Nu ştiu...

Să aveţi răbdare

O

Să vi-l scriu

Duminica

Viitoare...

Ca-tren...

Duminică, 12 Dec. 2010.

Nu v-am cerut nici bani pentru sicriu,

Nu v-am cerut nici flori de cununie,

Măcar atât, răspundeţi când vă scriu-

Tăcerea mea prea-lungă o să-mi fie...

Cât încă suntem...

11/12 Dec. 2010.

Cât suntem pe pământ şi nu sub el,

Să taci nu-i bine, de vorbeşti, la fel,

Dacă eşti trist, de ce se-ntreabă fraţii,

Când eşti vesel deranjezi pe alţii...

Nici nu mai ştiu de-o vreme, nu mai ştiu,

Dar de-cât, cu mult mai bine-i viu,

Iar lumea asta să te lase-n pace,

Pe placul ei, oricum, nu îi poţi face,

Şi-oricâte clipe ardem în cuvânt

Niciunul dintre noi nu este sfânt...

Mereu între întuneric şi lumină

Ne ispăşim aici aceeaşi vină,

Tu-Evă, eu-Adamul, izgoniţi

Cât încă suntem, suntem fericiţi...

marți, decembrie 07, 2010

Culcă-mi tăcerea...

-Poem fără somn-
Dec. 2010.

Culcă-mi tăcerea, spune-i ceva,
Pro-misiunea oricum e deşartă,
Cântă-i de nani, ştiu că nu vrea
De trupul acesta să se despartă...

Măcar de o clipă alină-i su-spinul
Rămas între vocalele ei,
Demult mă aşteaptă în umbra lui spinul-
Culcă-mi tăcerea, dacă mai vrei...

duminică, decembrie 05, 2010

NICOLAE

Duminică, 5 Dec. 2010, spre seară...

Gârbovit mi-e gândul,
Trupul, nu mai ştiu,
Vindecă-mi-l, Doamne
Şi îi dă putere,
Limpede-i Auzul
Cerului când scriu
Şi-i ascult porunca
Dintru Înviere...
Simt cum mă cuprinde
În întreg cuvântul,
Dacă port povara
Unui nume sfânt
Până când mă duce
Peste lume vântul
Iartă-mi amăgirea
Prafului ce sunt...
El, preamilostivul,
Era drept şi bun,
Darul lui să fie
Cel întru fiinţă,
Eu acestui nume
Vrednic mă supun
Şi respect botezul
Dat spre folosinţă...

POEZIA nu e un concurs...

Duminică, 5 Dec. 2010, în zori...

Poezia nu e un concurs
De cine scrie mai frumos, mai bine,
POEZIA, dacă nu-i în tine,
Nu-i căuta prin alte părţi răspuns...

POEZIA nu e trambulină,
Cine crede se înşală-amar,
POEZIA e un chihlimbar
Ce adună împrejur lumină...

E umbletul acela peste ape,
Poezia nu e tot ce vrei,
POEZIA are forma ei-
În altele, zadarnic, nu încape...

Fiecare dintre noi când scrie
Să se bucure-n tăcerea lui-
POEZIA nu a fost şi nu-i
Un concurs spre nicio veşnicie...

miercuri, decembrie 01, 2010

TRANSILVANIA...

30 Nov/ 1 Dec. 2010.
Prin pieţele lumii îmi vine să strig,
Câteodată şi strigarea e necesară-
Transilvania nu e o pierdere, nu e câştig,
TRANSILVANIA este şi rămâne o Ţară!

Ea ne-a fost dată, nu de curând,
Aici, sub tăriile-acestea albastre
Numai Dumnezeu ştie de când
Sunt baladele şi doinele noastre...

Prietene drag, vecine ce-mi eşti,
Dacă e Postul Crăciunului fie
Colindul acesta pe la fereşti
Pentru naşterea Celui dintru vecie!

Lasă deoparte gândul rebel,
Nu mai e vreme de patimi şi ură,
Vinul e gata şi pâinea la fel
Pentru singura, dreapta cuminecătură...

Prin pieţele lumii îmi vine să tac,
Adeseori şi tăcerea e necesară,
Cu Adevărul acesta aş vrea să te-mpac-
Transilvania este şi rămâne în Ţară!

duminică, noiembrie 28, 2010

IARNĂ ÎN APUSENI...

