luni, septembrie 30, 2019

Nu se mai...



30 Septembrie 2019

Nu se mai citește poezie lungă,
Nu mai are omul vreme pentru ea,
Bate limba clopotul în dungă,
Limba vieții noastre tot mai grea...

Nu se mai citește proză în volume,
Nu mai are omul timp și nici răbdare,
Graba asta care se întâmplă-n lume
Și în casa noastră, pe-amândoi ne doare...

Nu se mai iubește, cum iubeam odată,
Dragostea, ca marfă de comerț, se fură
Și pădurea parcă-i tot mai supărată,
Da și ea-i vândută de topor cu ură...
.........................................................
Îmi închei poemul, scris spre dimineață,
Măcar pe acesta să-l citești întreg,
Vine graba zilei și-n curând ne-nhață
S-alergăm spre unde nu mai înțeleg...

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, septembrie 29, 2019

Muntele rugăciunii...



Duminică, 29 Septembrie 2019
Și precum voiți să vă facă vouă oamenii,
faceți-le și voi asemenea;”
Ev. Luca 6, 31-36
-Cuvinte duminicale-

Am iubit Muntele întotdeauna în viață,
În drumul spre Cer e ultimul popas,
M-a născut Mama, într-o joi dimineață,
Cu fața spre El și așa mi-a rămas!

Mereu mi-a plăcut, să-l privesc de departe,
Nu-i poți vedea frumusețea de-aproape,
Câtă liniște și câtă Iubire împarte!
Lumina Rugăciunii e vie sub pleoape;

Ca ea mai curată nicio flacără nu-i,
Iertat este pururea cel care iartă!
Să nu uitați niciodată cuvintele Lui,
Rostite acolo, pe-altarul de piatră!

Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, septembrie 28, 2019

Copilul acela...



28 Septembrie 2019

Oriunde mergi pe cale,
Pas cu pas,
De la naștere,
Până la ultimul popas,
El
E pe urmele tale;
Copilul acela,
Știu,
Se gândește întotdeauna
La mine,
Când scriu!
Simt pe sufletul
Cuvântului
Mânuțele
Lui
Din Copilăria mea
Neterminată!
Bucuria aceasta
O dau oricui,
Fără plată...

Nicolae Nicoară-Horia



joi, septembrie 26, 2019

Merele de-acasă...



Joi, 26 Septembrie 2019
-Restituiri-
Când vine toamna mea frumoasă,
Cu-ntreg alaiul în pridvor,
Mi-e dor de merele de-acasă,
Crescute-n liniște și-n dor,

De cele galbene, sau roșii,
Ca stelele arzând pe ram,
Pe care le-au lăsat strămoșii
Neotrăvite-n neam de neam

Și parcă simt cum îmi pătrunde
În gândul meu mirosul sfânt,
Ca ele n-am găsit niciunde
Cât am umblat peste pământ!

Parcă te văd în Munți mireasă,
Tu, Eva mea din adevăr!
Mi-e dor de merele de-acasă
Și de copilul de sub măr...

Nicolae Nicoară-Horia





miercuri, septembrie 25, 2019

Omul sub vremuri...



25 Septembrie 2019

Mi-aduc aminte Ziua, cea plină de lumină,
Lumina fără seamăn, orbindu-l pe Irod,
Nu mai ucideți pruncii, ei nu au nicio vină,
Blestemat să fie și gândul cel „nărod”!

Mă ierte dar Înaltul din valea-n care sunt,
Dar pulberea țărânii acestui veac mă doare,
Eu cred că nu există pedeapsă pe pământ
Pentru acel ce curmă copilăria-n floare!

Ce vremuri mi-au fost date să le trăiesc supus,
Deasupra niciodată eu știu că nu se poate,
Mă simt precum tâlharul, alături de Iisus
Pe Golgota tăcerii, sătul, scârbit de toate...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, septembrie 24, 2019

Semianalfabeții de la țară...



24 Septembrie 2019

Semianalfabeții de la țară”!
Mă uit în tine, jalnică făptură,
Frumoasă ca un măr pe dinafară,
Dar plină de-ntuneric și de ură!

Străin de adevărul „suferinții”,
Amirosind a detox și a clor,
Cu ce drept tu îmi jignești părinții
Și pe părinții dinaintea lor?

Tu știi cine sunt ei, „analfabeții”,
Cei de la țară, țară românească?
Să nu te-apuce roua dimineții,
Nici asfințitul să nu te găsească!

