duminică, martie 31, 2019

Se tot întreabă omul...



Duminică, 31 Martie 2019
-Cuvinte duminicale-

Ce-i nemurirea oare, ce-i gândul care zace
Invidios pe zeii statornici din Olimp?
Se tot întreabă Omul, poate așa îi place,
Când pentru fericire nici nu mai are timp!

Ce-i viața și ce-i moartea și cine suntem noi
Ce hoinărim prin lumea deșartă și străină?
De ce nu se rup norii împovărați de ploi?
Azi cine-i vânzătorul acela din Grădină?

Eu știu că întrebarea își caută răspunsul,
Eu știu că-ntotdeauna dinspre răspuns ea vine,
Precum nici răsăritul nu este fără-apusul
Ce-ar vrea să mă găsească de-a pururi lângă tine...

Dacă Exiști Tu, Doamne, eu nu-ntreb niciodată,
De când grăiesc pe lume asemenea putere
De-a întreba Înaltul nicicând nu mi-a fost dată,
Dar simt că Poezia mi-e gata de Înviere!

Nicolae Nicoară-Horia


miercuri, martie 27, 2019

Mă simt uneori...



27 Martie 2019

Mă simt uneori, precum turnul de pisă
Aplecat peste lume, gata să cad,
În jur e atâta Poezie nescrisă
Și sufletul gândului mi se umple de jad!

Deodată prin lujerul gândului meu
Se-aude cum mă dojenește lumina:
Nu te lasă, Omule, să cazi Dumnezeu
De peste tot El îți întinde mâna...

Rugăciunea ta să înalțe din glod
Neputința clipei până la stele:
Alungă, Doamne, gândul cel schilod
Și ajută-i necredinței mele!”

Nicolae Nicoară-Horia


luni, martie 25, 2019

Voia Ta să-mi fie...



Luni, 25 Martie 2019
Buna Vestire

Pretutindeni numai vești proaste aud,
Primăvara Învierii peste tot mi se-arată,
Ce dulce-i lumina din verdele crud-
Dă-mi îngere Vestea cea adevărată!

Fericit e Omul care crede în ea,
Ca o fântână în izvorul cel viu
Când sufletul meu se înalță să bea,
Sufletul din care întotdeauna vă scriu!

Oriunde merg pe drumul prin lume,
Spun și eu, precum ai spus, Marie
Celui trimis din Slava Lui anume:
Doamne, Doamne, Voia Ta să-mi fie!”

Nicolae Nicoară-Horia


duminică, martie 24, 2019

Ia-ți patul și umblă...



Duminică, 24 Martie 2019
Înainte-prăznuirea Bunei Vestiri
Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta!”
Ev. Marcu 2, 11

Cuvintele Tale îmi stăruie-n minte
Din rugăciune, atunci când mă rog
Și Rugăciunea întotdeauna-i fierbinte:
Vindecă-mi, Doamne, gândul slăbănog!”

Vindecă-l, Doamne și pe-aproapele meu,
Din patul neputinței degrabă îl scoală,
Iartă-i păcatele, Fiu de Dumnezeu
Și-alungă-i din suflet orice-ndoială!

Eu cred în cea mai deplină putere
Și-n Dragostea Ta care vine de sus,
Cum crede Primăvara în Înviere
De fiecare dată când iarna s-a dus...

Pe lumea aceasta, tot mai bolnavă,
Credința e simplă, răutatea e dublă
Și totuși Porunca se-aude din slavă:
Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă!”

Nicolae Nicoară-Horia


sâmbătă, martie 23, 2019

Ce-i Poezia?



23 Martie 2019

Ce-i Poezia? Dintre toate cele,
E Trinitatea ființei din cuvânt,
E Duhul Sfânt al Rugăciunii mele
Sub semnul crucii întru care sunt...

Nu i-a fost martor nimeni la botez,
Doar îngerul ce i-a vestit menirea,
Ce-i Poezia? Legământ și crez,
Întotdeauna mai presus ca firea...

Da! Întrebarea mea să nu te mire
Și de răspunsul ei să nu te-ndoi,
E Sărbătoarea de Bună-Vestire,
De Pace și de Dragoste-ntre noi!

Ce-i Poezia? Legământ sub stele,
Sub soarele statornic în cuvânt,
E Leagănul Copilăriei mele
De la întâiul țipăt pe pământ!