Acasa Copilăriei mele... pictură pe pânză realizată de IOAN NICOARĂ din SOHODOL (Alba)-PHOENIX (Arizona)

DUMINICALĂ...

28 Nov. 2010.

Frumoasă eşti, tu ştii prea bine!
Când te privesc nemuritor
Curge Duminica în mine
Precum fântâna din izvor...

Şi simt aşa cum dintr-odată
Mă umplu de lumina ei-
Ce fericire le-a fost dată
Să vadă, Doamne, ochii mei!

Nici nu te-ating, să nu te doară
De prea aproape zborul meu-
Frumoasă eşti, a câta oară?
Şi-aşa o să-mi rămâi mereu...

Dă-mi voie să fiu trist...

26/27 Nov. 2010.

Dă-mi voie să fiu trist şi eu de-acum
Şi toamna asta iară mi se duce,
A mai rămas, cât mi-a rămas din drum
Până mă voi ajunge lângă cruce?...

Am alergat destul în urma mea
De-a obosit şi drumul sub picioare-
Dă-mi voie să fiu trist precum o stea,
Dintre toate, cea mai căzătoare...

Să vină iarna şi zăpada vie
Să mă îngroape în mormântul ei,
Aşa cum sunt demult în Poezie-
Dă-mi voie să fiu trist, tristeţea- ce-i?

joi, noiembrie 25, 2010

Simt Cerul...

Nov. 2010.

Dacă mi-e drag su-spinul tău mă iartă,
Cu-vântul pironit pe cruce doare,
Dinspre tăcerea lui ne-vindecată
Aud cum strigă setea din izvoare...

Simt Cerul prăvălindu-se în mine
La răs-crucea dintre iad şi Rai
Pe un peron târziu, cu dor de şine,
Aştept să-mi treacă ultimul tramvai...

ARDE ZĂPADA...

24 Nov. 2010.
Arde zăpada noaptea când te-ating,
Gândul meu nu simţi cum te furnică?
De dor la tine-n braţe să mă ning,
Ştiu că de troiene nu ţi-e frică...

Arde zăpada Ziua când te chem,
Peste pământ e-atâta gălăgie
Şi amândoi nici nu mai ştim ce vrem
Atunci când suntem duşi în Poezie...

marți, noiembrie 23, 2010

CERUL DIN BATISTĂ...

23 Nov. 2010.
Cuvânt fără tăcere nu există,
Nici întuneric fără de lumină,
Îmi poartă mama Cerul în batistă,
Cu el toate durerile-şi alină...

Când m-a născut mi-a pus la căpătâi
O Carte-ntreagă cu-nţelesuri multe,
Îţi mulţumesc măicuţă şi rămâi
Acolo lângă leagănul din Munte

Şi-n fiecare An, în zi de post,
Când pe pământ se face dimineaţă,
Să mă re-chemi Copilul care-am fost
Şi să-mi botezi plecările cu Viaţă...

Cuvânt fără tăcere nu există,
Nici întuneric fără de lumină,
Îmi poartă Mama versul în batistă,
Cu el toate durerile ‘şi-alină...

E ZIUA MEA...

22 Nov. 2010.


E Ziua mea, a mea să fie oare
Din câte-au mai rămas peste pământ?
Azi, în cămaşa lui mistuitoare,
Trupul meu se simte tot mai strâmt...

Doar sufletul se zbenguie-n lumină,
Hai, joacă-te cu el aici cât vrei,
E Ziua mea dar noaptea ce-o să vină
A cui va fi la asfinţitul ei?...

luni, noiembrie 22, 2010

AM VĂZUT UN ÎNGER...

21/22 Nov. 2010.

Am văzut un înger,
Câtă bucurie!
Se uita la mine
Cu luare-aminte,
Ce vedea acolo
Nimenea nu ştie,
Doamne, dă-mi Vederea
Scrisă în cuvinte!
I-am simţit oftatul,
Cel dintru cerime,
N-am să-i uit privirea
Clară şi adâncă,
Am văzut un înger,
Se uita în mine
Şi de bună seamă
Se mai uită încă...

duminică, noiembrie 14, 2010

Văz-duhul dintre noi nu e târziu...

12 Nov. 2010.

E-aşa de cald aici şi-atât de bine,
Văz-duhul dintre noi nu e târziu
Şi cât de mult se-aseamănă cu tine
Poezia mea pe care-o scriu!

