joi, ianuarie 30, 2014

Iartă-mi supărarea...

30 Ianuarie 2014

În vișin mi-a cântat un pițigoi,
Cântecul și norii se răzbună,
Peste pământul Țării și în noi
În curând va fi iar vreme bună!

Și cât s-a bucurat auzul meu
Ca orbul însetat întru lumină!
Va trece iarna cu oftatul greu
Și primăvara iarăși o să vină.

Tu iartă-mi supărarea care-am fost
Și care încă îți mai dă târcoale,
Nu-i nicăieri în lume adăpost
Cum e aici în lacrimile tale.

Versul meu și norii se răzbună,
Lumina curge din cuvânt șuvoi,
În curând va fi iar vreme bună
Peste pământul Țării și în noi...


Poem înzăpezit...

29 Ianuarie 2014

Cuvintele acestea nu-mi dau pace
Și viscolesc în mine cu târziu,
Nici hârtia albă nu-mi mai place,
Mă simt împotmolit în ea când scriu!

Neputincios, din tristul meu ungher
Mi-e sufletul aproape de prăpăd,
S-a întunecat între pământ și cer-
Doamne, unde Ești, nu Te mai văd?!

Și vinovat acum cu cei ce plâng,
De-aici, de unde sunt, Te rog fierbinte,
Ascultă-mi azi cuvântul meu nătâng
Și-alungă norii, bunule Părinte!

Adu-mi aminte și atunci când nu-s
Ochii mei împovărați și triști,
De adevărul care mi l-ai spus-,
Numai Tu Ești veșnic și Exiști!

Cuvintele de-o vreme nu-mi dau pace
Și viscolesc în mine cu târziu,
Nici hârtia albă nu-mi mai place,
Mă simt înzăpezit în ea când scriu...


luni, ianuarie 27, 2014

Blestemând...

27 Ianuarie 2014

Pentru că ninge și nu ninge blând,
Cu privirea întunecată-n sus
L-am auzit pe unul blestemând,
Cuvintele aici sunt greu de spus...

Pentru că plouă și e ploaia dură
Și râurile ies din matca lor,
Același om cu fața-n sus înjură
Pe Nevăzutul lui și-al tuturor!

L-am întâlnit pe urmă, norocitul
Câștigător la loto, tot ateu,
Cum numărându-și banii, fericitul
Îi mulțumea plângând lui Dumnezeu!

Vederea lui îmi stăruie în gând,
Cu-aceleași lacrimi șiroindu-i fața
Stătea la morgă omul blestemând
Pe Cel ce i-a luat soției viața...
...............................................
Pentru că plouă și e ploaia dură,
Pentru că ninge și nu ninge blând,
Același Dumnezeu din cer îndură
Pe omul, blestematul, până când?


sâmbătă, ianuarie 25, 2014

Te ningeai fierbinte...

25 Ianuarie 2014

N-au mâncat-o câinii,
Iarna asta întreagă
Nu-ți aduci aminte
Cât ne-a fost de dragă?

Iar ne dă târcoale,
Dar e vremea ei,
Te ningeai fierbinte
Toată-n ochii mei...

Alb îți era părul,
Parcă erai nor,
Cum îmbătrânisem
De atâta Dor!

Și acum, când fulgii
Peste noi se-aștern
Și e codul roșu
Dat de la Guvern,

Pe poteci știute
Înspre tine vin
Să ne ningem iarăși,
Doamne, ce divin!

N-au mâncat-o câinii
Iarna asta întreagă,
Nu-ți aduci aminte
Cât mi-ai fost de dragă?



miercuri, ianuarie 22, 2014

Zbor frânt...

22 Ianuarie 2014


În Munții mei s-au prăbușit în zbor,
Era un zbor predestinat sub stele!
Nu suntem pregătiți pentru-ajutor!”
O, Patrie a neputinței mele!

Ei nu erau, se știe, „inamici”,
Poliția nu avea nicio treabă,
Un pumn nevinovat de oameni pașnici
Așteptând Salvarea mai degrabă!

