duminică, mai 30, 2021

Nu mă plâng...



Unde sunt cei care nu mai sunt?”

Nichifor Crainic


Nu mă plâng, Doamne, c-am ajuns bătrân

Și aripile-n zbor sunt tot mai grele,

Cu sufletul-copil, așa rămân

În Leagănul de dor și de nuiele...


Îți mulțumesc îndatorat, oricum

Pentru toată Dragostea bogată,

Cât încă pașii mei mai sunt pe drum

Nu știe nimeni drumul când se gată!


Târziul e înapoi, iar înainte

Tot mai aproape-i zarea de cuvânt,

Dincolo de ea nu știu, Părinte,

Cât voi fi atunci din tot ce sunt...

Duminică, 30 Mai 2021


Nicolae Nicoară-Horia


Bătrân cu carte-Ciolacu Marian


 

vineri, mai 28, 2021

Vine vara...

 






Nu mai am vreme de supărări,

Du-că-se toate degrabă pustiei,

Vara se-aude cum vine din zări,

N-o simți cum tresaltă sub cutele iei?


Ce plină de freamăt e iarba de-Acasă,

Câte-amintiri între brazde se-ascund!

Flăcăul din mine asudă la coasă

Pe Dealul acela, înalt și rotund...


O Mamă din ceruri mi-aduce merinde

Pe tindeul țesut cu mânuțele ei

Și Clipa aceea abia mă cuprinde,

Doamne al nostru, să nu mi-o iei!

Vineri, 28 Mai 2021


Nicolae Nicoară-Horia

joi, mai 27, 2021

Alină-mă Dor...

 



Alină-mă Dor, te-alină,

Inima de tine-i plină,

Cum e plin cuvântul meu

De voia lui Dumnezeu!


Fiecare om în soartă

Toată viața lui te poartă,

Fie tânăr sau bătrân,

Ca pe pruncul drag la sân...


Deie Domnul Sfânt să-mi fie

Suferința cât mai vie!

Alină-mă Dor și taci,

Cui ce-i pasă dacă-mi placi?


Când o fi, de-o fi să mor

Să mă-nveșnicească-n Dor

Și în urma mea pe drum

Cânte Cântecul de-acum...

Joi, 27 Mai 2021

Nicolae Nicoară-Horia


luni, mai 24, 2021

ROUA APUSENILOR...

 



-Restituiri-


Mi-e dor de Roua de la Sohodol,
De-o sete sfântă gura mea e arsă!
Mă fură gândul, ce sublim obol,
Spre Apusenii cei rămași Acasă...

Când sorb din
ea lumina cu nesaț
Aud cum curge-n mine o poveste,
Prin Munții mei cu tulnicul la braţ
Mă văd
copchilul Moților pe creste...

Și-acolo, într-o
peșteră cu nume
Ce mi-a fost dat să-mi fie de mireasă,
Să îmi ascund tăcerile din lume
Şi Dorul din Poemul ce m-apasă...

E-atâta arșiță acum când scriu!
Prin tot ce sunt mă susură fiorul-
Așa mi-a fost şi mie dat să fiu,
Să curg nestăvilit precum izvorul...

Mă duce Gândul, cel cu pas domol,
Spre Satul unde m-am născut dintâi,
Mi-e Dor de Roua de la Sohodol,
Curat ca ea, sufletul meu, rămâi...

24 Mai 2021


Nicolae Nicoară-Horia

duminică, mai 23, 2021

Nestatornic ești ca norii...


Omule, ce porți în tine

Darul Duhului cel Sfânt,

Nestatornic ești ca norii

Ce aleargă pe pământ;


Nestatornic ești ca apa

Vălurind din val în val,

Toate curg pe lumea asta

Din amonte spre aval


Și din curgerea aceasta

Prea grăbită, uiți mereu

Că la capătul mirării

Te așteaptă Dumnezeu!

Duminică, 23 Mai 2021


Nicolae Nicoară-Horia


 

Să nu-l uitați pe Ioan Buteanu...





Tot mai aproape e dușmanul,

Rod carii-n inima din lemn,

Să nu-l uitați pe Ioan Buteanu,

Vai, ce dumnezeiesc îndemn!


Mă arde verdele cel crud,

Îmi bubuie-n timpane tunul,

Legat de el dinspre Abrud,

Venea înlăcrimat tribunul


Cu Adevărul viu din grai,

Iubindu-și Patria, ce vină!

La Gurahonț, în luna Mai

Tresare Crișul și suspină...


Pe malul strâmb, ce mal durut!