Cu jind se uită îngerii înapoi
Şi cu invidie ne-omenească,
Un curcubeu de dincolo de noi
Învaţă ploile cum să iubească...

Nici nu mai ştiu ce anotimp e-afară,
Nici nu mai vreau cu vremea să fac târg,
În ochii tăi e-o alduită vară
Şi lanurile toate dau în pârg...

vineri, noiembrie 12, 2010

Eu vin şi plec...

10 Nov. 2010.

Eu vin şi plec şi între-aceste două
Atât de simple, drepte paranteze,
E Versul meu, ca bobul cel de rouă
Nu ştie nimeni cât o să dureze...

Atâta doar vă spun că nu-i povară
Nici pentru ierburi şi nici pentru flori,
Eu vin şi plec şi vin a câta oară?
Precum se vine soarele în zori...

Însă lumina nu la toţi le place
Prea târziu să fie ori devreme,
Cine vrea să mă citească-n pace
Până la capăt dacă are vreme,

Cine nu, nu-i nici o supărare
De nu sunt cerşetorul nimănui-
Eu vin şi plec de-aici şi fiecare
Lasă ce poate din averea lui...

Nu pentru stele scriu...

9 Nov. 2010.

Nu pentru stele scriu, nu pentru stele
Ci pentru ochii vindecaţi de ploi
Cât vor mai sta-n lumină printre voi
Mâna mea şi gândurile mele...

Te iubesc! Aşa mi-ai spus în zori,
Nici nu mai ştiu anume cine eşti,
Ce fericită sunt când mă trezeşti
Din versurile tale deseori

Şi se pogoară-n sinea mea înaltul,
Ca mine vor fi multele ispite-
Prin ramurile mele desfrunzite
Ţi-am auzit înmugurind oftatul...

Copil, părinte şi ce-o să mai fiu
Pe-acest pământ şi printre alte cele,
Nu pentru stele scriu, nu pentru stele,
Nici nu mă vreau în locul lor să fiu...

Întotdeauna...

8 Nov. 2010.

Întotdeauna când mi-e greu
Simt mâna Cerului pe frunte,
De-o vreme obosesc şi eu,
Precum cosaşul de la Munte

Şi iarba mea dintre cuvinte
E tot mai-naltă şi mai deasă,
Îmi stăruie durut în minte
Un prag nevindecat de-Acasă...

De după storurile nopţii
Mă văd Copilul care-am fost
Cu tulnicul pe care Moţii
L-au dat să-i fie adăpost...

Un dor din Dorul lui mă cheamă
Şi nu-i tăcere să-l înfrunte-
Întotdeauna când mi-e teamă
Simt mâna Cerului pe frunte...

duminică, noiembrie 07, 2010

Liniştea din vânt...

Duminică, 7 Nov. 2010, la amiază...

Dospeşte-n mine plin de har cuvântul-
De ce mă-ntreabă mama tot mereu,
Copchilul meu, de unde bate vântul?
Bate, mamă, dinspre Dumnezeu...

Ochii nu pot de-acum să îl mai vadă,
Vederea lor de-aici e-aşa puţină!
Stă steaua ei ca mărul copt să cadă
Şi e atâta linişte-n grădină...

Ce scriu acum, ştii dumneata prea bine,
Precum atunci sub lampa de petrol
În casa noastră ca un stup de-albine,
Cuvinte, mamă, sfântul meu obol...

sâmbătă, noiembrie 06, 2010

Fără tine...

6 Nov. 2010, ora 2.02.

Fără tine noaptea nu-i întreagă,
Fără tine ziua mea la fel,
Fără tine mâna mi-e beteagă
Şi nu scrie linişte defel...

Fără tine roua de pe flori
Nu e bucurie ci sudoare,
Mă trezesc din somn ciocănitori,
Aerul rănit din piept mă doare,

Drumul arde pe sub paşii mei,
Gândul amiroase-a puşcărie,
Fără tine nu mai am idei,
Fără tine Clipa e târzie...

M-am visat cu tine că plecai,
Înspre unde n-am să ştiu vreodată,
Ca un tropot ne-mblânzit de cai,
POEZIA mea adevărată...

vineri, noiembrie 05, 2010

A plecat şi el...

In memoriam
Lui ADRIAN PĂUNESCU
5 Nov. 2010, ora 7.15

A plecat şi el, acesta-i jocul
Să nu-l joci nicio scăpare nu-i!
A plecat şi el, rămâne locul
Ocupat de amintirea lui!

