luni, noiembrie 30, 2020

Îngeri desculți...

 



Luni, 30 Noiembrie 2020


Desculți umblau prin viață sfinții,

Iar pe pământ purtau sandale,

Așa mi-am cunoscut părinții

Sub Cerul Veșniciei Tale!


Mi-aduc aminte-acolo-n Munți,

Prin iarba înaltă, prin otavă,

Cum alergam, copchil desculț

Și recitam poeme-n slavă,


Dar niciodată, știu prea bine,

Cuvântul meu să-l ascultați,

Nici mie nu mi-a fost rușine

În fața celor încălțați!


La școală am purtat opinci

Printre nămeții din poveste,

Iar tot ce scriu nu sunt lozinci

Și soarele-i desculț pe creste...


Nicolae Nicoară-Horia



duminică, noiembrie 29, 2020

Pe drumul crucii...

 



Duminică, 29 Noiembrie 2020


M-apasă crucea tot mai grea pe umeri,

Pe drumul dintre Leagăn și mormânt

Tu singur, Doamne, pașii mei îi numeri,

Tu singur știi pe lume câți mai sunt...


Din orișice cădere se învață!

Și Fiul Tău, căzut-a de trei ori

Când îL loveau păgânii peste față,

Vai! Unde sunt acei „biruitori?”

........................................................

M-apasă crucea mea, dar nu mă plâng,

Nici Simon Chirineanul nu-i pe-aproape,

Mai poposesc și eu din când în când

Și Crucea Lui o port mereu sub pleoape...


Nicolae Nicoară-Horia



vineri, noiembrie 27, 2020

Vânătorii...



Vineri, 27 Noiembrie 2020


M-a rugat o ființă blândă

Să scriu despre vânători,

Despre cei ce stau la pândă

De-cu-seară până-n zori,


Vânătorii de jivine!

Ea așteaptă versul meu,

Care-ntotdeauna vine,

Vine dinspre Dumnezeu!


I-am văzut, copil fiind,

Colo-n Munții din Apus

Stând în umbră și ochind

Urme de mistreț, de urs...


Mai târziu, vă spun cu jale,

Cu ochi de durere plini,

Mi-au ieșit flămânzi în cale

Vânătorii cei haini...


Unde sunt adevărații?

Îmbrăcați în piei de magi

Prieteni” precum au și alții,

Dintre semenii mei dragi.

..........................................

Oameni, pentru unii ținte,

Nu îi mai ajungă zorii

Și acum când scriu cuvinte

Stau la pândă vânătorii...


Nicolae Nicoară-Horia



 

joi, noiembrie 26, 2020

Nu piere Crăciunul...

 






Joi, 26 Noiembrie 2020

Pentru Anamaria-Silvana

De Ziua ei, la șase ani...


Nu piere Crăciunul,

Nu îi puneți mască,

Pruncul fără seamăn

Are să se nască,


N-o să poată nimeni

Pe pământ cât vor

Să ne-nchidă gândul,

Duhul sub zăvor!


Ne-au spurcat păgânii

Dragostea de neam

Dar credinței noastre

Cum să-i pună ham?


Cei care alungă

Fulgii să nu ningă,

Lacrimile Maicii

Pururi să-i atingă!


Nu e loc în casă,

Nici în tindă nu-i,

Se va naște-n staul

Iarăși Fiul Lui...


Lăsați Sărbătoarea

Scrisă-n calendar,

Nu piere Crăciunul,

Moșul vine iar!


Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, noiembrie 25, 2020

Cine mi-a furat Colindul?



25 Noiembrie 2020


Plânge tulnicul pe grui,

Ca pe-un prunc la piept cuprindu-l,

Sfântă-i, Doamne, jalea lui:

Cine mi-a furat Colindul?


Dintre lacrimi vântul tace,

N-am durerea cum s-o dreg,

Tot mai liniște se face

Peste Satul meu întreg


Și îmi vine-așa deodată,

O tristețe fără leac,

Unde-i larma de-altădată?

Parcă e sfârșit de Veac...


Ruptă-i cumpăna fântânii,

Orb izvorul din pământ,

Unde au plecat bătrânii

Și cei tineri unde sunt?


Tu mă iartă, Doamne sfinte,

Din acest cumplit calvar

Te întreb ca pe-un Părinte,

Se va naște Pruncul iar?


Tot mai rar...

25 Noiembrie 2020

-Restituiri-


Deseori tristețea vine să-mi cuprindă

Sufletul acesta plin de-atâta zel!

Tot mai rar se-aude zvonul de colindă,

Tot mai rar vorbește lumea despre El!


Cel care se naște, pururea e Unul,

Sub lumina stelei, preamărit de magi,

Oamenii așteaptă să vină Crăciunul,

Să le-aducă Moșul daruri celor dragi...


