joi, septembrie 30, 2021

Poezia cea de toate zilele...

 



Îți mulțumesc, Bunule Părinte,

Pentru Poezia

Cea de toate zilele!

Nu mă lăsa, Doamne,

Fără ea,

Fără cuvinte!

Din marginile nopții,

Până

Ale dimineții,

Să nu îmi rămână

Nescrise filele,

Din

Cartea Vieții!

De-aceea Te rog,

Cu lacrimi de rouă,

Tată al nostru,

Dă-ne zilnic

Lumina aceasta,

Din pâinea

Cea nouă!

Joi, 30 Septembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


Din volumul în lucru-

POEZIA CEA DE TOATE ZILELE...

miercuri, septembrie 29, 2021

Hai să scriem împreună...

 



Hai să scriem împreună un poem la întâmplare

Și cum stăm așa aproape, ea, ideea, o să vină,

Întrebam și eu odată, cremenea pe-amnar nu-l doare?

Cea de-a pururi născătoare de căldură și lumină!


Părul tău e plin de frunze, plin ți-e trupul de cuvinte,

Până nu cade târziul și tristețea peste sat,

Până când afară-i toamnă, până când mai sunt cuminte,

Hai să scriem împreună un poem de mult visat,


Hai să scriem împreună, eu cu ochii tăi din dor,

Care mă privesc nostalgici, tu cu gândurile mele,

Mie mi-au plecat cocorii și-au venit în locul lor,

Graurii flămânzi de struguri și de toate alte cele...


De ce râzi? Nu-i nicio glumă, tot ce spun e-adevărat,

Pipăie-mi, de vrei, cuvântul, spune, nu-i așa că sunt?

Și Poemul nostru tânăr și atât de minunat

Știu că n-o să fie gata, niciodată pe pământ...


Nicolae Nicoară-Horia

marți, septembrie 28, 2021

Mă simt legat de ei...

 




Mă simt legat de ei pentru vecie,
Precum sunt zalele de lanţul lor!
Dacă o fi s-adorm în Poezie
Tot înspre Munţi îmi voi trimite-un Dor

Ce l-a avut şi el atunci-
Nebunul!
Cel mai înţelept de pe pământ!
Mă doare ne-odihna-i sub Gorunul
A cărui ramuri astăzi nu mai sunt...

Mă simt legat de ei şi ei de mine,
Cum gemenii de pieptul Maicii lor,
Senini de sunt şi mie-mi este bine,
De plâng Acolo, pleoapele mă dor!

Şi iarăşi vin să spun, nu-i întâmplare
Că versul meu miroase a răşină,
Mi-au dat un nume, dureros de mare,
Un nume de-Adevăr şi de Lumină!

Nu-i laudă, e mântuire poate
Fiorul care-l port prin trup mereu-
Mă simt legat de ei până la moarte,
Mă simt legat până la Dumnezeu!

El Este, va fi Singurul în stare
Să mă dezlege de
Blestemul lor,
Cum nu e altul mai sublim sub soare-
Mă simt legat, ca Umbra Lui, de nor...


Nicolae Nicoară-Horia


Sohodol-Leagănul copilăriei mele

Din Albumul ACASĂ

luni, septembrie 27, 2021

Nu-i bună rânduiala...

 


Dreptatea fără putere este neputincioasă,

puterea fără dreptate este tiranică.”

Blaise Pascal


Iar mi-am adus aminte de-Avrămuț:

Tată, rânduiala asta nu e bună!”

Sus la Vidra glasul de pruncuț

Peste-Apuseni și astăzi mai detună,


Peste-Apuseni și peste țara-ntreagă

Fărădelegi se-ntâmplă la tot pasul,

I-a fost dreptatea negrăit de dragă

Și nu-și mai află sufletul popasul...


Sărmanul rege, l-au făcut „bolund,”

Fără Dreptate, Libertate nu-i

Și-așa îmi vine, Doamne, să m-ascund

Acolo sub gorun în locul lui!


El din poruncă să se nască, bunul,

Cu sabia cuvântului în mâini,

Să tremure de adevăr gorunul:

No gata și no hai!” Voi, frați români!


Nicolae Nicoară-Horia


duminică, septembrie 26, 2021

Pescar de oameni...

