duminică, februarie 19, 2012

Vă chem...

lui Grigore Vieru
18 Ianuarie 2012

Vă chem la nunta mea, nu e nevoie
Să vă scuzaţi că n-aveţi timp
acum,
Să vină cine vrea de bună voie
Pe ultimul şi cel mai sigur drum.

Mi-a fost destul trei zile printre voi,
M-am săturat de-atâtea osanale,
Vreau liniştea să curgă iar şuvoi,
S-adorm în ea, ca floarea-ntre petale...

Aplauzele, toate, azi mă dor,
Nu-mi dăruiţi ce nu mi se cuvine,
Veniţi cu mâna goală, vă implor,
Nu voi lua nimic de-aici cu mine!

Acolo alte bunuri se consumă,
Cu dragoste de viaţă iar vă chem,
Veniţi la nunta mea, oricum postumă,
La nunta mea, rămasă în Poem...

Cât respiră omul...

15 Februarie 2012

Cât respiră omul tot învaţă,
Dinspre leagăn până la mormânt,
Dacă-n urma lui nu lasă viaţă
A trăit zadarnic pe pământ.

Aud pe câte unul care-mi spune
Plin de sine, eu de toate ştiu!
Degeaba suflă vântul în tăciune
Dacă focul nu mai este viu.

Sărmane ins, cu inima beteagă,
De tine nu te vezi cât eşti de mic,
În jurul tău e-o bibliotecă întregă
Şi nu ai înţeles din ea nimic!

Dacă te crezi deştept, tu stai deoparte,
Cum stă departe flacăra de fum,
Ce ai primit în dar cu har împarte
Celor ce vin în urma ta pe drum.

Cât respiră omul tot învaţă,
Dinspre leagăn până la mormânt,
Din viaţa ta dacă nu dai viaţă,
Ai trăit zadarnic pe pământ...