Mă întreb acum, cu ciudă și cu jale,
Dacă blamau, ori aduceau injurii
Unor „domni” cu funcții speciale
Nu-i reperau din inima pădurii?

Cum urlă-n mine adevărul surd!
Nu i-a auzit din somn Armata,
Jandarmii din Pungești, cei de la Smurd?
Închei poemul meu aici și gata!

În Munții tăi s-a prăbușit un zbor,
Era un zbor predestinat sub stele!
Nu suntem pregătiți pentru-ajutor!”
O, Patrie a deznădejdii mele!


marți, ianuarie 21, 2014

Frumoasă carte...


21 Ianuarie 2014
Ce carte frumoasă va fi și asta!
Câte ceasuri sunt?”
Mama
8 August 2013

Mi-aduc aminte tot mai des de ea,
De cartea scrisă și neterminată,
Cea dintre adevărul ei și stea,
O carte cum n-am scris-o niciodată!

Frumoasă Carte!”, îmi spunea mereu
Privindu-mă în ochi cu neputință,
Să-i odihnească somnul Dumnezeu
În sfânta și slăvita ei ființă!

Acolo sunt cuvintele dictate
De gura Mamei, până-n cel din urmă,
Odată le voi tipări pe toate,
Acum durerea lacrimei mă scurmă;

Eu știu povara câtă mi-e de grea,
Din poezia care mi-a fost dată
Mi-aduc aminte tot mai des de ea,
De Cartea scrisă și neterminată...


Împrumutul...


21 Ianuarie 2014

Să nu trăiești din împrumut!
Așa spuneau în sat bătrânii,
N-ai liniște în așternut
Și nici în inima țărânii.

Ca orișice și el se gată
Și vine vremea de apoi
Cu respirația legată
Să dai „câștigul” înapoi...

Te vor plăti pe rând ai tăi,
Nu vezi cum stau în jur la pândă
Ca niște lupi flămânzi și răi
Viețuitorii din dobândă?!
....................................
Bătrânii au plecat din Sat,
Și eu ca ei o să mă mut,
Ascultă-mi versul apăsat-
Să nu trăiești din împrumut!


Copilul din mine...


20 Ianuarie 2014

Mă întreba, ce întrebare ciudată!
Copilul din mine, sub norii cei grei,
De-atunci nu i-am răspuns niciodată-
Munții, înalții, vorbesc între ei?

Vara, din iarba plină de duh
Priveam vulturul cum se rotește,
Singur, tot singur acolo-n văzduh,
El, Doamne, cu cine vorbește?

Și altele-asemenea îmi stăruie-n minte,
Îmi făceam aripi de șindrilă să zbor,
Nici acum nu mi-e gândul cuminte-
De copilul acela din mine mi-e dor!

duminică, ianuarie 19, 2014

Și singurătatea-i cu folos...

Duminică, 19 Ianuarie 2014

Spun „bună ziua”, nimeni nu-mi răspunde,
Spun „sara bună” și mă-nchid în ea,
Iar dimineața-n casă când pătrunde
Mi-e rece sufletul precum o stea...

Și totuși nu sunt singur niciodată,
Stau tot mai des cu mine la taifas,
Singurătatea mea nu e ciudată,
Ea are și dumnezeire-n glas!

Și Dumnezeu e Singur, trei fiind!
Atunci când ești în toate sănătos,
În gândul tău întreg și plin de jind
Și ea, Singurătatea-i cu folos!

sâmbătă, ianuarie 18, 2014

Nu moartea e de vină că te-ai dus...

18 Ianuarie 2014 (Duminică, 18 ian. 2009, ora 1.30 )

Frate Vieru, încă sunt întreg,
Am fost bolnav și eu aici o vreme,
Moartea ta de-atunci n-o înțeleg,
Moartea ta rănită din poeme...

Cu fiecare vers parcă-i aud
Geamătul durut dinspre lumină:
Acesta este adevărul crud,
De moartea lui Grigore nu-s de vină!”