De la Bârca până la Carei
Suspină Poezia prin cetate,
Iubiţi-vă pe tunurile ei,
Iubiţi-vă, atât cât se mai poate...

Plâng clopotele ninse la Râmeţi
De o tristeţe bine cumpănită,
La Putna slova doare sub peceţi
Şi toată Basarabia-i cernită...

Noiembrie, dau frunzele năvală
Spre iarna ce-o să vină în curând
Şi vremea amiroase a răscoală-
Dă-ne Doamne linişte în gând...
...................................................
A plecat şi el, ori mi se pare?
Cresc Munţii din cuvânt în urma lui,
Aşa e jocul-joc, nicio scăpare
Să nu-l joci în Viaţa asta nu-i!

Cuvinte rănite de brumă...

Zbor...
In memoriam
Lui Adrian Păunescu...
5 Nov. , spre dimineaţă

Sunt tot mai mult
Aer.
Pământul
Din oase
Abia
Îl mai simt...
Cresc
Din umerii mei
Umbrele
Fostelor aripi...

Ucis de Viaţă...

În fiecare noapte
Mă simt
Ucis
De
Viaţă.
Se tulbură moartea
În sinea
Ei
Spre
Dimineaţă...

***

Agăţat
De firul ei,
Deasupra prăpastiei,
Cu atâta disperare,
Cu atâta
Ură
Iubea Viaţa...

E-ndrăgostit Poetul...

5 Nov. 2010.

Cine-i spune vântului să tacă,
Cine-i are, Doamne, treaba lui,
E-ndrăgostit Poetul şi ce-i dacă?
El nu dă socoteală nimănui...

Iubirii lui acum a câta oară
Prinos de jertfă pe altar aduce?
Priviţi-l dar în ochi să nu vă doară
Lumina răstignită de pe cruce...

Nu-l tulburaţi cu întrebări meschine,
El să îşi vadă liniştit de treabă-
E-ndrăgostit poetul, ufff, de cine?
Stau criticii în jur şi se întreabă...

El n-a urât pe nimenea în Viaţă,
Nici moartea, cea din fiecare noapte,
În Cerul lui mereu e dimineaţă
Şi în cuvânt miroase-a mere coapte...

duminică, octombrie 31, 2010


29 Oct. 2010.

Stau copiii singuri
Şi îşi spun poveşti,
Tata-i dus departe,
Mamă, unde eşti?

Prin străine Spanii,
Prin Italii duşi,
Bântuie dihaii
Dincolo de uşi,

Că aici în Ţară
Nu-i de lucru-ufff...
Şi mi-e plin cuvântul
Doamne, de năduf...

Creşte-i mari odată
Pe pruncuţii trişti
Şi le-adu aminte
Că şi Tu Exişti!

Dă-le pace-n gânduri,
Dragoste oricând,
Stau copiii sânguri,
Singuri, până când?!

POEZIA

Duminică, 31 Oct. 2010, în zori…

Niciun balsam în lume ca Poezia nu-i!
Când e mâhnit poetul şi veşnicia-l doare,
Ştergându-i de pe frunte broboana de sudoare
Ea stă mereu de veghe la supărarea lui...

Eu am văzut cu ochii minunea asta vie
Şi am simţit cu duhul acest cuvânt divin,
Aşa cum simte pâinea când e muiată-n vin,
Ori clopotul ce bate înalt a liturghie...

Atunci când ea mă strigă îndrăgostit pe nume,
Ca să îi pot răspunde, doar linişte vă cer
Şi mă-nfioară gândul de jos şi până-n Cer,
Iar trupul mi se umple de bucurii antume...

Nimic mai sfânt în lume ca Poezia nu-i!
Când e bolnav poetul e lacrimă şi doare,
Ştergându-i de pe suflet povara de sudoare
Ea stă mereu alături de suferinţa lui...

vineri, octombrie 29, 2010

Sfaturi pentru mai devreme...

28 Oct. 2010.

Copilul meu ascultă ce spun şi ia aminte
Până-i lumină încă şi umbra ei devreme
Din dar cu drag îţi dărui tot jarul din cuvinte,
Oriunde-ar fi norocul în viaţă să te cheme

Să nu îţi pleci urechea la răutatea lumii
Şi nu lua în seamă ademenirea ei,
Să nu crezi niciodată în puritatea spumii,
Acolo se adună şi genii şi mişei...