În mintea ta, plină de erezii,
Cu sufletul schimosit de iudă,
Pâinea, cea din fiecare zi
De-acolo o mănânci, făptură hâdă!

Din poza de gazetă, ca un paj,
Pui nenorocit adus de cioară,
Crescut în cuibul tău de la etaj,
Aceste vorbe pururi să te doară!

Nicolae Nicoară-Horia



luni, septembrie 23, 2019

Echinocțiul meu...



23 Septembrie 2019

Gândurile mele te răsfață,
Precum culorile din curcubeu,
Mi-a plăcut întotdeauna-n viață
Să fii în toate echinocțiul meu!

Cuvintele, amirosind a toamnă,
Te înveșmântă cu lumina lor,
Nu te întrista, iubită doamnă,
Nu sunt frumuseți care nu dor!

Cade frunza veștedă pe cale,
Strugurii de sinea lor se-mbată,
Mă-nchin în fața frumuseții tale,
Ea nu se ofilește niciodată...

Nicolae Nicoară-Horia



Vine toamna...



23 Septembrie 2019
-Echinocțiu de toamnă-
-Restituiri-

Pleacă vara-frunză arsă,
Nu mai pot să o amân
Și de mine nici nu-i pasă
„Amărât” dacă rămân...

Rece și amară-i huma
Ca o umbră de cucută,
Pleacă vara, cade bruma
Peste amăgirea mută.

Fie voia cea divină!
De-a fost tristă și săracă
Și cu ce sunt eu de vină-
Pleacă vara și ce-i dacă?

Pleacă vara, toamna vine,
Cealaltă rămâne-n noi,
S-adunăm cum se cuvine
Rodul dintre amândoi...

* * *

Vine toamna, vine ca un rug
Și miroase a lumină arsă,
Vara supărată a plecat de-acasă,
Cine știe dac'o mai ajung...

Cade vântul obosit pe ape,
Pleacă rândunelele înapoi,
Vine toamna, tu nu ești aproape
Să-i culegem rodul amândoi.

Vine toamna, mă voi naște iar
În căsuța de pe Deal uitată?
Singur să te naști e în zadar
Ca un prunc de mult orfan de tată

Și mama înspre ceruri se ridică,
În cuvinte s-a făcut târziu-,
Vine toamna, frunza asta pică,
Frunza cealaltă, nu mai știu...

Nicolae Nicoară-Horia


vineri, septembrie 20, 2019

Lumina...



Vineri, 20 Septembrie 2019
-Restituiri-

Lumina despre care scriu mereu
A fost și este și lumina voastră,
Între voi și mine e-o fereastră,
Dincolo de ea-e Dumnezeu!

Fără lumină întuneric sunt
Și zările vor fi de-a pururi oarbe,
Ferice de-nsetatul care-o soarbe-
Lumina născătoare din Cuvânt!

O simt cum curge lină pe obraz,
O simt în suflet cum învlăstărește,
Lumina-veci de veci nu osândește
Sunt om și eu și ochiul meu e treaz...

Lumina ce mă spune nu-i străină,
Ea vine din adânc și din înalt,
Ea vine din tărâmul celălalt,
Lumină întotdeauna din Lumină!

Nicolae Nicoară-Horia

miercuri, septembrie 18, 2019

Bruiaj...



18 Septembrie 2019

Pun poezia mea drept gaj,
Ca peste tot și în literatură
Sunt „antenele” pentru bruiaj,
Iradiind invidie și ură...

Mi-aduc aminte, trebuia să fiu
Membru”-ntr-o grupare anonimă,
Dar am fost bruiat întrucât scriu
Desculț prin Transilvania” cu rimă

Și astăzi, din atâta libertate,
Niște pierde-vară, mațe-fripte,
Îmi pun și au de unde, bețe-n roate,
Uitându-se ca maimuțoii-n scripte;

Ba uneori primesc de la gazete,
De dincolo de gard și de Carpați
Răspuns...provincial și cu regrete:
Mai trimiteți!”și „mai încercați!”

Nicolae Nicoară-Horia



marți, septembrie 17, 2019

Lasă-te de poezie...



Marți, 17 Septembrie 2019

Lasă-te de poezie”! Mă avertizează una,
Îmi ceruse prietenia pentru alte idealuri,
Sus pe bolta înstelată mă privea mirată luna
Hoinărind nepăsătoare, palidă peste coclauri...