Să nu îl uite-n veci românii,

Sub cerul de durere mut

L-au spânzurat atunci păgânii...


Dar Ioan Buteanu, nu e mort,

Vai, cine sufletul să-i spurce?

În versul meu și-n gând îl port-

E viu, ca Viul de pe cruce!

Duminică, 23 Mai 2021


Nicolae Nicoară-Horia


IOAN BUTEANU

născut la Sighetu Marmației în anul 1821 – mort, prin spânzurare pe malul Crișului Alb la 23 mai 1849, în satul Iosășel, Gurahonț- Arad) , cel despre care mama lui vitregă spunea despre el că "suferă de boala românismului".

Ioan Buteanu a fost unul dintre fruntaşii adunărilor populare de la Abrud, Câmpeni şi Bistra din aprilie 1848 şi unul dintre principalii conducători al primei Adunări Naţionale de la Blaj din 30 aprilie 1848. La Marea Adunare Naţională de la Blaj din 3/15 mai 1848 a avut un rol deosebit în însufleţirea maselor, alături de Avram Iancu.

În ziua de 23 mai 1849 în satul Iosăşel, jud. Arad, Ioan Buteanu este spânzurat de Hatvani.

Înaintea morţii, Ioan Buteanu a aruncat o pungă cu bani la picioarele călăilor, spunându-le: „Luaţi-o, tâlharilor! Pentru asta luptaţi voi, nu pentru libertate! Eu mor dar nu mă tem de moarte, căci am stat zi de zi în faţa ei. De altfel, fraţii mei vor răzbuna moartea mea violentă”.

A fost îngropat după puţine zile de la moarte, la doar câţiva paşi de locul execuţiei sale și înmormântat creştineşte în cimitirul din Gurahonţ doar la 20 septembrie 1869, la comemorarea a douăzeci de ani de la moartea sa.

În anul 1924, la centenarul naşterii lui Avram Iancu, osemintele sale au fost duse la Ţebea unde îşi doarme somnul de veci alături de bunul său prieten Avram Iancu, în cimitirul din curtea bisericii ortodoxe.

Ioan Buteanu, prefectul Ţării Zarandului, o jertfă pentru libertatea neamului românesc!

Sursa: Enciclopedia României


vineri, mai 21, 2021

Sfinții...

 



-Restituiri-


Tu lasă sfinţii să se odihnească!”

Aşa-mi spunea atunci un biet amic,

Aici, în viaţa asta pământească

Nici ei nu îţi ajută la nimic...


Moaştele lor, la care te închini,

Miresme purtătoare de păcate...

El a plecat demult printre străini,

Sufletul lui bolnav şi mai departe...


Nu a crezut nicicând în cele sfinte

Cât şi-a purtat prin lumea asta trena,

De-acolo poate îşi aduce-aminte

Acum de Sfinţii Constantin şi-Elena!


De-aceea prieteni eu vă spun mereu,

Cuvintele nu-s pricini pentru joacă

Şi dacă nu există Dumnezeu

Un Altul cine ar putea să-L facă?!


Sfinţii Lui, rămaşi în Calendar

Vă lumineze Clipa pe pământ!

Şi tot ce scriu nu fie în zadar

Din întâmplarea faptului că sunt...


Tu lasă sfinţii să se odihnească!”

Şi astăzi mai aud în jur povaţa-

Semnul Crucii să vă ocrotească

Copilăria Gândului şi Viaţa!

21 Mai 2021


Nicolae Nicoară-Horia

SFINȚII CONSTANTIN și ELENA



Sfântul CONSTANTIN a descoperit Crucea pe cer: In hoc signo vinces – „Întru acest semn vei învinge”, iar Sfânta ELENA a găsit pe dealul Golgotei CRUCEA pe care A FOST RĂSTIGNIT HRISTOS.

Constantin cel Mare a fost primul fiu al lui Constantius Chlorus şi a Elene

A fost proclamat august în anul 306, moment în care îi conferă mamei sale, Sfânta Elena, titlul de "Nobilissima Femina" (Doamna prea nobilă), iar în anul 325, îi acordă distincţia de "Augusta".

Sfântul Constantin cel Mare este primul împărat roman creştin. După ce l-a învins pe împăratul păgân Maxentiu, Constantin dă în anul 313 celebrul Edict de la Milan, prin care religia creştină devine o religie permisă. Lucrarea sa misionară nu se opreşte aici.