De alte mizerii gura lor e plină,

Nu mai știu Colindul stăpâniți de-alean,

La iluzii oarbe sufletul se-nchină,

Bâjbâind prin somnul fără de liman


Și dinspre Maria, Mama cea iubită,

Se aude-același freamăt de durere,

Nu ne lăsa, Doamne, duși întru ispită,

Dă-i credinței noastre har și mângâiere!


Nicolae Nicoară-Horia






duminică, noiembrie 22, 2020

E ziua mea...



Duminică, 22 Noiembrie 2020


Din toamnă m-a născut Măicuța mea

Pe Dealul plin de adevăruri sfinte

Și port de-atunci povara asta grea

Din Ruga ei:„ai grijă de cuvinte!”


Fără ele Omul pe pământ

În tăcerea lui e orb și mut,

Toate sunt făcute prin cuvânt,

Din Cuvântul cel de la-nceput...


Mi-a dat o zi din Calendar anume,

Ziua aceea e o zi de Joi

Și-un Sfânt pe care să îl port în nume

Cum are fiecare dintre voi!


Douăzeci și doi Noiembrie, să știți,

Mi-au plăcut cuvintele exacte

Și-așa aș vrea și voi să le citiți-

E Ziua mea, din viață, nu din acte!


Și au trecut de-atunci atâtea toamne

Cu frunze risipite pe poteci,

Numărătoarea e la Tine, Doamne

Binecuvântat să fii în veci!


E Ziua mea, iar Poezia știe

Și-acum e-aici la căpătâiul meu,

Slăvită pururi pe pământ să fie,

De la cuvânt, până la Dumnezeu!


Nicolae Nicoară-Horia



joi, noiembrie 19, 2020

Traseistul...

 


Joi, 19 Noiembrie 2020


Mă-ntreabă Gică dacă merg la vot,

Îl cunosc, e-un „traseit” de paie,

I-am răspuns alambicat: nu pot,

Nu mă lasă Sfântul Nicolae!


Votul meu acum nu mai contează,

De ce să-și bată alții joc de el?

Mă uit la masca lui de oaie brează,

Știu, dincolo e lupul cel mișel,


Dar nu mă pun cu mintea cea săracă,

Mi-am limitat poemul și conchid,

S-a supărat pe mine, o să-i treacă

Până se mută într-un alt partid...


Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, noiembrie 18, 2020

Nimic nu este viu ce nu vibrează...

 


18 Noiembrie 2020

Lui M. I.


Vibrezi în toate versurile tale!”

Da, prieten drag, așa am fost mereu,

Ca Aerul cuprins între petale,

Precum culorile din curcubeu...


Nimic nu este viu ce nu vibrează,

Ce drag mi-a fost fiorul din cuvânt!

Simt și-acum o Mamă cum veghează

Lângă un leagăn de nuiele sfânt,


Cum freamătă pădurile de-acasă

Și ierburile arse pe coline

Din Dorul meu de tată și de coasă

Și Îngerul din cer vibrează-n mine


Când Meșterul îmi cântă din vioară,

Și mă întreabă: tu, când îmi plătești?

Eram copil, pentru a câta oară,

Acolo-n Satul meu de Nicorești?


Nicolae Nicoară-Horia



marți, noiembrie 17, 2020

Scrisoare către Dumnezeu...



17 Noiembrie 2020
-Restituiri-

„Și mă dor ochii, mă dor”
De câte le văd sub soare,
Doamne, din lumina lor
Îți trimit acum scrisoare,

Ea în pace să-mi ajungă
Unde pururea Tu Ești
Și scrisoarea mea nu-i lungă,
Eu Te rog să mi-o citești:

Pune-mi Țara-ntre hotare
Unde-a fost de când o știi
Și la neamul meu ce moare
Dă-i speranță zi de zi!

Vindecă-i cumplita „boală”,
Ura care îl tot paște
Și din somnul greu îl scoală,
Ca pe Fiu în zi de Paște

Să-l trezești și să rămână
Cât o fi sub soare, treaz,
Șterge-i, Doamne, cu-a Ta mână
Lacrima de pe obraz!

M-am rugat destul, Părinte,
La toți răii dimprejur,
Simt că nu mai am cuvinte,
Iartă-mi-le, Te conjur!

Nu am blestemat vreodată,
Nici de-acum n-o să blestem,
Din tăria Ta curată
Între noi să vii, Te chem,

Să ne-aduni, a câta oară?
Risipiți ca pe o turmă,
Pune rânduială-n Țară
Și în mintea de pe urmă...


Nicolae Nicoară-Horia 

luni, noiembrie 16, 2020

Fii-ntotdeauna demn de răsplată...

 


16 Noiembrie 2020


Pe drumul ce urcam în serpentine

Aceste cuvinte mi-au fost de folos:

Nu lovi în omul mai slab decât tine,

Nu lovi în omul neputincios!


