sâmbătă, mai 30, 2009

SUNT OM ŞI EU...

30 mai 2009.
Dacă scriu, nu scriu din întâmplare,
Nu-mi spuneţi vorbe care nu se cad,
Sunt Om şi eu aici, ca fiecare,
Gângurind cuvinte între Rai şi iad...

Adevărul este, că atunci când scriu,
Trupul meu se face-aducere aminte,
Mult mai tânăr, Doamne, tânăr şi mai viu
Precum niciodată nu a fost–nainte!

Sufletul ce-l poartă, pururea-i flămând,
I-a rămas cuvântul, singura merinde,
Nu-ntrebaţi de unde vine şi de când
Sfânta-nfiorare care îl cuprinde...

Umbra lui din urmă murmură şi creşte,
Până când din lumea asta se va duce,
Eu sunt aluatul care-aici dospeşte
Pacea dintre gânduri, liniştea din cruce...

Nimenea nu ştie cât şi ce mă doare,
Nu mai spuneţi vorbe care nu se cad,
Sunt Om Aici şi eu, ca fiecare
Semănând cuvinte între Rai şi iad...

vineri, mai 29, 2009

CE AM EU...

Vineri, 29 mai 2009.
Ce am eu
Aveţi
Şi
Voi,
Mai mult-
Câteodată plusul
E povară!
Să tac aş vrea,
De-acolo
Să v-ascult
Până se face în cuvinte
Seară...
Dacă va fi vreodată
Să vă las
Tăcerea mea,
Cea ultimă,
Pe-o carte,
În MUNŢII mei,
Cu zeii la taifas
Voi fi mereu
Şi
Dincolo
De moarte...
Ce am
Eu,
Aveţi şi voi deplin,
Suntem aici
Din ce
În ce
Prea mulţi
Şi-aşa mă simt
Cu unul
Mai puţin
În lumea asta,
Plină
De virtuţi...

joi, mai 28, 2009

RESTUL...

28 mai 2009, spre seară…

Se uită amintirile
Spre mine,
Restul
Ce
Sunt
Din ochii
De
Copil…
Mi-e silă, Doamne
Şi
Îmi e ruşine,
Ca melcul în cochilie
Tiptil
Eu mă retrag
Din văzul tuturora
Şi Liniştea
M-acopere de Sus,
Nici nu mai ştiu
Din
Vreme
Cât e ora-
Ce-aproape de uitare
Am
Ajuns…

ÎNĂLŢAREA

joi, 28 mai 2009.
Ev. Luca 24, 35-53
Să-mi ascultaţi umilele cuvinte,
Prietenii mei, atâta vă mai cer,
Din Cartea Sfântă să luaţi aminte,
Iisus S-a Înălţat atunci la Cer!
El ne-a lăsat Aici cu „Pace vouă!”
Pe Muntele Măslinilor târziu,
Avea-n privirea Lui atâta rouă-
„Să nu vă tulburaţi!” Sunt Eu, Cel Viu,
Cel umblător prin lumea de păcate
Şi trupul Lui învăluit de nor,
Cu toate aşteptările-mpăcate
S-a Înălţat din văzul tuturor!
Eu ştiu că n-aveţi Timp să îmi citiţi
Poemul meu în care încă sunt,
Prietenii mei, atâta doar să ştiţi-
Există Înălţare pe pământ!

marți, mai 26, 2009

MĂSURA UMBREI...

Marţi, 26 mai 2009.

Nu mi se lasă Umbra
Măsurată,
Încercarea voastră-i
În zadar!
În Viaţă n-am nevoie
De erată,
Tot ce sunt
E bun pentru tipar...
Pe lumea asta
Am iscat
Invidii,
Pe lumea cealaltă,
Nu mai ştiu,
Vă las
Poemul meu
De
vedi,
Vidi,
Despre
vici,
Poate
Mai târziu...
Nu mi se lasă Umbra
Măsurată,
Tot mai departe e
De trupul
Meu-
Măsura ei
Demult e îngopată
În cuvântul
Care-l scriu mereu...

duminică, mai 24, 2009

ORBUL...

Ev. Ioan 9, 1-38.

Unge-mi cu tină, Doamne, ochii mei,
Cei orbi pe dinlăuntrul lor, Iisuse,
Ca să îţi pot vedea aici cu ei
Picioarele şi palmele străpunse

De cuiele ce le-am bătut şi eu
În fiecare ceas cu o sudalmă,
Alungă-mi de pe suflet norul greu
Şi vremea ce-o mai am să-mi fie calmă!

