duminică, iunie 29, 2014

Ascultă-mi cuvântul...

Duminică, 29 Iunie 2014
Cel care tace nu și ascultă...
Ascultă-mi cuvântul rostit din poeme,
Vine o vreme când nu mai ai vreme.
Sufletul nu-i tânăr și nici bătrân,
Fericit e cel ce îl poartă la sân!

Tot așteptând un „ceva” să se întâmple
Zi de zi vremelnicia ne umple,
Alergând înainte, alergăm înapoi,
Graba în toate e stăpână pe noi...

Dăm „bună ziua”, „seara bună”, în treacăt,
Singuri ne punem fericirea sub lacăt,
Îndoiala vine din neliniștea noastră,
Speranța deasupra e tot mai albastră!

Când lumea aceasta e plină de ură,
Dragostea cerului nu are măsură,
Răul nu-i rău dacă nu și insultă-,
Ascultă-mi cuvântul, tăcerea e multă...

Fratele, frate rămâne...


27 Iunie 2014

Frunză verde mărăcine,
Cel plecat de lângă tine,
Fratele, frate rămâne
Ca o lacrimă pe pâine!

Din același sân am supt
Laptele ce ne-a crescut,
O Maică ne-a legănat
Pe-amândoi acolo-n sat

Și în cântecul cel sfânt
Ne-am pus dorul din cuvânt,
Pașii noștri pe poteci
Împreună sunt în veci!

Cât vor fi pe ceruri stele
Ești în gândurile mele
Și nu va putea vreodată
Nimenea să ne despartă.

Frunză verde și iar verde,
Fericit cine mă crede,
Chiar și dincolo de moarte
Fratele rămâne, frate!

Frate dragă, frate drept,
Îmi ești inima din piept
Și așa vei fi mereu
Până lângă Dumnezeu!



Vederea de aproape...


27 Iunie 2014

Orice frumusețe de prea aproape
Nu se vede limpede sub pleoape,
Muntelui acestuia, din suflet, la fel,
Îi vezi măreția mai departe de el!

Țara mea tristă, țara mea dragă!
De numele tău veșnicia mă leagă,
Pe altarele tale de aur mă închin,
Și versul meu numai aici e deplin!

Și alte patrii, știu, sunt frumoase,
Ele nu există fără oameni, fără case,
Oricât hoinărește gândul hai-hui
O alta ca tine să-ți semene, nu-i!

Pe cei plecați pe meleaguri străine
Îi macină pururea dorul de tine,
De-acolo, din zarea suspinului lor,
Toate ne-mărginirile tale îi dor...

Câtă vreme respirăm alături cu ea
Nici vieții nu îi vedem frumusețea-,
Numai pe părinții noștri îi prețuim
Când sunt mai aproape de țintirim...

marți, iunie 24, 2014

Din ziua aceea...


24 Iunie 2014

În ziua aceea,
când te-a născut Maica ta,
cea plină de Duh,
toate izvoarele
pământului
s-au înfiorat.
Venea cu ele în lume
Botezătorul.
Preotul Zaharia,
cel mut în necredința lui,
a început
să vorbească.
Lăcrima cerul
în ochii îngerului
care te-a vestit.
Și Pruncul
din pântecele Mariei
a tresăltat
atunci
de
bucurie!
Din ziua aceea
binecuvântată fie
de-a pururea
Ziua
înainte-mergătoare
din noi!
Să se bucure tot sufletul
de ea.

duminică, iunie 15, 2014

Mihai...

13 Iunie 2014

Mihai, pe tine nu te vom uita
Oricât dușmanii noștri ne-o vor cere,
Cu cât ne îndepărtăm de moartea ta,
Îmi pare că nu-i moarte, ci Înviere!

Acolo-n Ipotești și-n țara întreagă
Duminică miroase-a flori de tei,
Ea știe că i-ai fost atât de dragă
Precum erai băiet la sânul ei!

Bat clopotele-n Blaj a liturghie,
Târnavele îți poartă chipul blând
Și ierburile ți se închină ție,
Izvoarele te-așteaptă murmurând...

Pe Dealul Hulii „Geniul cel pustiu”
Se uită-n calea ta c-un Singur Dor
Din câte-au fost în viață să le știu,
Iancule, n-am învățat să mor!”

luni, iunie 09, 2014

Nu te-am uitat...

9 Iunie 2014
Mamei...

Eu nu am uitat de tine, Mamă,
Tot mai vie-mi ești acolo-n ramă,
Noaptea, ziua, te aud mereu
Cum te rogi încet la Dumnezeu!

De Rusalii nu ai fost Acasă,
Eu știu că veșnicia nu te lasă,
Nu te mai dor durerile de-aici,
Ochii spre cer azi nu îi mai ridici

Cu lacrimi înnodate în năframă,
De unde ești acum, ca orice Mamă
Cu îngerii ce i-ai slăvit în prag
Tot înspre noi te uiți, te uiți cu drag...

Nu te-am uitat, n-o să te uit în veci,
Chiar de va crește iarbă pe poteci
Și via-și poartă rodul înspre toamnă,
Cireșele aici de-acum te îndeamnă;

Așa-mi spuneai și gândul mi-e năuc:
Copilul meu, eu nu le mai apuc!”
Nu am uitat de tine, dulce Mamă,
Uitarea-mi fie ultima mea vamă...

Memoria mâinilor...

9 Iunie 2014

Și mâinile își aduc aminte de tine,
Binecuvântată fie memoria lor!
Ele niciodată la greu și la bine
În viața aceasta nu mă mai dor,

Zugrăvindu-ți frumusețea deplină,
Când îți mângâie gândul fecund,
La toate întrebările dinspre lumină
Cu mâinile-acestea eu îți răspund;

Mâinile-acestea își aduc aminte
De trupul tău logodit din fecioară,
Între ele aerul e tot mai fierbinte,
Aerul nostru cel dinspre vară.