Nicolae Nicoară-Horia


vineri, martie 22, 2019

Eu nu mă cert cu nimeni... Vineri, 22 Martie 2019




Eu nu mă cert cu nimeni pe pământ,
Alții, dacă pot, e treaba lor,
De mi-a fost dată pacea din cuvânt
Împăcat voi fi pân'-o să mor...

Nici cu sfinții nu mă cert deloc,
Copil orfan pe dealuri transilvane
Îmi cautam în rugăciune-un loc
Și l-am găsit acolo, sub icoane...

Necazuri dacă vin eu nu disper,
Nu am nicio tristețe de vânzare,
Privirea Mamei când s-a dus la cer
N-am s-o uit nici dincolo de zare!

Băut-am vrajă crudă din izvor
Și altora le-am dat să-i soarbă apa,
Eu nu mă cert cu nimeni, cei ce vor
Să meargă unde-și paște mutu iapa...

Nicolae Nicoară-Horia


joi, martie 21, 2019

Știu Doamne...



Joi, 21 Martie 2019

Știu Doamne, voi pleca flămând și gol,
Așa cum am venit trimis în viață
Acolo-n Satul meu din Sohodol,
Într-o toamnă, joi, spre dimineață...

Ca nimeni altul poate am iubit,
Dar niciodată n-am iubit cu ură,
Doar cât mi-a fost aici îngăduit
M-am înfruptat din toate cu măsură

Și toate au rămas la locul lor,
Nimic nu voi lua atunci cu mine,
Poate și-acolo o să-mi fie dor
Pân' la sfârșitul lumii care vine...

Știu Doamne, voi pleca flămând și mut,
Cu ochii arși de Dragoste de Viață
Și-atunci când va fi ceasul să mă mut,
Să-mi fie într-o joi, spre dimineață...

Nicolae Nicoară-Horia


miercuri, martie 20, 2019

De unde vin cuvintele...



20 Martie 2019

De unde vin cuvintele? Mereu
M-am întrebat, copil crescut la țară,
Între pământul dat și Dumnezeu
Mă-ntreb și-acum sub dulcea lor povară...

De fiecare dată când le scriu
Fiorul sfânt în suflet îmi pătrunde,
Fără cuvinte n-aș putea să fiu
Și întrebarea zilnic mă răspunde...

Tăcerea, știu, pândește ca o fiară
Și foamea ei ar vrea să mă sfâșie,
De toate căutările de-afară
Eu mă ascund în tine, Poezie!

Nicolae Nicoară-Horia


duminică, martie 17, 2019

De ce-mi spui, Doamne...



Duminică, 17 Martie 2019
-Cuvinte duminicale-

De ce-mi spui, doamne și nu crezi în Mine,
Vai, Omule, cine-i Stăpânul tău?
Acum ești tânăr încă și ți-e bine,
Dar cât de-aproape-i binele de rău!

Nu-i vremea pregătită pentru rugă,
Când ruga niciodată nu-i deșartă,
Ai fost și-ți vei rămâne pururi slugă,
Iar Dumnezeul din Cuvânt te iartă!

De ce-mi spui, doamne, ești atât de crunt?
De „mânia” Mea tu nu te teme,
Odată o să crezi în Cel ce Sunt,
Credința-ntotdeauna e devreme...

Nu blestema! Blestemul se răsfrânge
Asupra celor dragi din lumea ta,
Mai bine-ascultă îngerul cum plânge
Și-nvață ce înseamnă a ierta!

De ce-Mi spui, Doamne, știu că nu exiști?
Vai cât de-amară-i marginea Vederii!
Din câți au fost și sunt pe lume cristi
Doar Unul Este Fiul Învierii!

Nicolae Nicoară-Horia


sâmbătă, martie 16, 2019

Nimic nu e întâmplător...



Vineri, 15 Martie 2019
-Restituiri-

Nimic nu e întâmplător”
De când sunt pe pământ cuvinte
Și eu mă simt aici dator
Acestui adevăr fierbinte!

Nici tu, nici eu, nici împreună
Și nici Poemul scris acum,
Nici Dragostea ce ne adună
În viață pe același drum.

Frumoasa mea-lumină vie,
Nemarginile care dor
Atunci când mâna mea te scrie,
Nu-i trupul tău întâmplător!