 



Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni”.

Ev. Luca 5, 10

-Cuvinte duminicale-


Vremea dinspre Tine mă cuprinde

Tot mai statornică în mreaja ei

Și firul vieții simt cum se întinde-

Pescarule, tot mai flămând mă vrei!


Sufletul se umple de fiori,

Când mâna mea Te scrie înfiorată

În fiecare noapte dinspre zori

Pescuirea Ta e minunată!


Corabia în larg când se avântă,

Din Clipa dată îmi aduc aminte

De Glasul Tău, plin de iubire sfântă:

Vei fi pescar de oameni!” Ce cuvinte!


Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, septembrie 25, 2021

Nu mai pot să tac...

 



Nu mai pot să tac, să urlu-mi vine,

Crapă de durere piatra, lemnul,

Aud cum geme sufletul din mine,

Întotdeauna îi ascult îndemnul


Și sângele nu-i sânge, e cerneală

Ce clocotește-inima mea vie:

Ridică-te din oarba amorțeală,

Ia paloșul cuvintelor și scrie!


Despică întunericul de-afară

Și-alungă norii gata de furtună,

Cerne vremea lacrimi peste Țară,

Ori lăcrimează spinii din cunună?


Nu mai pot să tac, să urlu vreau,

Crapă de durere lemnul, piatra,

Nici liniște strămoșii nu mai au

Din Apusenii mei și până-n Tatra...

25 Septembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia

vineri, septembrie 24, 2021

Vin valurile...

 



Vin valurile, cine le trimite?

Mereu amenințat de fluxul lor

Precum Adam odată de...ispite,

Tăcerile cuvintelor mă dor!


Cuvintele mi-au mai rămas puține,

În zare se-aud bocete de nuntă,

Vin valurile, cineva le ține

În mare taină socoteala cruntă...


Simt timpul înapoia mea cum crește,

Suflete, cât poți să mai înduri?

Vin valurile, Doamne potolește

Furtuna, ca pe Marea din Scripturi!

Vineri, 24 Septembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia

joi, septembrie 23, 2021

Am certificat...

 



Îmi spune un a-mic puțin grăbit,

Cu ranița soldatului în spate,

Am certificat, sunt fericit,

E pașaportul meu spre libertate!


Ce Libertate! Vai, sărmanul rob,

El câtă sănătate îi oferă?

Se uită-n gândul meu să îi aprob

Bucuria lui prea efemeră...


Deodată el strănută lângă mine

Și parcă Cerul s-a schimbat la față,

Nu poartă mască, ea de unde vine?

Cealaltă o știu de-atâta Viață!

................................................

Cuvintele pe suflet mă apasă,

În Viața asta care mi-a fost dată,

Am certificat și nu îmi pasă,

Cât m-a costat să nu mă-ntrebi vreodată...

Joi, 23 Septembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


marți, septembrie 21, 2021

Se împarte Țara...

 



Iar îți scriu scrisoare, maica mea iubită,

Ca-ntotdeauna dumneata mă crezi,

Se împarte Țara și-așa-i împărțită,

Unii sunt albaștri, alții tot mai verzi...


Liniște în gânduri nu mai am defel,

Libertatea noastră e bătută-n cuie,

Sunt prea mulți bătrânii, tinerii la fel,

Sufletul nu poate nimeni să-l încuie!


Anticriștii lumii tot mai harnici sunt,

Zi și noapte-ntr-una ne pândesc târziul,

Să nu-i mai încapă viața în cuvânt,

Singura avere fie-le sicriul!


Tu, măicuță dragă sufletului meu

Cu credința-n lacrimi roagă-te fierbinte

Să ne ocrotească bunul Dumnezeu,

Să-i mai putem spune Tată sau Părinte!

21 Septembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia

luni, septembrie 20, 2021

Donație...

 




Ești singur? Mă întreabă cineva,

Așa-nțeleg din ceea ce citesc,

Aș vrea să îți donez din partea mea

Toată averea ce o moștenesc!


Acesta este unicul meu Crez!

Spune-mi, te rog, mai multe despre tine,

Dă-mi contul de la Bancă să-ți virez

Suma promisă cu puteri depline!