De atunci îmi dă târcoale „vâlva” cea neliniștită:
Lasă-te de poezie!” Nu se lasă ea de mine!
Știu cât e de păguboasă ducerea întru ispită,
Și așa oricând în viață nici nu știi de unde-ți vine;

Lasă-te de poezie!” E poruncă, sau îndemn?
Parcă m-aș lăsa de muncă, biet șomer cu fața tristă,
De așa tovărășie nu am fost și nu sunt demn,
Domniță, sau domnișoară am să mi te șterg din listă...

Nicolae Nicoară-Horia


luni, septembrie 16, 2019

Copii, nu vă certați părinții...



16 Septembrie 2019

Din marginile rugăminții
Vă scriu acum poemul meu,
Copii, nu vă certați părinții,
Să v-alduiască Dumnezeu!

Ce-nseamnă vorbele de-ocară?
Cărunți cum sunt și nu-n zadar
În urma lor o să vă doară
Plecarea scrisă-n calendar...

Așa „uituci și „depășiți”
V-au legănat la sân fierbinte,
Din graba vieții când vorbiți
Să aveți grijă de cuvinte!

Cu toată ființa lor ciudată,
De Dragoste nicicând săracă,
Să nu le spuneți niciodată
Și nici măcar în gând, să tacă!

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, septembrie 15, 2019

Lepădarea de sine...



Duminică, 15 Septembrie 2019
Ev. Marcu 8, 34-38
-Cuvânt duminical-
-Restituiri-

Oricine voiește să vină după Mine,
(Ferice de cei ce pot să-nțeleagă!)
Să-și ia crucea, să se lepede de sine,
Ce-i folosește omului câștigând lumea-ntreagă

Dacă își pierde sufletul său?”
Lepădarea de sine nu e ușoară, știu,
Pe fiecare îl va cuprinde părerea de rău,
Dar târziul de-atunci va fi prea târziu!

Omul cu cât are mai mult, nu-i împăcat,
Grija lui, cea zilnică, e bogăția,
Când mândria de sine e un păcat
Și păcatul acesta se-ntinde ca râia...

Nicolae Nicoară-Horia



Interzis...



Duminică, 15 Septembrie 2019

Ca o sentință rostit: interzis!
L-am îndurat veacuri de-a rândul,
Oricând îl aud, afară și-n vis
Cuvântul acesta, mă cutremură gândul!

Degeaba vrea inima să îl înfrunte,
Silabele lui și consoanele dor,
L-au purtat atâtea genii pe frunte,
Nici vreme nu am pentru numele lor:

Blaga, Enescu, Heliade, Brâncuși...
Cum nu se surpă, Doamne, văzduhul?!
Ne mustră memoria celor duși,
Dar niciodată în exil cu duhul...

Pe sufletul tău urechea mi-l pun,
Cine îți tulbură vederea sub pleoape?
Patria mea, cu durere îți spun
Și astăzi blestemul acesta e-aproape!

Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, septembrie 14, 2019

Ziua Crucii...





14 Septembrie 2019
Restituiri-

Ferice de cel care crede în tine,
ferice de cel ce te poartă la sân,
de semnul acesta nu mi-e rușine,
cum nu mi-e rușine că sunt bătrân!

Cât de mult mi-a fost drag din pruncie
când mă rugam și-l făceam pe ascuns!
Nu avea voie copchilul să știe
de Adevărul din el nepătruns...

Câtă lumină e în numele sfânt,
cât întuneric și câtă durere!
În semnul acesta de pe pământ
e-atâta împăcare și Înviere!
Azi e ziua crucii sfinte,
Ziua crucii pe pământ,
Omule, să iei aminte,
Fără ea nu ești, nu sunt!

Peste Țara românească,
De la Mare, până-n Munți,
Semnul ei să ne-ocrotească
De păgânii răi și mulți!

Încrustată-n lemn, în piatră
Și în aerul fierbinte,
Crucea vindecă și iartă
Răutatea din cuvinte!

Cel care de ea se teme
Și nu simte-n el puterea,
Până încă e devreme
Să iubească Învierea!

Oricare creștin să știe,
Rău nu face nimănui,
Crucea nu-i o „nebunie”
Și nici dezbinare nu-i!

Mulți ar vrea să o îngroape
În uitare și-n venin,
Dar lumina ei sub pleoape
Va rămâne-n veci, amin!
.................................
Călător pe-această vale,
Doamne, precum Tu mi-ai spus,
Azi e Ziua Crucii Tale,
Ziua fără de apus!

Nicolae Nicoară-Horia



joi, septembrie 12, 2019

În fiecare an te prohodim...




