vineri, aprilie 30, 2021

Părinte, iartă-i că nu știu ce fac...

 



Dumnezeul meu de ce M-ai părăsit?”

-Restituiri-


E vineri, Doamne și nu pot să tac,

Durerea din cuvinte mă sfâșie:

Părinte, iartă-i că nu știu ce fac!”

Și cuiele străpung prin carnea vie...


Femeie, iată fiul tău!” Văzduhul

De lacrimi se cutremură și el

Când Omul de pe cruce și-a dat duhul,

Dar Dumnezeu nu a murit defel!


Degeaba-L condamnați pe mai departe,

Când pe Baraba îl eliberați,

Iisus e viu și nu cunoaște moarte,

Frații mei români dintre Carpați!


E vineri, Doamne și să tac nu știu,

Durerea mă sfâșie ca pe-o haină:

Îți mulțumesc, Părinte, că sunt viu

Și port în trupul meu această taină!


Precum tâlharul vinovat ce sunt,

Mă simt și eu cu gândul răstignit

Rostind aceleași vorbe pe pământ:

Dumnezeul meu, de ce M-ai părăsit?”

Vineri, 30 Aprilie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


Hristos din mine e atât de viu...




Iisuse, câte umilințe-nduri

Nu le încape-n lume tot pustiul!

Tatăl nostru care ești în ceruri”,

Iar Ți-au condamnat la moarte Fiul!


Îl scuipă și-l hulesc, Părinte drag,

Întinde-i mâna Ta ocrotitoare,

Mă-ntreb acum, nedumerit din prag,

Tu iartă-mi prea lumeasca întrebare:


Pentru cine vrea să moară El,

Să biruiască moartea cea vicleană?

Omul pe pământ e tot mișel

Și lepădarea e mereu sub geană.

.....................................................

Simt răspunsul Tău, cel mustrător,

În fața lui stau în genunchi și scriu,

Iar din cuvinte cuiele mă dor,

Hristos din mine e atât de viu!

Vineri, 30 Aprilie 2021

din Săptămâna Patimilor


Nicolae Nicoară-Horia


joi, aprilie 29, 2021

Sărutul...

 




Pe cine-L voi săruta, Acela este!”

De câte ori cocoșul a cântat

Nu mi-am lepădat din suflet dorul,

Nici nu mai știu din câți m-au sărutat

Cine-a fost și-mi este vânzătorul!


Pretutindeni l-am simțit pe-aproape

Ca umbra care vine-n urma mea,

Nici ea de-o vreme nu mă mai încape,

Vânzarea câți arginți cuprinde-n ea?

-Restituiri-
* * *
Mă mistuie Gândul şi nu-l pot stinge,
Mâinile mele sunt pătate de vină,
Sărutul tău, Iuda, şi astăzi mă frige,
Sărutul acela blestemat din Grădină...

Oriunde mă poartă paşii prin lume
Când e Duminică-n sufletul meu
Vin dinspre tine târcoale anume
Ispitele Clipei, ispite mereu...

Vin îndoielile fără de veste
Să mă cuprindă în mrejele lor,
Biblia, oare, nu-i o Poveste,
Iisus, nu-i un biet şi umil călător?!

Voi, toate-acestea, fugiţi de la mine,
Aici, între coastele mele e vie
Porunca Acelui ce vine şi Vine!
De la naşterea mea întâmplată să fie...

Tot mai departe de marginea zării
Se tulbură Gândul şi nu-l pot atinge,
Acolo-n Grădina din Joia vânzării
Sărutul tău, Iuda şi astăzi mă frige...


Vânzătorul...

Întotdeauna l-am simțit și eu

Pe vânzătorul împrejurul meu

Socotindu-mi plin de râvnă prețul,

Mă cuprinde mila și disprețul


Și ființa mea se umple de fiori,

Când mi-aduc aminte adeseori

De ochii lui înveninați de iudă,

Gândul meu și sufletul asudă...


Din banii câștigați pentru vânzare

Niciun folos în lumea asta n-are,

Nici celălalt, ce l-a vândut pe El

Nu își mai află liniște defel!