Scuteşte Biserica de dări, drept de care nu se bucurau templele păgâne, şi îi înapoiază tot ceea ce îi fusese confiscat, acordându-i şi dreptul de a primi donaţii. Nu trebuie uitat nici ajutorul acordat episcopilor cu sume importante din tezaurul statului, pentru ridicarea de biserici şi întreţinerea clerului. El a dăruit Bisericii şi dreptul de eliberare a sclavilor.

A înlăturat din legile penale pedepsele contrare creştinismului, precum: răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roşu). Prin legea din 321, Constantin cel Mare a generalizat duminica zi de repaus în Imperiu. Împăratul Constantin a adoptat legi care interziceau adulterul şi avortul, abandonarea copiilor nou născuţi, răpirea copiilor şi vinderea copiilor din motive de sărăcie.

În iconografia ortodoxă, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au între ei aşezată Sfânta Cruce, pentru că Sfântul Constantin a descoperit Crucea pe cer, iar Sfânta Elena în pământ. Menţionăm că în ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a văzut pe cer ziua, în amiaza mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui cu inscripţia: "in hoc signo vinces" (prin acest semn vei birui).

Noaptea, în timpul somnului, i se descoperă Hristos, cerându-i să pună semnul sfintei cruci pe steagurile soldaţilor. Dând ascultare poruncii primite în vis, iese biruitor în lupta cu Maxentiu. Pe acest eveniment este pusă, de foarte mulţi cercetători, convertirea împăratului la religia creştină.

Mama sa, Elena, a reuşit să descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Hristos. Potrivit tradiţiei, în urmă săpăturilor s-au găsit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost răstignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort. Acesta a înviat în momentul în care a fost atins de Crucea Domnului.

Pe 14 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea şi a înălţat-o în faţa mulţimii, iar ziua de 14 septembrie a devenit sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci în calendarul creştin. Datorită demersului ei de a cauta Crucea Mântuitorului, Sfânta Elena este şi ocrotitoarea arheologilor.

Numele ei se traduce "făclie", "torţa", "strălucirea soarelui".



Sursa: evz.ro



joi, mai 20, 2021

Am citit o carte...

 



Am citit o carte!” Tot mai rar se-ntâmplă

Vestea să-mi ajungă până lângă tâmplă,

Lângă tâmpla stângă, ce ciudată știre

Și, de bună seamă, vreau să nu vă mire


Sfânta bucurie pentru cine-o gustă

Cartea pomenită e atât de-ngustă,

Fericită-i mâna care-n ea le ține

Versurile scrise, albe și puține...


Unde ești, Marie? Unde ești, Ioane?

Ne-am pierdut răbdarea să citim romane,

Se așterne colbul peste clasici, dar

Și pe Tine, Doamne,Te citim mai rar...

Joi, 20 Mai 2021


Nicolae Nicoară-Horia


miercuri, mai 19, 2021

Dor de înger...

 



-Restituiri-


Eu cred și crezul mi-e fierbinte

Și îngerii, care mai sunt

Acolo sus, printre cuvinte,

Tot poartă dorul de pământ!


Au fost și ei ca noi asemeni,

La plug, la coasă și la joc,

De-atâta ură între semeni

Nici nu mai au, sărmanii, loc!


Și mie, parc'-atunci când scriu,

Când văd în jurul meu dezastru',

Ca îngerul aș vrea să fiu,

Acolo-n cerul lui albastru...


Din glod de vrei să mă ridici,

Cu mine, Doamne, ai răbdare,

Mai lasă-mă să stau aici

Legat de Munți și de izvoare!

19 Mai 2021


Nicolae Nicoară-Horia



marți, mai 18, 2021

Ești fericit? Mă-ntreabă vântul...



Tot mai mereu îmi simt pământul

În care sufletul se-ascunde,

Ești fericit?” Mă-ntreabă vântul,

Mă ierte-acum, nu-i pot răspunde;


Răspunsul meu și-așa nu-l doare,

Oricum el n-are altă treabă

În goana lui fără hotare

Nici eu nu știu de ce mă-ntreabă!


Și sufletul din lut suspină

De Adevăr tot mai flămând,

Ești fericit?” Când lumea-i plină

De lacrimi care nu se vând...


Ce tristă-i din cuvânt silaba

În care locuiesc și sunt!

L-aș întreba, dar tot degeaba:

Ce-i fericirea pe pământ?

18 Mai 2021


Nicolae Nicoară-Horia



luni, mai 17, 2021

Îmi place să pictez cuvinte...

 



-Restituiri-


Îmi place să pictez cuvinte

Și ție să te lași pictată

Cu-aceeași dragoste fierbinte

Cum te-am pictat întâia dată!