......................................................


Nicicând n-am strâns averi străine-n mâini,

De-am fost sărac și dacă sunt nu-mi pasă,

E plină lumea de copii bătrâni

Ce frâng în lacrimi pâinea de pe masă...


Și-acum când scriu mă doare întrebarea,

Nici conturi pentru milă nu există,

S-a tulburat în sine...donatoarea

Și m-a șters prea-voluntar din Listă

20 Septembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia

duminică, septembrie 19, 2021

Liniște...

 




Am iubit liniștea din copilărie

Și toată viața mi-a fost sete de ea,

Liniștea aceea rodnică, vie,

Liniștea dintre Leagăn și Stea!


Liniștea întotdeauna vine de sus!

Cum ne jucam împreună prin Munți

De la răsărit și până la apus,

Ca doi copii neastâmpărați și desculți...


Mi-aduc aminte, sfântă Poezie!

M-ai întrebat odată: liniștea, ce-i?

Și acum, când mâna mea te scrie,

Mi se umple sufletul de freamătul ei...

Duminică, 19 Septembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, septembrie 18, 2021

Testament...

 




Totul în jur mi se pare postum,

Asemenea Iancului, încă în viață,

O să îmi scriu Testamentul de-acum,

Vai, cine-l citește și cine-l învață?


Prietenii mei, dușmani tot mai mulți,

Nu am averi, nici comori tăinuite,

Ce liber se simte Copilul din Munți,

Copilul acela niciodată nu minte!


Cuvintele încă sunt vii din glas,

Mi se-nfioară mâna când scrie,

Din puținul acesta totul vă las,

De când tot strig bezmetic în pustie!


Pe rugul Dragostei mă mistui de viu

Și chinul acesta mi-e atât de drag,

Am vrut și eu fericită să-mi știu

Națiunea aceasta din care mă trag!


Dar totul în jur mi se pare postum,

Asemenea Iancului, încă în viață,

O să îmi scriu Testamentul de-acum,

Vai, cine-l citește și cine-l învață?

18 Septembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


vineri, septembrie 17, 2021

Școlărița...

 





Bu-nicule, tu ești departe, hei!

Ea, depărtarea, nu-i o vorbă goală,

Ce bucurie-i, Doamne-n ochii mei,

De când visam să merg și eu la școală!


Ți-aduci aminte? Dintre toate cele

Pe care-n viață le-am avut șirag,

Tot lustruiam cu lacrimile mele

Ghiozdanul pregătit cu-atâta drag!


N-am cunoscut nicicând ce-nseamnă „fală,”

Uitându-mă-n oglindă dimineață,

Astăzi mi-a fost întâia zi de școală

Și-am auzit porunca sfântă: învață!


Ți-aduci aminte, bunul meu cel bun,

Când „compuneai” slăvind pe Dumnezeu,

Te tot rugam, ca pe un Moș Crăciun:

Bu-nicule, mă lași să schiu și eu?”

Joi, 16 Septembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia



Copii, nu vă certați părinții...

 



-Restituiri-


Din marginile rugăminții

Vă scriu acum poemul meu,

Copii, nu vă certați părinții,

Să v-alduiască Dumnezeu!


Ce-nseamnă vorbele de-ocară?

Cărunți cum sunt și nu-n zadar

În urma lor o să vă doară

Plecarea scrisă-n calendar...


Așa „uituci și „depășiți”

V-au legănat la sân fierbinte,

Din graba vieții când vorbiți

Să aveți grijă de cuvinte!


Cu toată ființa lor ciudată,

De Dragoste nicicând săracă,

Să nu le spuneți niciodată

Și nici măcar în gând, să tacă!

16 Septembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, septembrie 15, 2021

Poetul nu e singur...

 




Trăind în armonie de-a pururea cu sine,

Oricât e viața asta de tristă, de ciudată,

Cu jurăminți solemne, cu prietenii meschine,

Poetul nu e singur, nu-i singur niciodată!


Nu-i niciun întuneric în stare să-i atace

Lumina cea dintâie, rămasă-n ochii lui,

Cu el este cuvântul chiar și atunci când tace,

Poetul nu-i slujbașul plătit al nimănui!