Biet cerşetor ce sunt şi care-am fost,
Dezbracă-mă de zdrenţele murdare
Şi pune-i gurii Adevăr şi post,
În gânduri amiros de sărbătoare.


"Voi sunteţi de jos, Eu sunt de sus
Eu de la început vă spun că sunt!"
Tu eşti Lumina lumii, cum i-ai spus
Acestui bulgăr negru de pământ.
..........................................................
Unge-mi cu tină, Doamne, ochii trişti,
Şi vindecă-i de orice îndoială-
Învaţă-mă să ştiu că Tu Exişti
Şi-n scăldătoarea Cerului mă spală!

ROUA APUSENILOR...

23/24 mai 2009.

Mi-e dor de Roua de la Sohodol,
De-o sete sfântă gura mea e arsă!
Mă fură gândul, ce sublim obol,
Spre Apusenii cei rămaşi Acasă...

Când sorb din ea lumina cu nesaţ
Aud cum curge-n mine o poveste,
Prin Munţii mei cu tulnicul la braţ
Mă văd copchilul Moţilor pe creste...

Şi-acolo, într-o peşteră cu nume
Ce mi-a fost dat să-mi fie de mireasă,
Să îmi ascund tăcerile din lume
Şi Dorul din Poemul ce m-apasă...

E-atâta arşiţă acum când scriu!
Prin tot ce sunt mă susură fiorul-
Aşa mi-a fost şi mie dat să fiu,
Să curg nestăvilit precum izvorul...

Mă duce Gândul, cel cu pas domol,
Spre Satul unde m-am născut dintâi,
Mi-e Dor de Roua de la Sohodol,
Curat ca ea, sufletul meu, rămâi...

sâmbătă, mai 23, 2009

PIATRĂ DE HOTAR...


BUTEANU

Gurahonţ- Iosăşel (ARAD-ROMÂNIA), 23 Mai 1849...


Noi venim şi trecem, pământul şi ţara rămân,
Doamne, cât Adevăr e în vorbele Sale!
Ţara aceasta, Neamul acesta român,
Libertatea în toate e singura cale!

Murmură Crişul în vaduri şi murmurul doare,
Tăceri mistuite pe buzele moţilor mei,
Eu mor liniştit dar Speranţa nu moare,
Fie în veci blestemată funia ei!

Bălcescule-frate, tu, Iancule bun,
Sfântă şi dreaptă rămâne Lumina sub pleoape,
Din ceasul acesta, până-n ceasul Acela vă spun,
Mântuirea neamului nostru e-aproape!

Noi de la facerea lumii avem Legământ,
Venim şi trecem, pământul şi Ţara rămân,
Dumnezeu e cu noi şi însemnele sunt-
Ţara aceasta şi neamul acesta român!

vineri, mai 22, 2009

Dacă ţi-e Dor...

22 mai 2009.

E tot mai singur, obosit de drum,
Trupul acesta ce îmi poartă vina,
Tu uită-te în ochii lui de-acum,
Ce tânără şi-ntreagă e Lumina!
Sunt prea bătrân pentru surâsul tău,
Miroase-a fân cosit acolo-n zare,
Mă ninge floarea cu păreri de rău
Din vârsta amintirilor ce doare...
Ah! De-aş putea să fiu la cârmă iar,
Corabia să-mi spumege pe ape!
Sirenele mă cheamă, în zadar
Cântecul lor se mistuie sub pleoape...
Dar cine eşti? Frumoasa fără nume
Îţi tulburi chipul în fântâna mea,
Acum e-atâta secetă pe lume,
Dacă ţi-e Dor, apleacă-te şi bea...
Vezi, apa mi-a rămas mereu curată,
De liniştea-i adâncă nu te teme,
Sunt stele-aici şi nouri câteodată,
Izvorul, încă, murmură poeme...
E tot mai singur, obosit de drum
Trupul acesta ce îmi poartă vina,
Tu uită-te în ochii lui de-acum,
Ce tânără şi-ntreagă e Lumina!

joi, mai 21, 2009

SFINŢII...