Pe pânza sufletului caldă,

De dimineață, până-n...zori

Privirea limpede se scaldă,

Nu simți cum te cuprind fiori?


Aud încet cum te-nveșmântă

Culorile din curcubeu,

Tu, Poezia mea cea sfântă,

Te-a dat Vederii Dumnezeu!


Îmi place să pictez cuvinte,

Încet și cu răbdare, știu,

Ea poartă chipul tău cuminte,

Pictându-l parcă-i și mai viu...

17 Mai 2021


Nicolae Nicoară-Horia



duminică, mai 16, 2021

Nu vă temeți...

 



Nu vă înspăimântați!”

Ev. Marcu 16, 6

-Cuvinte duminicale-


Grăit-a îngerul: „nu vă înspăimântați!”

Femeilor când la mormânt s-au dus,

Cel răstignit, pe care-L căutați

Nu este-aici, a Înviat Iisus!


E mai presus de firea omenească

Și locul era gol, precum pustia

Unde a vrut atunci să-L ispitească,

Cel de-o seamă cu nemernicia!


Pe lumea asta, plină de ispite,

A-tomiști mai sunt încă destui

Cu inimile pururi răzvrătite,

Cei ce nu cred în Învierea Lui!

Credința noastră nu-i deșertăciune:

Hristos a Înviat! Ce Nume Sfânt!

Nu vă temeți!” Tot așa ne spune

Și azi același înger pe pământ!

Duminică, 16 Mai 2021


Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, mai 15, 2021

Izvorul de acasă...

 



În Câmpia Bănățeană,

Pârjolit aici de Dor,

Eu beau apă „apuseană,”

Ce beau alții, treaba lor!


Atunci când mi-e gura arsă

Și cuvântul meu e scrum,

Simt Izvorul de acasă,

Colo-n margine de drum;


Într-o cămășuță nouă,

Cum pe lume alta nu-i,

Un Copchil desculț prin rouă

Soarbe din lumina lui


Și așa în orice seară,

Dimineață sau în zori,

Beau din apa lui cea clară,

Beau și mă cuprind fiori...

15 Mai 2021


Nicolae Nicoară-Horia


vineri, mai 14, 2021

Oameni nervoși...

 




Din pântecul mamei, până-n strămoși,

Ziua și noaptea, deopotrivă,

Peste tot numai oameni nervoși,

La toate sunt mereu împotrivă!


Cuvântul, tăcerea îi deranjează

Și acum când scriu, fâș, fâș,

Cu mintea dinspre invidie trează

Unii se uită la mine chiorâș;


Ei se cred întotdeauna totemul

La care să te închini în viață,

Alții așteaptă să-mi termin poemul

Lângă cafeaua de dimineață...


Peste tot numai oameni nervoși

Lumea aceasta e plină de toane,

Până și sfinții lor cuvioși

Nu mai au liniște nici în icoane!

Vineri, 14 Mai 2021


Nicolae Nicoară-Horia


joi, mai 13, 2021

Omule, ai grijă de tine...

 




Dacă-i duminică, dacă e joi,

Nimenea milă să nu aștepte

Oricând „s-aveți grijă de voi!”

Doamne, ce cuvinte-nțelepte!


Când „murdăritul” te duce spre hău,

Ținând cu mâinile funia sorții

Degeaba invoci Dumnezeului tău

Să te scape din ghearele morții...


Ca un Părinte, oricât e de bun,

El nu îți pune în traistă merinde,

Nu-i zi și noapte un Moș Crăciun,

Dragostea Lui tu n-o poți cuprinde!


Oriunde prin viață cu tine să-L iei,

De te cuprinde tristețea, necazul,

El te ajută și fără să vrei,

Din Fața Lui nu-ți întoarce obrazul!


Ascultă-I îndemnul dintre cuvinte,

Și-I înțelege ecoul ce vine

Când sufletul tău se roagă fierbinte:

Omule, Omule, ai grijă de tine!”

Joi, 13 Mai 2021


Nicolae Nicoară-Horia



marți, mai 11, 2021

Prislop...







Răutatea a înfrânt pe Dumnezeul Iubirii,

dar se va înfrânge de Dumnezeul Judecății.

ARSENIE BOCA



Am fost și eu acolo, la Prislop

Și-n alte vremuri l-am simțit aproape,

Se-oprise parcă Timpul din galop

Cu Veșnicia murmurând sub pleoape!


Am fost și eu acolo sub văzduh,

Am fost și eu lângă mormântul viu,

Fiorul sfânt ce mi-a rămas în Duh

Nu voi putea vreodată să-l descriu!