E-adevărat, cât omul trăieşte tot învaţă,
Uitarea te pândeşte mereu la cotitură,
Cel care-ţi dă bineţe cu zâmbetul pe faţă
De multe ori acela în sinea lui te-njură...

Discerne întru toate şi ai mereu răbdare
Oricum ar fi dictonul-nu tot ce vrei şi poţi!
La farmecul sirenei nu te-arunca în Mare,
Învaţă prima dată în ape mici să-înnoţi...

Nostalgii de toamnă...

29 Octombrie 2010.

E arămită frunza din vârsta mea de-acum,
Iar toamna îmi adună tăcerile-n hambare,
Căruţele cu mere se-aud venind pe drum
Din Munţii mei prin care mă susură izvoare...

Pe Deal, căsuţa noastră şi-n jur otavă crudă,
Din linişte pasc mieii cu ochii lor duruţi,
Uitate-n Rugăciune icoanele asudă
Şi te aşteaptă Mamă cu dor să le săruţi...

Noiembrie e-aproape, ca spiţele de-obadă,
Să mă mai naşti odată eu ştiu că nu mai poţi,
Un Arieş de stele mă duce în baladă,
Vreau nunta mea să-mi fie acolo printre Moţi...
...........................................................................

E arămită frunza şi stă de-acum să pice,
Iar toamna îmi adună poemele-n hambare,
Niciunul dintre ele n-aş vrea să mi se strice-
La vremea lor din toate să guste fiecare...

duminică, octombrie 10, 2010

Rămâi ce eşti...

Duminică, 10.10.1010

Cuvintele acestea din văzduh
Le-am auzit înmugurind pe roată-
Rămâi ce eşti, în Adevăr şi-n Duh
Cu Poezia care ţi-a fost dată!

Şi-oricâte-ademeniri vor fi din greu
Să nu îţi afli-n calea lor popas,
Rămâi ce eşti, fii mulţumit mereu
Ce tot ce-n tine şi-a găsit sălaş...

Acelaşi drumător bătând sfios
La porţile vremelnic ferecate,
Din Versul tău, de sus şi până jos,
Rămâi ce eşti, Duminică în toate!

duminică, octombrie 03, 2010

Lumină de toamnă...

RUGĂ la cules de vie...

29 Sept. 2010.

Cu botniţe flămânde ei culegeau duruţi
Strugurii din via lor, cea plânsă,
Adu-i Acasă, Doamne, pe Moţii mei din Munţi,
Iobagi fără de număr în ţara lor supusă...

Măcar odată-n viaţă cu ei să mă îmbăt
De zarea libertăţii prelinsă în cuvânt
Şi vinul meu, cel tânăr, să-l bem din cupe tăt,
Să tremure toţi domnii din lume ce mai sunt!

Eu ştiu că-i amăgire, eu ştiu că n-or să vină,
Din gândurile mele iertare-acum le cer
Când scriu aceste versuri la mine în grădină
Cu mâinile murdare, amirosind a Cer...

Pe unde-or fi, sărmanii, acum Te rog fierbinte
Zăvor să nu mai tacă pe gura lor amară,
Sunt la cules de vie şi Tu mă vezi Părinte,
Această aşteptare o fă nu mă doară...

Struguri de cules...

28 Sept. 2010.

Până e toamnă şi e vreme bună,
Până eşti frumoasă şi mai poţi,
Vino să culegem împreună
Strugurii din via mea răscopţi...

Vino să-i culegem cu folos,
Nimic să nu rămână de pierzare
Şi vinul să ne fie sănătos,
Graurii flămânzi pândesc în zare...

Lumina cadă peste noi fecundă,
Să nu ne adumbrească niciun nor
În care gelozia să se ascundă,
Vino să-i culegem, dor cu Dor...

marți, septembrie 28, 2010

Să nu-ţi fie teamă...

27 Sept. 2010.

Să nu-ţi fie teamă,
Doamne, ce cuvinte!
Le aud şi astăzi
Din acelaşi nor,
Cât oi sta sub vremuri
Şi de-acum-nainte
Voi rămâne pururi
În lumina lor.
Să nu-ţi fie teamă,
Ce poruncă-înaltă!
Obosit de Viaţă,
Răzimat ce Cer,
Precum nu i-e frică
Marmorei de daltă,
N-o să-mi fie pururi
Şi de-o fi să pier...

duminică, septembrie 26, 2010

Cine...