De mă citești sunt lângă tine
Și chipul tău mi-atât de drag!
Nu-i întâmplare când te ține
În brațe gândul meu pribeag...

Oricum el n-are nicio vină,
Dacă mi-e foame ori mi-e dor
Din setea sfântă de lumină
Nimic nu e întâmplător!

Nicolae Nicoară-Horia

joi, martie 14, 2019

Poezia nu are vârstă...



Joi, 14 Martie 2019

Poezia nu are vârstă, nu are moarte,
Ea, precum Aerul, aparține tuturor,
Sufletul ei liber se împarte
Fiecărui cinstit și drept cititor!

Citiți-o cu răbdare, filă cu filă,
Inima ei se aude cum bate,
Ea nu cerșește nimănuia milă
Pe la porți deschise ori ferecate;

Poezia respiră în fiecare Acasă,
Fără ea-n lume nu există temei,
Poezia nu este-o făptură...spăimoasă,
Cine se teme de-adevărul ei?

Ea nu stă închisă după zăvoare,
Cum să-nchizi un duh nemuritor?
Pe pământ nimeni nu e în stare
Să-i fie stăpânul poruncitor!

Nicolae Nicoară-Horia


marți, martie 12, 2019

Supărații...



12 Martie 2019
Sunt trei fiinţe pe care nu te poţi supăra:
Dumnezeu, mama şi moartea”.
Grigore Vieru


Și totuși, frate Grigore, frate de cuvânt,
În lumea aceasta, tot mai dezbinată,
Au fost întotdeauna și încă mai sunt
Supărații” aceștia ce mi se-arată

Prea zilnic (silnic) trecând printre ei,
Pe Dumnezeu, pe mamă și pe moarte,
Eu nu le găsesc niciun temei
Și toate supărările lor sunt deșarte...

Nu mi-e timpul grabnic să-i înțeleg,
De unde vine disprețul nu știu,
De neputința aceasta nici nu mă leg,
Piară-le supărarea de-a pururea, ptiu!

Și alte lucruri mai grave mă dor,
Din vremea aceasta ce mă apasă,
Să nu apună soarele peste mânia lor”
Și dacă apune nici nu le pasă...

Nicolae Nicoară-Horia


duminică, martie 10, 2019

Orice om pe lume...



Duminică, 10 Martie 2019
-Cuvinte duminicale-

Orice om pe lume, rege sau rebel,
De la-ntâiul țipăt, până la tăcere,
Fiecare-și duce crucea după el,
Fiecare-și poartă propria-i durere...

Calea cea sortită numai un sens are
Pe sub pașii noștri pururea grăbiți,
Clipa ce ne cheamă dincolo de zare
Știu că niciodată nici voi nu o știți!

Omul nu-și găsește liniștea deloc,
Scormonind întruna printre toate cele,
Din vâltoarea vieții nu poți sta pe loc,
Mersul e menirea noastră de sub stele...

Orice om pe lume vine, dar și pleacă,
Pe pământ povestea o aud mereu,
Nu-i drumeț să aibă inima săracă
Cel care îl poartă-n ea pe Dumnezeu!

Nicolae Nicoară-Horia


sâmbătă, martie 09, 2019

Femeia și floarea...



9 Martie 2019

Femeia și floarea, floarea și femeia,
Întotdeauna ele au fost laolaltă,
Precum e flacăra vieții și scânteia,
Marmora cuvântului îndrăgostită de daltă...

Femeia și floarea sunt menite să-mpace
Gândul Omului cutreierat de vină,
Numai privindu-le și se umplu de pace
Ferestrele sufletului dinspre lumină;

Femeia și floarea aici ne-au fost date
Să nu fie sterp de la naștere glodul,
Acestor minuni binecuvântate
Lăudat să le fie de-a pururea rodul!

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Vladimir Volegov


vineri, martie 08, 2019

Ziua ta...



Vineri, 8 Martie 2019
Și a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viață...”
Facerea 3, 20
-Restituiri-
Azi e ziua ta, femeie,
Dintre toate cea mai dragă,
Minune cu chip de zeie,
Cine poate să-nțeleagă

Cum din orice dimineață
Revărsată în cuvânt
Fără tine nu e viață,
Nici Iubire pe pământ!