Joi, 12 Septembrie 2019

E gol mormântul tău din țintirim
Și cucuveaua împrejur tot țipă,
În fiecare an te prohodim,
Alții ar vrea în fiecare clipă!

Dușmanii, știu, te ocărăsc oricum
Când toată truda lor e în zadar,
Iancule-Avram, la tine vin acum
Să-mi spovedesc întregul meu amar;

Astăzi în țară-i vreme de furtună,
Pumnul încleștat în vis mă doare,
Nu-i bună rânduiala”, nu e bună,
Și Moțul „năcăjit” încă nu are

Academie”, după cum ai spus
În Testamentul tău cu-atâta jale,
Tribunii de atunci și ei s-au dus
Și-n urma lor nu-i nimenea pe cale,

Nici Dorul tău de-a pururi să-l ajungă,
Tresaltă Arieșul val cu val,
La Țebea plânge clopotul în dungă
Și fluierul se tânguie-n Ardeal...

Nicolae Nicoară-Horia



marți, septembrie 10, 2019

Suflet fără adăpost...




10 Septembrie 2019

Iartă-mă, dar parcă sunt
Iancule, atunci când scriu,
Frunză legănată-n vânt
De un Dor tot mai târziu...

Fluierul cu lacrimi sparte,
Luminează sus pe stei,
Tu, de undeva departe
Cum te uiți în ochii mei

Simt fiorul sfânt prin humă
Și mă las cuprins de jale,
Sus la Țebea cade brumă
Peste somnul crucii tale...

Rătăcind printre cuvinte,
Suflet fără adăpost,
Iancule, adune-aminte
Cine suntem, cine-am fost!

Știi că-n Țară nu e bine,
Nu e loc pentru străbuni,
Risipiți prin zări străine
Lângă tine să ne-aduni

Și pe fiecare-n soartă
Să ne dojenești mereu,
Nimeni să nu mai despartă
Neamul meu de Dumnezeu!

Să ne spui la toți: ajunge!
Dinspre Ultimul tău Dor...
Nimeni să nu-i mai alunge
Pe români din vatra lor!

Nicolae Nicoară-Horia



luni, septembrie 09, 2019

Fără tine, Poezie...



9 Septembrie 2019

Tu mă-ntrebi când mâna scrie cine oare o îndeamnă
Și cuvintele de-a valma dinspre unde-mi vin mereu?
Sub văz-duh oriunde-n lume a iubi iubire-nseamnă,
Dragostea e numai una, cum e Unul Dumnezeu!

Între două răsărituri nu-i câștig fără risipă,
Poezia-ntotdeauna nu-i târziu și nici devreme,
Ea e Aerul pe care îl respir în orice plipă,
Ea e Duhul care-i spune sufletului:„nu te teme!”

Fiorul ce ne cuprinde tainic pe-amândoi deodată,
Clipa plină de lumina-mpărtășită și de pace,
De la început de lume pe pământ tu ne-ai fost dată,
Fără tine, Poezie, oare gândul ce s-ar face?

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, septembrie 08, 2019

De Ziua ei...





Duminică, 8 Septembrie 2019
Maria- Miriam
Anul 23 î.e.n.
-Restituiri-
Ca toate mamele de pe pământ
Eu știu că și Maria s-a născut,
Ea, Născătoarea sfântă din cuvânt,
Ziua ei să-mi fie pururi scut!

Ziua ei să ne aducă-aminte,
Nimic nu e ca viața mai presus,
De parcă stau la sânul ei fierbinte,
La sânul care-a stat atunci Iisus...

MARIA- „vasul cel ales” și fericit,
Maica Lui, fecioară preacurată,
Ea s-a născut din Duhul prorocit
De îngerul Gavriil, în vremea dată;

Se umplu de lumină ochii mei,
Celor ce nu cred le iert dojana,
Să ne bucurăm de Ziua ei,
Precum părinții, Ioachim și Ana!

Și bucuria să ne fie întreagă,
Sufletul meu se umple-acum de har,
De Ziua ei, ce sărbătoare dragă!
Tot omul să o aibă-n calendar...


Nicolae Nicoară-Horia



vineri, septembrie 06, 2019

Adună omul...



Vineri, 6 Septembrie 2019

M-apasă întrebarea ca o dună,
Ea niciodată nu e de prisos,
Omul cât trăiește tot adună,
Dintre toate câte cu folos?