Cel târâtor prin soartă, disprețuiește zborul,

Poetul nu e singur în suflet și în gând,

La porțile-ncuiate el nu e cerșetorul,

Oricât ar fi în viață de gol și de flămând...


Ce dragă mi-e lumina din zările celeste

În fiecare noapte spre ziuă când mă sui!

Poetul nu e singur, nici Dumnezeu nu este,

E-atâta armonie în Trinitatea Lui!

15 Septembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia


marți, septembrie 14, 2021

Ziua Crucii...

 





-Revizuită-


Ferice de cel care crede în tine,

Ferice de cel ce te poartă la sân,

De semnul acesta nu mi-e rușine,

Cum nu mi-e rușine că sunt bătrân!


Cât de mult mi-a fost drag din pruncie

Când mă rugam și-l făceam pe ascuns!

Nu avea voie copchilul să știe

De Adevărul din el nepătruns...


Câtă lumină e în numele sfânt,

Cât întuneric și câtă durere!

În semnul acesta de pe pământ

E-atâta împăcare și Înviere!

Azi e ziua crucii sfinte,

Ziua crucii pe pământ,

Omule, să iei aminte,

Fără ea nu ești, nu sunt!


Peste Țara românească,

De la Mare, până-n Munți,

Semnul ei să ne-ocrotească

De păgânii răi și mulți!


Încrustată-n lemn, în piatră

Și în aerul fierbinte,

Crucea vindecă și iartă

Răutatea din cuvinte!


Cel care de ea se teme

Și nu simte-n el puterea,

Până încă e devreme

Să iubească Învierea!


Oricare creștin să știe,

Rău nu face nimănui,

Crucea nu-i o „nebunie”

Și nici dezbinare nu-i!


Mulți ar vrea să o îngroape

În uitare și-n venin,

Dar lumina ei sub pleoape

Va rămâne-n veci, amin!

.................................

Călător pe-această vale,

Doamne, rogu-Te nespus,

Azi de Ziua Crucii Tale,

Ziua fără de apus,


Îmblânzește toți păgânii,

Stăpâniți de duhul rău

Și-ocrotește-n veci românii,

Tată sfânt, la sânul Tău!

14 Septembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia



luni, septembrie 13, 2021

Îl tot înmormântăm pe Iancu...

 




-Restituiri-


Se surpă dinspre noapte flancu',

Se umple Versul meu de plâns,

Îl tot înmormântăm pe Iancu,

Dar niciodată îndeajuns...


Degeaba ființa mea e tristă

Dinspre pământ și până sus,

Eu cred că moartea nu există

De la-nvierea lui Iisus!


Cei dragi, e-adevărat, ne pleacă,

Nimeni nu știe unde sunt,

Rămâne inima săracă

Și noi mai singuri în cuvânt...


Îl tot înmormântăm pe Iancu,

Dar pentru Iancu moarte nu-i,

Se surpă dinspre moarte flancu',

Ce viu rămâne-n duhul lui!


Nu sunt de ajuns cuvintele...


Nu sunt de ajuns cuvintele,
Nici tăcerile Moţilor nu-s!
Astăzi coboară în lut osemintele,
Sufletul se uită la noi de sus.

El ne ştie pe fiecare în parte
Cât suntem de români şi de buni,
Ce
Dor ne adună, ce gând ne desparte
De Tricolorul dintre goruni...

Câmpiile Blajului, Târnavele gem,
Arieşul tău, Iancule-Avrame, e viu,
Astăzi din cerul acestui Poem
Cineva-mi spune că nu e târziu

Până mai este din Vis o fărâmă,
Până mai ard cucuruzii în brazi,
Până cad lacrimi şi stele-n ţărână,
Înseamnă că
Ochiul acela e treaz!

Şi-acelora care-ţi aduc osanale
Cu Numele tău lăudându-se-apoi,
Să le ieşi, Bunule, noaptea în cale
Şi tot Adevărul să ţi-l iei înapoi!

Nu îmi sunt de ajuns cuvintele
Şi nici
tăcerile voastre nu-s!
În pământ se întorc osemintele,
Sufletul Iancului e tot mai sus...

13 Septembrie 2021


Nicolae Nicoară-Horia