Acolo L-am simțit pe Dumnezeu,

Cum Dragoste și Liniște împarte,

Vor spune unii, cum au spus mereu,

Că moartea nu unește, ci desparte!


Ce verde crud! Nimic nu se usucă

Și orice floare știe să se frângă,

Acei ce simt chemarea să se ducă

La Mănăstire, la Prislop să plângă


Lângă Mormântul unui Sfânt Român

Și să-i asculte inima cum bate

Și-acum când scriu, cuvânt după cuvânt

Fiorul sfânt îl simt cum mă străbate;


Un tainic și dumnezeiesc parfum

Îmi umple iar ființa mea întreagă,

Ce Aer, Doamne! Parcă-l văd și-acum

Când îl respir ca pe-o minune dragă...

(11 Mai 2017)

11 Mai 2021

Nicolae Nicoară-Horia




duminică, mai 09, 2021

Să nu huliți...

 



Ev. Ioan 20, 19-31


Pace vouă!” Tot mereu ne spune

Și-nvlăstărește vrajba dintre noi,

De Soarele ce veșnic nu apune,

Tu, Omule din Duh să nu te-ndoi!


Domnul meu și Dumnezeul meu!”

Le simt și-acum cuvintelor aroma,

La binele puțin, dar și la greu

Se-aude-ncredințat același Toma...


Să nu huliți! Cei ce nu cred în El

Să-și caute o altă meserie!

HRISTOS A ÎNVIAT! Și nu vă-nșel,

Lumina din Cuvânt e-atât de vie!

Duminică, 9 Mai 2021,

Duminica Tomei


Nicolae Nicoară-Horia



Dor fără sațiu...

 




-Restituiri-


Cine-am fost eu? Cine-i Lucian Blaga?

Tot mai rar vă aduceți aminte de mine,

Tot mai străină, mai fără putere e vlaga

Neamului meu și-al Satului dintre ruine!


Patria mea! Îți simt cu durere suspinul,

Din Veșnicia Cuvântului unde sunt!

Mut ca o lebădă” mi-a fost destinul,

Zăpada făpturii ținând loc de cuvânt...”



Mi-e Dor fără sațiu! Uitările dor!

Din Lancrăm sufletul meu nu se mută!

Acolo Sunt, în izvorul de sub răzor-

O Patrie fără poeți, e o patrie mută!

Duminică, 9 Mai 2021


Nicolae Nicoară-Horia


Rugă din Duminica Tomii..

 



Primește-mi, Doamne, gândul, cel curat,

Pe cel murdar să-l mântui dacă vrei,

Eu știu că Fiul Tău a înviat

Și pentru mine, dar și pentru cei


Ce zilnic îmi aduc aici ocară

Și semnele în lume sunt aidoma,

Revarsă dar și peste-această țară

Credința cea din urmă a lui Toma!


Nu-i slugă pe pământ fără stăpân,

Domnul meu și Dumnezeul meu!”

Și palmele și coasta Lui rămân

Dovezi la care mă închin mereu...


Pace vouă...

Pace vouă!”

Ev. Ioan 20, 19


V-aduc salutul meu, aici, anume,

Răspunsul vostru pururea îl cer,

Cu „Pace vouă!” A venit în lume,

Cu „Pace vouă!” S-a-nălțat la cer!


Mă uit acum la floarea din grădină,

La Aerul înmiresmat și strig,

Cuvintele acestea în lumină

Să le ferească Cel de Sus de frig!


Vă spun aici cu drag, salutul meu,

Fără Pace nici Iubire nu-i!

E Pacea dintre Fiu și Dumnezeu-

Să credeți dar, în Învierea Lui!


Pace vouă!” Doamne, ce risipă

De Dragoste de Fiu adevărat!

El, Toma, n-a crezut atunci o clipă,

Dar Adevărul l-a cutremurat!

Duminică, 9 Mai 2021

Duminica Sf. Apostol Toma


Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, mai 05, 2021

Depărtarea doare...

 




Cititorul meu drag,

ia aminte:

se răcesc marginile,

miezul e încă

fierbinte!

O tristețe cicălitoare

pe suflet m-apasă,

depărtarea

întotdeauna doare,

depărtarea

de tine,

de-acasă!

Nu-și mai găsesc liniștea

deseori,

cei care pleacă

departe prin viață,

străini călători...

Lecția

prea târziu

se învață!

Miercuri, 5 Mai 2021

din Săptămâna Luminată


Nicolae Nicoară-Horia