Din Joia, cea mai neagră dintre toate,

Cuvintele din vers sunt supărate

Și-acum se plimbă lacom prin Grădină

Așteptându-L pe Cel Viu să vină


Să-i dea sărutul cel promis, de moarte,

Durerea în durere mă împarte

Și Răstignirea-mi sângeră sub pleoape-

Duminica Învierii e aproape!

Joi, 29 Aprilie 2021

din Săptămâna Patimilor


miercuri, aprilie 28, 2021

Iuda...

 



-Revizuită-


Mă arde-un adevăr durut sub pleoape,

Cum din cununa blestemată spinii,

Întotdeauna te vând cei de-aproape,

Cei care te cunosc și nu străinii!


Se-alege din câștigul lor nimicul,

Ei nu știu ce-i Dragostea, nici dorul,

Așa L-a vândut Iuda, ucenicul,

Cu treizeci de arginți pe-Învățătorul!


Umblă prin cuvânt un fel de iudă,

Înveşmântat ca noi cu-aceeaşi haină,

În zadar trudeşte şi asudă-

Nu e încă Cina cea de taină...


Prietenii mei, să nu vă întristaţi,

Acum e vremea să rostiţi poeme,

Aici în Umbra Flăcării de staţi

E linişte şi încă e devreme...


Când o fi acolo în pustie

Să vă pună sufletul în cui,

Mâna voastră Adevăr să scrie!

Feriţi-vă de ispitirea lui...


Şi stăpâniţi de-a patimilor trudă,

Să nu uitaţi cereştile porunci-,

Umblă prin cuvânt un fel de iudă,

Cum prin Grădina Ghetsimani atunci...

Miercuri, 28 Aprilie 2021

din Săptămâna Mare


Nicolae Nicoară-Horia

luni, aprilie 26, 2021

Fără vaccin să nu mai vii acasă...

 



Fără vaccin să nu mai vii acasă!”

Ce dialog nebun între doi frați,

Între doi soți, blestemul ce ne-apasă

E ca o negură peste Carpați...


Nu pot să cred și ne-credința doare,

Ne scufundăm de-a binelea în hău,

Mă iartă, Doamne-i Săptămâna Mare,

În care-L răstignesc pe Fiul Tău!


Atâtea lacrimi ard între cuvinte,

Iar vremea parcă-i mașteră și ea,

Mi-e teamă să privesc în zări, Părinte,

Vederea din cuvânt e-atât de grea!


Ce teamă ne-a cuprins și-afară-i frig,

Cât de umili suntem și cât de goi!

Dă-mi putere încă să mai strig

Până se surpă Veacul peste noi!

..................................................

E numai începutul, dragii mei,

Vai, Omule, ce simplu te petreci!

Pentru creștini, dar și pentru atei,

Lumina Lumii nu se stinge-n veci!

Luni, 26 Aprilie 2021

din Săptămâna Patimilor


Nicolae Nicoară-Horia


duminică, aprilie 25, 2021

M-am visat cu Tine, Doamne...

 




M-am visat cu Tine, Doamne,

Cum intrai în casa mea,

Duhul Tău, plin de iubire,

Lângă mine-a vrut să stea...


La-nceput îmi era teamă,

Parcă nici nu eram viu,

Mi se-nfiorase gândul

Din Poemul care-l scriu;


Ochii tăi dumnezeiești

M-au privit cu drag de sus

Și acum îți aud glasul:

Am venit!” Așa mi-ai spus,


În Duminica aceasta,

Ziua Sfântă de Florii,

Eu, din Ruga mea fierbinte

Mereu Te chemam să vii,


Nu spre judecată, Doamne,

Păcătos mă știu și eu,

Să ne bucurăm o clipă,

Fiu slăvit de Dumnezeu!


Se-aud florile-n grădină,

Cum suspină-ce suspin!

Și ele Ți se-nchină,

Adevăr ce Ești, divin!

....................................

Fericit, când spun cuvinte,

Gura mea de sete-i arsă,

M-am visat cu Tine, Doamne,

Cum intrai la mine-n casă...

Duminica Floriilor, 25 Aprilie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


sâmbătă, aprilie 24, 2021

De unde vine visul...

 




În somnul dulce, noaptea când te scalzi

De unde vine visul? Mă-ntrebam,

Copil fiind și mă întreb și azi

Privind lumina care-mi bate-n geam...