Câtă vreme faci umbră sub soare învață,

Chiar dacă te crezi prea deștept uneori,

Toate odată se-ntorc în viață,

Precum se-ntoarce ploaia în nori...


„Ca pe tine însuți iubește-ți aproapele!”

Fii-ntotdeauna demn de răsplată,

Până când vei închide pleoapele

Fără de veste ea vine odată...


Nicolae Nicoară-Horia



duminică, noiembrie 15, 2020

Îngerii nu poartă mască...

 


Duminică, 15 Noiembrie 2020


Deșartă zbatere de vânt!

Nu-i nicio minte omenească

Să dea vreo lege pe pământ,

Ei îngerii, să poarte mască!


Și-oricât s-ar născoci bacterii,

De ură pentru tot ce-i sfânt

În lumea plină de mizerii,

Cum să pui mască la Cuvânt?


Pe Dumnezeu ar vrea păgânii

Să-L exileze din văzduh,

Să-i latre pân' la moarte câinii

Pe cei ce se ating de Duh!


Deșartă zbatere de vânt!

Nu-i nicio fire pământească

Să dea vreo lege pe pământ,

Ei, îngerii, să poarte mască!


Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, noiembrie 14, 2020

Vine vremea să mă nasc și eu...


14 Noiembrie 2020


Noiembrie-i de-acum la apogeu

Și zilele sunt tot mai agitate,

Vine vremea să mă nasc și eu,

Dar singur, Doamne, știu că nu se poate!


Nisipul din clepsidră mă adună,

De-atâtea toamne a tot curs mereu,

Acasă nu-i nici Mama să îmi spună

Bine-i venit pe lume, fiul meu!


Să mă nasc? Nici nu mai are rost

Și-așa mi-e trupul gata pentru roată,

E-atât de-aproape și slăvitul Post,

Iar Maica sfântă-i tot mai supărată...


Tăcerea stă la pândă sub cuvânt,

Parcă-i sfârșitul lumii-să nu fie!

Și totuși nu sunt singur pe pământ,

Te am pe tine, sfântă Poezie!


Nicolae Nicoară-Horia



marți, noiembrie 10, 2020

Vai de tine, Țară...

 


10 Noiembrie 2020

-Restituiri-


O tristețe surdă prinde să mă doară,

Se fac protocoale dincolo de uși,

Încă o vânzare, oare-a câta oară?

Vai de tine, Țară și de cei conduși!


În credință, iată, nu-i majoritate,

Prin părinți desfrâul homo, dă în pârg,

Ne conduc destinul o...minoritate,

Ca o vită oarbă dusă ești la târg!


Ruga mi-e sărată și la Tine vin,

Doamne, Doamne sfinte, scapă-ne de vrei,

Din lăcașul, încă, veșnic și divin,

Și mai plini de râvnă dorm românii mei!


Nu mai iubesc Omul, ci iubesc fosila,

Tot necazul Țării în pustie du-l,

Tu, Părinte-al nostru, să-i trezești cu sila

Prea de-atâta vreme au dormit destul!


Mor de inimă...


Mor de inimă tot mai mulți oameni simțiți,

Pe nepăsători nicio boală nu îi cuprinde,

Mă-ntreb mereu și-ntrebarea și voi o știți:

Doamne, țara asta până când se tot vinde?”


Cine mai știe, poate-așa ne-a fost dată,

Să ia din ea fiecare după cum poftește,

Cu cât iau mai mult, sufletul nu se gată

Și rodnica lui bogăție de-a pururi sporește!


Dor, dintre toate, durerile cele nespuse!

Inima în sinea cuvântului „inimă” nu doare,

Toate mădularele Omului îi sunt supuse,

Mor de inimă, de altceva nu cred că se moare...


Nicolae Nicoară-Horia



duminică, noiembrie 08, 2020

Între Baraba și Iisus...

 


Duminică, 8 Noiembrie 2020

-Cuvinte duminicale-


Între Baraba și Hristos

Noi am ales mereu tâlharul

Ca să ne fie de folos-

Ne merităm din plin paharul!


Și astăzi dăm cu pietre-n El,

În cel de vindecă și iartă

Și nu îl primenim defel

Când bate-nfrigurat la poartă...


Credința lumii se destramă!

Preaplini de boli și de nevoi,

Demonizați, cuprinși de teamă,

Strigăm să plece de la noi!


Adeseori, precum v-am spus,

Ca Ioan pe vremuri în pustie,

Intre Baraba și Iisus

Îl vrem și astăzi să ne fie


În viața noastră tulburată,

Tâlharul întru ajutor,

Cuvintele, ca niciodată,

Mă înfioară și mă dor...


Stă lumea în genunchi s-asculte

De anticriștii dintre noi,

Însemnele sunt tot mai multe,

E vremea vremii de apoi?


Nicolae Nicoară-Horia