Da, fiecare individ în parte,
Cu meseria și plăcerea lui
Pune ca ursul în bârlog deoparte
Surplusul care niciodată nu-i

Și uite-așa adeseori se-ntâmplă
De sinea lui să nu mai aibă loc,
Răspunsul care arde-acum sub tâmplă
E limpede ca aurul din foc;

Ce-i Viața asta? Jalnică risipă,
Merinde pentru suflet nu se poate,
Când pleacă Omul, lăudat o clipă,
Gunoaiele” rămân în urmă, toate...

Nicolae Nicoară-Horia



joi, septembrie 05, 2019

Ia-mă cu tine, Bunule și du-mă...



Joi, 5 Septembrie 2019

Nici nu mai știu ce aș putea să-ți spun,
Iancule-Avram cu sufletul sub brumă,
Din Dragoste de neam cel mai nebun,
Ia-mă cu tine, Bunule și du-mă

În locul unde supărare nu-i
Și niciun vânzător de neam pe-aproape,
Prin Țara mea, tot mai a nimănui,
Îmi port zadarnic Dorul tău sub pleoape,

Din Testamentul scris atunci cu jale
Pe-o margine de Râu, acolo-n Munți
Când pașii tăi se tulbură pe cale
De jalea și durerea celor mulți...

Viața asta parcă mi-e postumă,
În lutul meu tristețile tot scurmă,
Ia-mă cu tine, Iancule și du-mă,
Aici să nu-mi rămână nicio urmă...

Tu iartă-mi răzvrătitul meu tumult,
Sunt supărat și eu, ca fiecare,
Poate câteodată și mai mult,
Și amorțirea neamului mă doare!

Potrivnice ne sunt aceste vremi,
Nădejde de-ndreptare astăzi nu e,
Tot stând cu mâna-ntinsă la Câmpeni
Până și bronzul geme din statuie...


Nicolae Nicoară-Horia



luni, septembrie 02, 2019

Septembrie...



2 Septembrie 2019

Ce limpede-i din dimineață roua!
Bine-ai venit Septembrie-Răpciune,
A șaptea lună-atunci, acum a noua,
Cea plină de-adevăr și-nțelepciune!

În fiecare an mi-aduci aminte
De Crăișorul nostru, scump și drag,
Tot rătăcind flămând printre cuvinte,
De la Vidra, la Stupină-n prag

Și-acum prin sânge-mi freamătă gorunul,
Septembrie din toamna vieții mele,
Acolo, i-a fost dat s-adoarmă Bunul
Sub Cerul plin de lacrimi și de stele...

Genunchii mei și sufletul se-nchină,
Acestui Rege până la suspin,
Acum când scriu se-aude prin grădină
Cum trece vântul cu miros de vin...

Nicolae Nicoară-Horia



duminică, septembrie 01, 2019

Toate se repetă pe pământ...



Duminică, 1 Septembrie 2019

Orice prezent fără trecut nu este,
Ce-au fost odată astăzi iarăși sunt,
Ziua, noaptea, orișice poveste,
Toate se repetă pe pământ...

Drumul se întoarce iar acasă,
Frunzele copacilor când pier,
Gura mea de sete când e arsă
Cade roua limpede din cer...

Doina nu se stinge din caval,
Râul care curge înspre Mare
Cu bucuria unduind în val
Se întoarce iarăși la izvoare

Și noi, desigur, am mai fost odată,
Când anume nu mai știu precis,
Văzându-te atunci întâia dată,
Îți mai aduci aminte ce ți-am zis?

Te-am cunoscut cu mult mai înainte,
Să ne bucurăm că ești și sunt,
Strânge-mă la pieptul tău cuminte,
Toate se repetă pe pământ...

Nicolae Nicoară-Horia



George Roca m-a sunat de-acasă...



Duminică, 1 Septembrie 2019
Prietenului George Roca (România-Australia)

Doamne, ce Duminică frumoasă,

Tot așa în suflet să ne stea!
George Roca m-a sunat de-acasă,
I-a fost dor Poetului de ea...

Dorul ei de-a pururi n-o să-mi treacă,
El mi-a rămas statornic în cuvânt,
Am venit să-i mai repar oleacă
Stricăciunile de pe pământ...”

Niciodată nu e de vânzare!
Adăpost de secetă, de ploi,
De viforele care vin din zare
Cu tristeți de-a valma peste noi.

Acasa mea- Abecedarul sfânt,
Ce l-am ținut în mâini întâia dată,
Când m-a născut lumina din cuvânt,
Să te uit nu aș putea vreodată!

Casa părintească-Rugăciune!
Dintre toate cea dintâi mereu,
Cine-o are, fericit o pune,
Semenilor și lui Dumnezeu!

Nicolae Nicoară-Horia