Mereu departe și mereu aproape

Visul acela tânăr dintre noi

Îl simt aici cum stăruie sub pleoape,

Când o să plece iarăși înapoi?


Oprește-mi-l, te rog, întinde mâna,

Nu-l simți cum arde tânăr ca un jar?

Au cine știe, nu ești tu stăpâna

Ce mi-l trimite ca pe un ștrengar?


Iar Visul celălalt, el ,bunăoară,

De dincolo de soarele cel viu

Îmi vine-ntotdeauna și-nfioară

Sufletul meu treaz, atunci când scriu...

24 Aprilie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


vineri, aprilie 23, 2021

Cartea mea...

 



Ziua Internațională a Cărții,

a Drepturilor de Autor și a Bibliotecarilor.


Cartea mea, cea de toate zilele,

Precum pâinea din „Tatăl nostru”,

Binecuvântate să-ți fie filele!

De timpuriu ți-am cunoscut rostu'


Și mereu mi-a fost foame de tine,

Ca „păstor de cuvinte”, ce sunt,

Acolo în Munți, pe sfinte coline,

Oriunde mă știu călător pe pământ!


Între coperțile tale mi-e inima scrisă,

Cu toată Dragostea de viață în ea,

Cartea mea, niciodată închisă,

Citească-te, citească-te cel care vrea...

Vineri, 23 Aprilie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


joi, aprilie 22, 2021

Grijile omului...

 



Ev. Matei 6, 22-23


Gândeam hamangistul aplecat în cuvânt:

Cu cât se împuținează zilele

Omului de pe pământ,

Cresc, precum buruienile, grijile...


După o viață plină de ele,

Dintre toate, cea mai deșartă rămâne,

Sub soarele zilei, sub stele,

Grija zilei de mâine!


Scrie în Carte, tot mai degeaba,

Nu poți adăuga staturii un cot

Și așa Omul nu-și termină treaba

Până pleacă din lumea aceasta de tot...

Joi, 22 Aprilie 2021


Nicolae Nicoară-Horia

Gânditorul de la Hamangia


miercuri, aprilie 21, 2021

Se piaptănă baba...

 



Țara arde și baba se piaptănă!”

Vechi proverb românesc


Tot mai rar îți murmură fiii

Numele tău, Dacie, de la botez,

Se ceartă întruna morții cu viii,

Nici să-i ascult nu mai cutez!


De la facerea lumii tu ne-ai fost dată,

Patria mea, câtă încă îmi ești,

Așa ai fost, dintotdeauna prădată,

Din somnul blestemat când te trezești?


Nu-i cine durerea să ți-o cuprindă,

Și sufletul parcă e plin de absint,

Se piaptănă baba cu privirea-n oglindă,

De-o vreme, vremea și oglinzile mint...

20 Aprilie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


luni, aprilie 19, 2021

De ce nu dormi?

 




Afară plouă peste flori când scriu

Și ploaia o aud în geam cum bate,

De ce nu dormi? La tine e târziu,

Aprilie-i trecut de jumătate...


Tu singură e greu să mi te culci

Și așternutul rece ți se pare,

Doar vântul trece tânăr printre nuci,

De-i obosit când se-odihnește oare?


Nici pruncul să-l adormi nu poți cu sila,

Cum nu adoarme luna după nori,

La mine-n suflet a intrat Copila

Și stăm de vorbă până către zori...


Știu că te-ntrebi, așa, de curioasă,

Ca orișice femeie pe pământ:

Ce tot vorbim cu fata cea frumoasă

Până se face ziuă în cuvânt?

19 Aprilie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


duminică, aprilie 18, 2021

Doar amintirea mi-a rămas...




Mi-e tot mai singur gândul ce mă poartă

Prin lumea-n care hoinăream ca prunci,

Iartă întrebarea mea deșartă:

Unde-i, Doamne, liniștea de-atunci?


Unde-s, Doamne, toate câte-au fost

De dragoste și bucurie pline,

Când sufletul avea un adăpost

În Rugăciunea spusă către Tine?


Cuprins de un dumnezeiesc „desfrâu”,

Acolo-n Satul meu, sub Curătură,

De mă scăldam cu îngerii-n pârâu

Și nimeni nu știa ce-nseamnă ură!