Când mă rog ziua, noaptea sub stele,
Din poemul cel zilnic și viu,
Și mâinile își aduc aminte de ele,
De toate cuvintele pe care le scriu...


Poemul din duh...

8 Iunie 2014, Duminica Rusaliilor...

Cuvintele-acestea nu-s de la mine
și niciunul din câte le-am scris,
ele întotdeauna vin de la sine,
de la Sinea Celui ce m-a trimis

aici, între leagănul clipei și stele,
cu semnul veciei în soartă,
eu niciodată nu mă laud cu ele,
nici nu îmi caut mărirea deșartă.

Când le scriu aud cum pogoară
vuietul sfânt din văzduh
și trupul acesta ca o vioară
îl simt cum se umple de duh!

Cuvintele toate nu-s de la mine,
spun unii că sunt „pline de vin”,
poemul meu întotdeauna vine
de la sinea Sinelui Divin...

Simona...


7 Iunie 2014

Slăvită ființă, Monă românească,
Semnul crucii să te ocrotească,
De oameni adorată și de îngeri,
Biruința vine din înfrângeri

Precum cuvântul din tăcerea sfântă,
O Țară întreagă te binecuvântă
Cu toată bucuria de sub pleoape,
Rusaliile sunt atât de-aproape!

Tu ne-ai adus în suflet sărbătoare,
Duhul cel dintâi să se pogoare
Și peste-această nație română
Și-n trupul tău de-a pururi să rămână!

sâmbătă, iunie 07, 2014

E sâmbătă înainte de Rusalii...

7 Iunie 2014

E sâmbătă înainte de Rusalii,
Tot omul să se bucure-n cuvânt,
Asemenea cu moșii cei de vară,
Mâine se pogoară Duhul Sfânt!

Vă pregătiți lăcașurile voastre,
Cele pândite zilnic de îndoială,
Tu, omule de-aici și de departe
Cu iertare trupul tău îl spală!

Cine nu iartă nu va fi iertat
La judecata care o să vină!
Se înfioară iar cuvântul meu
De vuietul acesta din lumină...

miercuri, iunie 04, 2014

Învață să respiri...

4 Iunie 2014
Răsuflarea lui Dumnezeu este ceea ce dă viață la tot și la toate.
Și dacă el și-ar opri răsuflarea, totul ar fi spulberat.”
Teofil din Antiohia

Nu uit și n-am să uit vreodată
Cerința care mi-a fost dată,
Poruncă oare, ori povață?
Învață să respiri în viață!

Învață să respiri, ce sfinte
Îmi sunt aceste trei cuvinte,
Din pântecul durut al mumii
Și până-n marginile lumii!

Atât de simple și umile,
Învață să respiri, copile,
Ca zeii sus, în empireu,
Învață să respiri mereu!

Învață să respiri! desigur,
Respiră fiecare singur,
Și Aerul din jurul meu
Are un nume- Dumnezeu!


V-am spus mereu...

2 Iunie 2014

V-am spus mereu, să nu vă fie teamă,
Țara asta-n veci nu se destramă,
De ea rușine nu mi-a fost și nu mi-i,
E Patria de la începutul lumii

Peste care s-a întins văzduhul,
În sânul ei se odihnește Duhul
Acelui Dumnezeu, Părinte bun,
În Dragostea căruia mă răzbun

Atunci când mă apasă norii grei
Pe numele ce-l port, pe ochii mei,
Sunt încercări trimise dinadins,
Nu m-am știut și nu mă știu învins!

V-am spus mereu în versurile-vamă,
Țara asta-i sfântă ca o mamă
Și Mama pe pământ e numai una,
A toate iertătoare întotdeauna...

Poezie bio...

2 Iunie 2014

Mi-aduc aminte cât eram de brio,
Nu știam copil ce înseamnă „bio”,
Bucatele pe-atunci le-avem curate
Și nu mâncam, ce-i drept, pe săturate...

Beam laptele din doniță pe-ascuns,
Laptele de-acasă proaspăt muls,
Găinile de mila mea din zori
Ouau, eu cred și-acum, de două ori

Și peste tot acolo-n Satul meu
Flămând de aer m-am știut mereu,
În Satul meu cu nume Nicorești
Unde citeam și îmi făceam povești...

Odată, pe sub umbra unui fag
Am scris întâiul, poate cel mai drag
Poem pe care l-am primit de-a gata,
Ca o pomană, îmi murise tata...

Sărmana Mamă, lacrimile toate
Le-am adunat-cuvinte prescurate,
Scriind adeseori mi-aduc aminte
Când ea mi-a spus, ”ai grijă de cuvinte!”


duminică, iunie 01, 2014

Poem pentru tine...

Duminică, 1 Iunie 2014

Lăsați copiii să vină la Mine!”
Și-acum se-aude glasul din mulțime,
Să-i cuprind pe toți cu Duhul Meu
De Singur Fiu trimis de Dumnezeu,

Prunc și el aici pe-această Vale
La pieptul sfânt și drag al Maicii sale!
Azi e Duminică, de bucuria înaltă
Tu nu auzi cum sufletul tresaltă?

E ziua ta, ce dulce Sărbătoare!
Să crești copile, sănătos și mare,
Cel care uită că a fost ca tine
Să-i pună Viața în obraz rușine.

De va să ajunge prunc a doua oară
Nașterea din sinea lui să-l doară;
Primește-mi dar poemul meu fierbinte
Și-așa cum sunt să fii și tu părinte!