Nu moartea e de vină că te-ai dus
Așa devreme și fără de veste,
Să-i judece degrabă Cel de Sus
Pe cei ce-au scris nemernica poveste!

De Ziua Lui te-am așteptat cu toții,
Dar așteptarea ne-a fost în zadar,
E doliu până-n marginile sorții
La mine-n suflet și în calendar!

Frate Vieru, fratele meu Dor,
Mereu îmbrățișarea să ne-adune,
Mă văd acolo-n Munți, deasupra lor,
Cu tine-n adevăr și-n rugăciune:

Să nu uităm lumina din porunci,
Să ne unească Dumnezeu în Țară!”
Cuvintele ce mi le-ai spus atunci
Și astăzi și mereu mă înfioară.

Frate Vieru, încă sunt întreg,
Am fost și eu bolnav aici o vreme,
Moartea ta de-acum n-o înțeleg,
Moartea ta rănită din poeme...





miercuri, ianuarie 15, 2014

Lăsați-l să se nască...

15 Ianuarie 2014

Lăsați-l să se nască în liniște și-n pace,
Nu are nicio vină copilul năzdrăvan,
E Ziua lui și gata, nu-i nimeni s-o revoce,
Cum e și ziua noastră în fiecare an!

Așa precum se naște din sinea ei lumina,
Așa precum se naște pârâul dintr-un val,
Lăsați-l să se nască din Dragoste, deplina,
De când aștept să treacă Poetul prin Ardeal!

Lăsați-l să se nască, oricum și-așa de-o vreme
Nu prea se mai întâmplă minuni aici sub soare!
Mă-ntreb, de Eminescu azi cine se mai teme?
Mă-ntreb știind răspunsul durut din întrebare.

Lăsați-l să se nască, e dreptul lui acum,
Precum în Munți se naște ecoul din ecou,
Nimic din Eminescu azi nu mai e postum,
Nepotolit cuvântul cel scris e-atât de nou!



Focul cu foc nu se stinge...

Suntem români și punctum“.

Mihai Eminescu
14 Ianuarie 2014

Îl aud pe câte unul
Cum recită, știu de ce,
Neam cu-avarul și cu hunul,
Mama lui să-l judece!

Eminescu-i un ateu,
Eminescu nu-i român!”
Ierte-l bunul Dumnezeu,
Laptele cel supt din sân

Pentru vorbele spurcate,
Pentru toată ura lui,
El, Poetul, nu mai poate,
A iertat aici destui!

Cine vrea, rănească-i huma,
Din cuvântul ce l-a spus,
De-acolo, unde-i acuma
El se înalță tot mai sus,

El rămâne pururi teafăr,
Focul cu foc nu se stinge,
Strălucirea de Luceafăr
Nimenea n-o poate învinge...



duminică, ianuarie 12, 2014

Simplitate complicată...

Duminică, 12 Ianuarie 2014

Și Tu ai spus atât de simplu,Tată,
De-acolo, din tăria Ta albastră,
Să facem om, cum nu a fost vreodată,
După chipul și asemănarea noastră!”

N-am cunoscut invidia, nici ura
Și frumusețea mea nu avea toane,
Din zi în zi mi-am complicat făptura,
Azi trupul meu e plin de silicoane...

Când Tu ai spus atât de simplu,Tată,
De-acolo, din tăria Ta albastră,
Să facem om, ființă minunată,
După chipul și asemănarea noastră!”

Și cât de mult m-am bucurat sub stele!
Mă întreb acum, firească întrebare,
Uitându-mă-n oglinda vieții mele-
Din omul de atunci, cât mai sunt oare?!







Oameni supărați...

Duminică, 12 Ianuarie 2014

Iertate-mi fie versurile mele,
De la cerșetori la împărați,
De la genii, până la lichele,
Oamenii sunt tot mai supărați.

Tot mai nervoși în fapte și în fire
Se dușmănesc prietenii și frații,
Părinții lor plecați în cimitire
Nu mai ai loc de ei și nici de alții.