21 mai 2009.
„Tu lasă sfinţii să se odihnească!”
Aşa-mi spunea atunci un biet amic,
Aici, în viaţa asta pământească
Nici ei nu îţi ajută la nimic...
Moaştele lor, la care te închini,
Miresme purtătoare de păcate...
El a plecat demult printre străini,
Sufletul lui bolnav şi mai departe...
Nu a crezut nicicând în cele sfinte
Cât şi-a purtat prin lumea asta trena,
De-acolo poate îşi aduce-aminte
Acum de Sfinţii Constantin şi-Elena!
De-aceea prieteni eu vă spun mereu,
Cuvintele nu-s pricini pentru joacă
Şi dacă nu există Dumnezeu
Un Altul cine ar putea să-L facă?!
Sfinţii Lui, rămaşi în Calendar
Vă lumineze Clipa pe pământ!
Şi tot ce scriu nu fie în zadar
Din întâmplarea faptului că sunt...
„Tu lasă sfinţii să se odihnească!”
Şi astăzi mai aud în jur povaţa-
Semnul crucii să vă ocrotească
Copilăria Gândului şi Viaţa!

marți, mai 19, 2009

NAVETÂND...

Cum trece viaţa asta ca un gând,
Când n-ai nici timp să îl gândeşti de-ajuns,
Ce-aproape de mirare am ajuns
Tot navetând, iubito, navetând...
Acum, când Veacul nostru dă-n amurg
Şi stele reci alunecă-n ţărână,
Nici o tristeţe nu ne mai amână,
Se-aude ceasul ruginind în burg.
Cum ne pândeşte lacomă risipa,
Târziul ne pătrunde până-n vamă,
Doar sângele înfrigurat te cheamă,
Sărutul tău mai luminează clipa.
Se duce viaţa asta ca un gând,
Când n-ai nici timp să îl gândeşti deplin,
Trecem şi noi, în urmă alţii vin
Tot navetând, iubito, navetând...

duminică, mai 17, 2009

ORIGINAL

“Totul ce este
A fost mai demult...”


Povaţa ta,
Fiule,
E-aşa de ciudată!
Eu,
Ca un părinte
Stau
Şi te-ascult-
Scrie
Ce nu s-a mai scris
Niciodată!
De la Adam
Şi de la Eva încoace,
Mai dinainte
De facerea lor,
Grâul numai
În cuvântul Grâu
Se coace,
Dorul arde
În cuvântul Dor!
Aceleaşi tăceri
Şi aceleaşi cuvinte
Se tac şi se spun
De la început-
Acesta ce sunt
Am fost şi înainte,
Mâine
În altul
O să

Mut...

CAIN ŞI ABEL


CAIN...

16/17 mai 2009.

Mă mustră de o vreme
Dumnezeu!
Eu,
Cain,
Invidiosul ce sunt,
Mi-am adus
Aminte
De tine
Abel,
Fratele meu
Din fărădelegea
De pe pământ…
Mi-e sufletul numelui
Brăzdat de ruşine!
Fiii şi fiicele
Mele
De-acum
Nici nu mai pot
Să audă
De
Mine-
Jertfa de-atunci
E pulbere
Toată
Şi
Scrum…

vineri, mai 15, 2009

CÂMPIA LIBERTĂŢII DE LA BLAJ


CÂMPIA LIBERTĂŢII...

Blaj, 15 mai 1848- 15 mai 2009.

Patruzeci de mii erau atunci
Pe Câmpia Blajului românii
Şi Dumnezeu din cer le da porunci,
Aici să fie pentru veci stăpânii!
Şi-acum se înfioară Munţii toţi
De sfânta lor aducere aminte,
Cum trece IANCU tânăr printre Moţi,
Cu vorbele mulţimea o aprinde...
.............................................................
Dar liniştea-i acolo îndestulă
După atâtea aprige furtuni,
Sub Crucea Lui, de veghe sus pe Hulă,
Doar Aerul îngână rugăciuni...
Dă-ne, Doamne, minte şi răbdări,
Să ştim că suntem şi le aminteşte
Celor plecaţi de-aici spre alte zări,
Dorul deŢară, scris în româneşte!
Ne fie Viaţa binecuvântată
De pe Câmpia Blajului, vă spun,
Patruzeci de mii erau odată,
Câţi au mai rămas din ei acum?

joi, mai 14, 2009

TOTUŞI...



14 mai 2009.