Duminică, 26 Sept. 2010, în zori...

Cine mă trezeşte din somn dimineaţa
Nu-i spune oare lutului meu,
Spală-ţi cu lacrima zorilor faţa,
Rabdă şi uită că timpul e greu!

Gândul nu doarme, singur din toate,
Chiar de-oboseşte şi el către seară...
Inima-n piept se aude cum bate-
Ceasornicul ei cine-l măsoară?

Cine mi-a spus prima dată respiră,
Cine cuvântului m-a învrednicit?
Cine acesta din mine se miră-
Fie-i mirarea fără sfârşit...

sâmbătă, septembrie 25, 2010

Nu mă-ntreba de unde vin...


25 Sept. 2010

Nu mă-ntreba de unde vin,
Din care asfinţit anume,
De Dragoste mereu mi-e plin
Surâsul care-l port prin lume...

Nu mă-ntreba spre unde pleacă
Flămânzi de Viaţă paşii mei,
Opreşte-i dar din drum oleacă
Ori toată noaptea dacă vrei...

Şi-atunci când zorii se revarsă
Peste acest Poem ne-scris,
Cu mâna ta pe suflet, arsă
De Dor, să mă trezeşti din Vis...

Se frânge pâinea pentru vin,
Cuminecat îndeajuns
Nu mă-ntreba de unde vin-
Nu-i vreme încă de răspuns...

vineri, septembrie 24, 2010

ANDRADA BEŞLIU- Poveşte populară greacă- Iustratori de carte-Bata-Arad, 2010

Nu mai am Timp...

24 Sept. 2010.

De mergi înainte ori înapoi
Pulberea paşilor cine-o măsoară?
Tot mai puţină e vremea din noi,
Tot mai ciudată e cea din afară...

Pâinea noastră, cea spre fiinţă,
Dospeşte flămândă în sufletul meu,
„Nu mai am Timp”, aceeaşi căinţă
Ziua şi noaptea respiră mereu...

„Nu mai am Timp”- jalnică scuză!
Umbrele Lui sunt tot mai departe,
Jarul din gânduri mocneşte sub spuză,
„Nu mai am Timp”, ce cuvinte deşarte!...

miercuri, septembrie 22, 2010

Poezie de leac...

22 Sept. 2010.

M-a învăţat cuvântul când să tac,
Lăudată truda lui să fie,
Poezia, dacă nu-i de leac,
Dacă ea răneşte, n-o mai scrie!...

Atunci când inspiraţia nu-ţi vine
Degeaba o pândeşti pe la răscruci,
Decât s-o amăgeşti e mult mai bine
În treburile lumii să te duci

Şi-apucă-te de altă meserie,
Ea niciodată nu a fost hamac,
POEZIA-i Dor şi Veşnicie-
Poezia-i linişte şi leac...

duminică, septembrie 19, 2010

Iobagul...

iobagis regis…
Duminică, 19 Sept. 2010.

E-atâta Dragoste în mine
Şi libertate îndeajuns,
Eu sunt iobagul tău, ştii bine,
Un serv de-a pururea supus…

Sudoarea inimii curate,
Polenul strâns între petale,
Dau zeciuiala mea din toate
În schimbul fericirii tale!

Acum acest “iobag” mă doare
Că nu mai este cel ce-a fost,
Vremelniciile sub soare
I-au dat alt înţeles şi rost…
……………………………….
Supus mă ştiu celui dintâi
Şi Dumnezeu din cer suspină
Atunci când nu-i la locul lui
Cuvântul dat întru lumină…

sâmbătă, septembrie 18, 2010

Inventarul cuvintelor...

18 Sept. 2010.
Biblios, Biblie, Bibliotecă…

Din când în când,
Precum cărţile
Dintr-o Bibliotecă,
Şi ele,
Cuvintele,
Ar trebui inventariate,
Măcar odată
La cincizeci de ani!
Şi nu în zadar...
Cele pierdute, furate,
Găsite lipsă
La
Inventar,

Fie
Imputate!
Despre celelalte cuvinte,
Uzate
Fizic şi moral,
Ori deteriorate-
Dacă vor fi
Casate,
În următorul material...

vineri, septembrie 17, 2010

Lumea asta...