Cu inima din dorul de hârjoană

Și soarele din Munți era-n amiază,

Doar Amintirea mi-a rămas-icoană

Și chipul ei din ramă lăcrimează...


Tot mai flămând mi-e gândul ce mă duce

Prin lumea-n care hoinăream ca prunci,

Când voi ajunge singur lângă cruce

Găsi-voi, oare, liniștea de-atunci?

Duminică, 18 Aprilie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


sâmbătă, aprilie 17, 2021

Nu mai scrie poezie tristă...

 



-Restituiri-


Gândul tău de-o vreme tot insistă

Și așteaptă să îi pun hotar:

Nu mai scrie poezie tristă

Și-așa lumea-i plină de amar!


Scrie despre păsări, despre soare,

Scrie despre ierburi, despre ploi,

Despre Dragostea nepieritoare,

Acum când e „distanță” între noi,


Hai să ne-amintim, ți-aduci aminte

Cum te jucai cu părul meu bălai

De-a v-ați ascunselea printre cuvinte

Să mă duci cu tine-acolo-n rai?


Cum te rugam cuminte să mă ierți

Și îți spuneam că încă sunt fecioară

Și nu știu drumul care mi-l arăți,

Drumul acela pentru-ntâia oară;


Depun azi mărturie, el există,

Precum există cetină în brazi,

Nu mai scrie poezie tristă

Și-așa lumea-i plină de necaz...

Vineri, 16 Aprilie 2021, spre seară...


Nicolae Nicoară-Horia


vineri, aprilie 16, 2021

Când plânge un copil...

 




Când plânge un copil în miez de noapte

Se sparge-n cioburi liniștea din gând,

Copilăria mea cu mere coapte

Spre tine-aleargă dorul meu flămând


Și-acolo-n Munți, lângă un leagăn mut,

În genunchi sufletul meu recită

Poemul întru care mă strămut

Cu fiecare clipă fericită...


Mă simt ca Noe la potop, pe arcă

Și-afară plouă-ce străine hoarde!

Când plânge un copil din ceruri parcă

Se-aude bruma peste flori cum arde...

Vineri, 16 Aprilie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


joi, aprilie 15, 2021

Starea poeziei...

 



S-asculți cum cântă dimineața-n zori

Pe strunele luminii de la soare,

Să pictezi parfumul unei flori,

Să simți durerea celui care-l doare;


Să-ți vezi în ochii limpeziți de dor,

Chipul tău din ei cum se renaște,

În loc de brațe, aripi pentru zbor

Între Crăciunul alduit și Paște!


S-auzi pe Dumnezeu cum se conjugă

În fiecare clipă și să vrei

Cu sufletul din tine, plin de Rugă,

Aceasta-i Poezia, dragii mei...

Joi, 15 Aprilie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


Pictura: William-Adolphe Bouguereau (1825-1905)

miercuri, aprilie 14, 2021

Versuri anonime...

 



Un lung tren ne pare viața, ne trezim în el mergând...”

Traian Dorz


Circulă din vremi oculte, văduvite prin mulțime

Cu miros de veșnicie versuri, „versuri anonime”

Scrise de poeți în care lumea asta nemiloasă

Le-a fost, scorbură, celulă și mormânt în loc de casă:


Traian Dorz, Nichifor Crainic, Voiculescu, Radu Gyr...

Nu mai am aici putere pe de-a rândul să-i înșir,

Care-au îndurat sudalme, schingiuiri, însă nicicând

Nimeni n-a putut să șteargă Poezia lor din gând!


Simt în inimă și astăzi sângele cum se răscoală,

Clasici scoși cu-atâta ură din programa de la școală,

Răstigniți acum pe crucea fărdelegii cu Iisus,

Am crezut în Direptate, precum cred în Cel de Sus,


Dar mi-e vremea împotrivă, poate nu sunt fiul ei!

Într-o lume tot mai plină de tâlhari și farisei

Scriu și eu și câteodată deznădejdea stă la pândă,

Aștept clipa-n care iuda și pe mine-o să mă vândă...

Miercuri, 14 Aprilie 2021


Nicolae Nicoară-Horia