Nu sunt profet,
Nici apostol
Nu sunt,
Naşterea mea
E
O-ntâmplare!
Dacă mor
Şi
Înviu
Cu fiecare cuvânt
Care
Îl scriu-
Totuşi, Doamne,
Cine-mi stă
Oare
În cămaşa aceasta
De pământ
Şi
De
Sare?

miercuri, mai 13, 2009

vineri, mai 08, 2009

LUCIAN BLAGA (9 mai 1895- 6 mai 1961)

ÎN MAREA TRECERE...
Poet, dramaturg, filosof,...bibliotecar, Lucian Blaga- cel "mut ca o lebădă în patria sa..."
Numele lui, adeseori rostit pe şoptite, el, mortul acela de-atunci , de la morga unui spital, cu mâna dreaptă întinsă spre Cer, cu cioclii din jur îndreptându-i sensul oaselor şi al spuselor sale...
Lucian Blaga rămâne pentru neamul acesta şi pentru limba română, una dintre tâmplele înfrigurate ale existenţei sale!
În Lancrămul naşterii şi al re-naşterii lui, acolo, lângâ Râpa cea Roşie, nu departe de răzorul sub care se aude veşnic murmurând Izvorul veşniciei sale, în fiecare an, în luna Mai, se face Sărbătoare!
Acolo, în pridvorul luminat al Dorului său, unde filosoful Constantin Noica, istoricul Vasile Netea şi alţi români de bună şi dreaptă credinţă, asemenea lor, rosteau cuvinte de întemeiere, sub cupola unui timp ostil mereu, acolo, lângă Statuia de bronz a Maestrului, cea târâtă în lanţuri, abandonată la periferia neputinţei noastre, în Mai sătenii lui şi toţi oamenii de bine ai acestei Patrii de pământ şi de Cer, îşi mai aduc aminte de el.
Mi-a fost dat, în desele mele peregrinări la mormântul Poetului şi-n jurul Casei lui, care nu era atunci Acasa Poetului, încă de la prima ediţie a Festivalului de Poezie care îi poartă numele,( mai 1981) să stau de vorbă cu oamenii locului şi nu numai.
Prof. academician Titus Furdui, cercetător ştiinţific la Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca, cel care a copiat olograf o parte importantă din manuscrisele Poetului, ţinea să îmi spună, ca pe un testament, mereu repetat:
"Te rog, nu uita, Nicule, o singură virgulă poate determina existenţa unui om.
În poemul Autoportret al Poetului Lucian Blaga acesta e sensul adevărat al versurilor sale-"Lucian Blaga e mut ca o lebădă/ În patria sa/, zăpada făpturii ţine loc de cuvânt", şi nicidecum -" Lucian Blaga e mut ca o lebădă,/ În patria sa/ zăpada făpturii ţine loc de cuvânt."

DA, LUCIAN BLAGA A FOST MUT CA O LEBĂDĂ ÎN PATRIA SA!

Linişte! Poetul din Lancrăm vorbeşte:

"Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii..."
"Daţi-mi un trup,
voi, munţilor..."
"Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu să spintec
nemărginirea..."

DOR DE LANCRĂM...

Mi-e Dor de Lancrăm, ah! Ce dulce chin!
Un gând înalt pe tâmple mă apasă,
Mi-e Dor de Lancrăm, cum mi-e Dor de casă,
Acasa Lui la care mă închin...

"Sunt obosit ca drumul" şi bolnav
De-atâta sete netradusă-n zbor,
Se-aude clar izvorul sub răzor
Psalmodiind acelaşi cântec grav.

Sufletul meu se mistuie pe ruguri,
Precum sămânţa ce visează glodul,
Acum, când "pomii au dureri de muguri"
În floarea care îşi aşteaptă rodul.

Mi-e Dor de Lancrăm, ah! Ce dulce chin!
Oriunde-aş fi, din orice timp anume,
Mi-e Dor de Lancrăm şi-nspre Lancrăm vin
Cum vine numele înspre prenume...


LUCIAN BLAGA

Sunt
la tine Acasă
şi tac-
ce linişte-adâncă
de Veac!
Lebăda din mine
îşi aduce
aminte...
Des-cântecul ei
mă întârzie
încă,
Aici
în Lancrămul
dintre
cuvinte...
Sunt la tine
Acasă-
Doamne,
oare
cine
mă minte?...

LUNĂ MAI...

Lună mai,
lună mai,
du-ce-m-ai,
du-ce-m-ai?
Te aud,
şi m-aud-
verde crud,
verde crud...
Cântec mut...
cântec mut,
nu mă mut,
nu mă mut...

N-AM SPUS...