17 Sept. 2010.

Întotdeauna lacrima-i sărată
Şi atunci când plânsul nu-i amar,
Tot mai multă lume-i supărată
Ori e fericită în zadar...

Bolnavi înspre uitare se duc anii,

În urma noastră mai rămân strămoşi?
Dar nu e vremea încă de litanii,
Copiii să ne fie sănătoşi!

Rodească-n ei speranţa de mai bine,

De-aceea vă mai spun cât oi mai fi-
Pentru acum şi-n vremea care vine
S-aveţi mai multă grijă de copii!
.......................................................

Lumea asta-i tot mai supărată,

Lumea asta nu-i precum a fost-
Întotdeauna lacrima-i sărată
Şi-atunci când e plânsoarea fără rost...

marți, septembrie 14, 2010

Taina ţărânii...

Duminică, 12 Septembrie 2010.

Lasă-mi întreagă taina ţărânii,
Nu-mi spune cât şi ce o mai doare,
Ca un curcubeu deasupra fântânii
Ştiu mâinile mele vindecătoare...

Flacăra lor încălzeşte, nu arde,
Nici de Umbră nu te mai teme-
Toamna vinde la negru petarde-
Între-anotimpuri e încă devreme...

Ascultă cum geme lumina în vie,
E vremea culesului, nu de pierdut,
Taina ţărânii întreagă rămâie,
În vinul din struguri aş vrea să o mut...

vineri, septembrie 10, 2010

Plouă peste Munţi...

10 Septembrie 2010, spre seară...

Şi iar mă duce versul înspre-Acasă
Precum se pleacă vara în cocori,
Plouă peste Munţi, ce ploaie deasă,
Parcă plânge cineva din nori!...

Câmpia pârjolită de ispite
Şi-adună rodul cât a mai rămas,
Nu mă-ntreba de ce mi-s năcăjite
Pădurile şi doinele din glas...

Plouă peste Munţi, ce ploaie mută
La Roşia, Abrud şi la Albac,
Mi-e gândul speriat precum o ciută,
De ce să urlu şi de ce să tac?

Domnilor de-acum nici nu le pasă,
Tot mai degeaba e cuvântul meu
Şi iar mă duce versul înspre-Acasă,
Şi-acolo parcă plânge Dumnezeu...

Nu pot să dorm...

15 Septembrie 2010, în zori...

Nu pot să dorm în noaptea asta viu,
Prin Munţii Apuseni se dă de veste,
AVRAM IANCU s-a făcut târziu
Şu tulnicele fulgeră pe creste...

Nu pot să dorm în noaptea asta mort,
Un doliu peste suflet mă apasă
Şi-aşa mă simt precum un paşaport
Expirat din Dorul de Acasă...

Poem lângă sufletul Iancului...

10 Sept.1872-10 Sept. 2010.

Orice lacrimă e de prisos
Dacă nu-i din inimă curată,
În fiecare an tu mori frumos,
Dar moartea nu te-ncape niciodată!

Iancule-Avram ce aş putea să-ţi spun
Lumina în cuvânt să nu te doară?
Obezile din trunchiul de gorun
Se rostogolesc durut prin Ţară...

Baia de Criş- la casă de brutar
Tu dormi flămând pe-aceeaşi rogojină,
Ce răni tăcute ard în Calendar!
Prin gândul meu miroase a răşină...

Dacă mă ştie frunza de poet
Iartă-mi Duhul trasului pe roată,
În fiecare an tu mori încet,
Dar moartea nu te-nvinge niciodată...

marți, septembrie 07, 2010

MARIA

8 Septembrie...
Când se naşte o Mamă pe pământ, suspină îngerul de bucurie...

De te-a vestit pe lume Cel de Sus,
Preafericită, pururea Fecioară
MARIE, Născătoare de IISUS,
Naşterea de-acum să nu te doară!

Niciodată nu mi-a fost ruşine
De am crezut şi cred că tu Exişti!
Mai sunt destui care nu ştiu de tine,
Prin viaţa asta bieţi aven-turişti...

Ocara să le cadă în pustie,
Ce simt şi văd nu-i treaba lor oricum
Şi Gândul meu e plin de veşnicie-
În urma lui e umbra unui drum...

Iertată-mi fie dar nimicnicia,
Acest Poem aşteaptă un răspuns-
Dacă-n Scriptură nu a fost Maria
Din care Maică s-a-ntrupat IISUS?!