Dumnezeu te-a dat-mirare,
Rugăciune pe altar,
Ziua cea fără de care
Orice noapte e-n zadar!

Când statornică, fierbinte
Mă aduni în gând mereu,
Mi se umplu de cuvinte
Lutul și văzduhul meu;

Fericirea mea deplină,
Dragoste și dor și har,
Azi e ziua ta-lumină,
Mâine și poimâine iar...
* * *
Foaie verde, frunză întreagă,
Totdeauna mi-ai fost dragă
Și acum când mă citești
Tu știi cât de dragă-mi ești!

Tot ce-i verde nu-i târziu!
Te voi scrie și îți scriu
Frumusețea ta curată,
Azi mai mult ca niciodată!

Dau în floare când oftezi
Mugurii de prin livezi,
Cântec, lacrimă de dor,
Fructul vieții roditor.

Frunză încă neîncepută,
Gândul fruntea mi-o sărută,
Dulce rază dumnezeie,
Tu în toate ești, femeie!

Nicolae Nicoară-Horia








duminică, martie 03, 2019

Ziua scriitorului...



Duminică, 3 Martie 2019
Un scriitor este un cititor care îi citeşte pe cititori”.
Nichita Stănescu
Astăzi e Ziua Scriitorului?
Iertate-mi fie gândurile mele,
În fiecare zi e ziua lui
Și noaptea alduită de sub stele!

Cel care scrie-i fără de odihnă
Și nici concediu nu are defel,
Cuvântul este singura lui tihnă
Cu Adevărul veșnicit în el!

Dacă a fost să-i fie și lui dată
O Sărbătoare scrisă-n calendar,
Această zi, de-a pururi lăudată,
Să vă umple sufletul de har!

Nicolae Nicoară-Horia


Nu poate nimeni...



Duminică, 3 Martie 2019
Chiar dacă nu ar exista Dumnezeu, oricum,
nu omul a creat Universul”.
Grigore Vieru
-Cuvinte duminicale-

Nu poate nimeni să Te-nlocuiască,
Oricât ar fi în firea lui de-ateu!
Zadarnic, nu e minte omenească
S-ajungă pân' la Tine, Dumnezeu!

Și-așa cum stau în neputința lor
Nici măcar cu gândul să Te-atingă,
Mereu îți scaldă Numele în clor,
Voind Lumina cea dintâi s-o stingă!

În tot ce fac ei născocesc un altul
Cu pietre înspre soare aruncând
Și Te urăsc, dar Tu le știi păcatul,
Iertându-l, tot iertându-i, până când?

Nicolae Nicoară-Horia



sâmbătă, martie 02, 2019

Nu mă-ntreba...



2 Martie 2019

Nu mă-ntreba de ce sunt fericit,
Răspunsul meu nu are nicio vină,
Când dincolo de orice asfințit
Stă răsăritul martor în lumină!

Nu mă-ntreba de ce sunt trist, oricum
Nimeni nu poate să-mi aline-aleanul
Și-așa când merg mai hotărât pe drum
Mereu îmi curmă cineva elanul...

E plină lumea de-ntrebări ciudate,
Unele, știu, au fost și sunt degeaba,
Adeseori și mie îmi sunt date,
Pentru răspunsuri nu îmi place graba...

Nu mă-ntreba la ce nu pot răspunde
Și dacă știu, degeaba, la ce bun?
Mai bine-n primăvara mea te-ascunde
Și cu poemul ei să te cunun!

Nicolae Nicoară-Horia




vineri, martie 01, 2019

Gândul...



Vineri, 1 Martie 2019

M-am întrebat și mă întreb mereu
Cuprins de-o bucurie sănătoasă,
De unde vine oare gândul meu
Ce-ntotdeauna mă găsește-acasă?

De mi se umple sufletul de pace
Și pacea mea o dărui tuturor,
Fără gânduri, Doamne, ce m-aș face,
Ca o fântână fără de izvor?

Fiorul sfânt prin sânge îmi străbate,
Cu el de cer și de-adevăr mă leg
Și-acum îl simt sub tâmple cum se zbate
Când mâna-l scrie în cuvânt întreg;

Cu el străbat adâncul și înaltul,
Cu el înving dușmanii, rând pe rând,
Puternic și-nțelept ca nimeni altul,
E gândul meu, cel mai presus de gând...

Nicolae Nicoară-Horia