08 Mai 2009.
Oricât voi tălmăci, eu nu am spus
Că mă retrag civil din POEZIE,
Dar vreau o vreme linişte să fie
În jurul meu de jos şi până sus...


Eu niciodată n-am trăit în puf,
Să plec din Ea, eu ştiu că nu mă lasă,
În ochii ei mă simt mereu Acasă,
Aici, acum şi-acolo în văzduh!


Dar câteodată mi se face-n gânduri
Un fel de Dor ce nu îl pot traduce
Şi-atunci când în Cuvânt eu mă voi duce
N-o să mă-ncapă între cele scânduri...


N-am spus că mă retrag din Poezie,
De bună voie am intrat în ea
Şi-aici soldat şi chiriaş voi sta
Până la capăt, când o fi să fie...

EU MĂ RETRAG...

07 Mai 2009.
Din cercul vostru fără de noroc
Eu mă retrag, aşa cum se cuvine,
Să-i fac Acelui care ştiu că vine
Un mult mai rodnic şi mai vrednic loc!

Nu mă-ntrebaţi de-acuma de ce plec,
Nici nu mai ştiu când am venit anume,
De v-am lăsat întâmplător un nume
Nu-i aşteptaţi dobânda lui la CEC!

Nu mi-am dorit să fiu veleitar!
Nu mă-ntrebaţi ce margine mă doare,
Dacă v-am scris Aici, din întâmplare,
Târziul de acum e în zadar...

Eu mă retrag, cât încă e devreme...
Cuvintele îmi sunt tot mai puţine,
Simt o povară ce nu-mi aparţine-
Iertaţi-mi, dar, tăcutele poeme...

joi, mai 07, 2009

7 Mai 1978...

Sohodol
Ploua şi-atunci pe dealurile mele,
Eu mirele din Munţi şi tu mireasă
Acolo în căsuţa de sub stele,
Cea dintre toate, singura-Acasă!
Ploua şi-atunci şi erau flori de mai,
Câtă risipă sfântă de petale!
Ce minunat, dumnezeiesc alai
În urma noastră şerpuind a vale…
Ploua şi-atunci, îţi mai aduci aminte,
Răspunsul meu flămând la întrebări?
Dar ploaia era caldă şi cuminte,
Cu fulgere încremenite-n zări…
Ploua şi tu râdeai- Copilărie!
Acolo, între noi şi Dumnezeu,
Era în tine-atâta Poezie-
Ierusalimul sufletului meu!...

MASCA...

07 Mai 2009.
Eu nu mi-am ascuns chipul niciodată,
De când a fost Măicuţa să mă nască,
De vi se pare faţa mea ciudată
Nu i se potriveşte nicio mască...
Acesta sunt! în carne şi în oase,
În Sufletul pe care-l port acum,
Simt uneori priviri prea curioase
Cum se înteabă-n jurul meu pe drum:
Cine eşti tu, făptură cunoscută
După surâsul tău şi după nume?
Nu mi-e ruşine dacă am vreo cută
Pe frunte ori prin alte părţi anume...
Tot ce-i al meu îl port aici sub pleoape,
Alt veşmânt nu vreau cu împrumut,
Trupul acesta, încă, mă încape
Până o fi în altul să mă mut...
Nu i se potriveşte nicio mască,
De vi se pare faţa mea ciudată,
De când a vrut Măicuţa să mă nască
Eu nu mi-am ascuns chipul niciodată...

marți, mai 05, 2009

EU VIN ACASĂ...

Eu vin Acasă, Doamne, ce cuvânt!
Ce adăpost de linişte albastră,
Când peste lucruri e atâta vânt
Şi-atâta zbucium în fiinţa noastră.


Eu vin Acasă, zările mă dor,
Hotarul lor mereu e mai departe
Şi simt cum mă cuprinde-un fel de Dor
De Dorul Sinelui ce mă desparte...

Eu vin Acasă şi e luna Mai,
E vremea nunţilor de pe coline,
Mireasa mea, aşteaptă-mă, tu mai,
Acolo sus, sub cetinile line...

Eu vin Acasă şi Acasă sunt,
La Vidra, Lancrăm, Sohodol, oriunde
Trec paşii mei desculţi pe-acest pământ
Şi-acolo-n veşnicia ei m-ascunde...

Eu vin Acasă, Doamne, ce cuvânt!
Eu vin Acasă şi acolo Sunt!

luni, mai 04, 2009

NU SUNT PREOT...

Nu sunt preot, n-am preoţit vreodată,
Cuvântul meu- tăcerea mea dintâi e!
Tu, iartă-mă femeie şi mă iertă,
Îmi amiroase Gândul a tămâie...

Te uiţi la mine cum se uită luna
Cu stelele deasupra la un loc,
Eu sunt în voia Lui dintotdeauna
Şi nu din timpul tău fără noroc.

Dacă m-atingi cu ochii şi cu mâna
Aerul se-aprinde-n jurul meu
Şi totuşi tu aici îmi eşti stăpâna-
Stinge-mi focul, stinge-mă mereu...

Nu sunt preot, de-am spovedit vreodată
Sub patrafirul Gândului tăceri,
Tu iartă-mă, femeie şi mă iartă
Când singură cuvântului mă ceri;

Aici noi suntem amândoi minunea,
Aici noi suntem amândoi zălog,
Nu sunt preot, îmi place rugăciunea
Şi singur şi din tine să mă rog...

duminică, mai 03, 2009

O. SFINTE AMINTIRI...

Eu dinspre Goga vin, dinspre Cotruş,
Eu vin din Ţara celor traşi pe roarte,
Eu vin dinspre-amintirea celor duşi
La Dumnezeu să caute dreptate...

Am îndurat şi mai îndur şi-acuma
Tăcere şi blesteme pe pământ,
Că-i prea sărată şi prea tristă-i huma
Acestui trup puţin în care sunt!

Dar nu mă plâng, să mă audă cine?
Pe Viaţa asta nu-s stăpânul eu
Şi dacă am ajuns un oarecine
Măcar să-i mulţumesc lui Dumnezeu

Că m-a născut Măicuţa-ngândurată
Pe prispa unei Doine fără leac,
Aici, pe unde a trecut odată
Iisus cu trupul Lui însângerat...
.................................................

Iertate-mi fie gândurile-aceste
Curate şi atâta de lumeşti!
O, sfinte amintiri, când totul este
Doar amintirea faptului că Eşti...

NOAPTE FĂRĂ SOMN...


03 Mai, ora 2.00.

Iubito,
Soarele demult a apus,
Până la răsăritul
Lui
O să te chem...
Cine mi-a furat Somnul
Şi unde l-a dus?
Stau singur
Cu ochii deschişi
În Poem...
Afară-i devreme,
Ori e încă
Târziu?
Au încept să cânte cocoşii
De-acum,
Ce tăcere mă leagă
De Cântec,
Nu ştiu...
Cine-i străinul acela
Ce vine pe
Drum?...

sâmbătă, mai 02, 2009

LINIŞTE...

Ferice
E fereastra
În care
Te-am
Zidit...

LUMINĂ...


Ruga Poetului...

02 Mai 2009.

Dă-mi, Doamne Timp şi Sănătate,
Că alte bogăţii nu-Ţi cer
Şi le voi scrie-atunci pe toate
Cât o să fiu Poet sub Cer!

Mai lasă-mi Sufletul să zboare
Prin trupul meu ca la-nceput,
Nimic din tot ce sunt nu-l doare
În cămăşuţa mea de lut…

Ascultă-mi Ruga, cea fierbinte,
Duhul acesta nu mi-e greu
Şi pune-n gura Lui cuvinte,
Aşa precum ai pus mereu…

Acum e gripă în Cetate,
Nu ştiu ai mei ce boală au…
Dă-mi, Doamne, Timp şi Sănătate,
Că alte bogăţii, nu vreau!...

vineri, mai 01, 2009

CE-I FRUMUSEŢEA OARE...


01 Mai 2009.

Ce-i frumuseţea oare
Şi de când?
Ierusalimul gândului
Ce-mi eşti!
Privirea ta îmi vindecă
Pe rând
Ispitele acestea
Omeneşti...
Ce fericită-i Clipa
Ce m-ascultă!
Ea mi-a iertat păcatul
Că te ştiu,
Te uiţi la mine,
Frumuseţe multă
Şi mă rogi fierbinte
Să te scriu!...
Te uiţi la mine
Şi
Nu am cuvinte,
Dar tu le simţi cum urcă
Din abis
Precum izbucul
Tainic şi fierbinte
Şi fără veste
Ne-apucăm de scris...
Ce-i frumuseţea oare
Şi de unde?
Ierusalimul gândului
Ce-mi eşti!
E prea devreme-acum
Şi
Nu-mi răspunde
Acestor dulci
Ispite
Pământeşti...