E încruntat și mirele la nuntă,
Mireasa-i logodită cu alt dor,
Oameni supărați, ce boală cruntă!
Lumina parcă plânge-n ochii lor.

Nu avem timp să le citim povestea
Copiilor care ne ceară-n vis,
Iertate-mi fie versurile acestea
Și altele pe care nu le-am scris...

sâmbătă, ianuarie 11, 2014

Declarație de principii...


11 Ianuarie 2014

Nici morții nu-i mai pasă de poezia mea,
Ea dacă o citește se întunecă și tace,
Pe mine să mă înjure oricând, oricine vrea,
Dar duhul din cuvinte îi rog să-l lase-n pace.

Nu a cerșit vreodată răbdare și nici milă
Și nimenea nu-l știe nicicând de unde vine,
Atunci când se pogoară pe fiecare filă
Îl simt cum el tresaltă ca un izbuc în mine.

Nici bucuria asta de-a scrie n-o înțeleg,
Oricum nu-i omenească divina ei scânteie,
E ca și când risipa din toamnă mi-o culeg
Și tu mă rogi zadarnic să ți-o traduc, femeie!

Nici morții nu-i mai pasă de Poezia mea,
De la începutul firii ea e nemuritoare!
Din leagănul prunciei și până lângă stea
Aici mi-a fost sortită să-mi fie sărbătoare...





Pâinea...

10 Ianuarie 2014

Mai știu și azi puținii mei țărani,
Din făină, apă, drojdie și sare,
Așa ne-a fost aici de mii de ani
Pâinea noastră frântă pe altare.

Mi-e dor de ea, ca de o biruință
Când soarele răsare-n dimineață,
Mereu de pâinea cea întru ființă,
De cea de fiecare zi din viață!

Parcă o văd acolo în covată
Cu mirosul sfânt de sub ștergare,
Din gândul meu nicicând nu se mai gată-,
Pâinea de acum, e-aceeași oare?

vineri, ianuarie 10, 2014

Eu despre Țara Iancului când scriu...


10 Ianuarie 2014

Nicicând nu plec la drum fără merinde,
Eu despre Țara Iancului când spun
Hotarele abia mă pot cuprinde
De la Albac, la Țebea sub gorun,

Pe Arieș, pe Crișuri, Someș, Mureș,
Din tulnice, din fluierele toate
Curg dorurile-n mine ca un iureș
Cu toți prefecții lor în libertate!

Prin Țara asta când îmi port aleanu'
Să mi-l astâmpăr nu-l mai pot deloc,
Mi-s martori Iancu, Balint și Buteanu
Cu ceilalți doisprezece la un loc.

Moți, mocani, crișeni, tot neamul viu
De pe pământ și celor duși departe
Eu despre Țara Iancului când scriu
Poemul meu la toți egal se împarte.

Drumeț dacă ți-e sete poți să bei
Din doinele de-o seamă cu vecia,
Ce plin de lacrimi e conturul ei,
Precum e-al țării-mame, România!






miercuri, ianuarie 08, 2014

Ziua dintre noi...


8 Ianuarie 2014

A-nceput să crească ziua între noi,
Și negura din vale se ridică,
Rămâne umbra vremii înapoi,
Ea singură, ca sarea, nu se strică!

Nu-i așa că suntem tot frumoși
Cu amintiri și cu dureri mai multe?
E-adevărat, puțin mai somnoroși
Sub științele de-acum tot mai oculte...

Pensionari în acte și ce-i dacă?
Măcar să ne-odihnim și fără toane
Noi nu ne plângem, știm că e săracă
Pensia nedreaptă din cupoane!

Iarna a rămas pe jumătate,
Mi-e sufletul când scriu ca un altoi,
Îmi spui că primăvara e aproape-
N-auzi cum crește ziua dintre noi?

luni, ianuarie 06, 2014

Porumbelul...


6 Ianuarie 2014

Mă iau iar amintirile de mână
Printre nămeți înspre căsuța noastră
Cu fratele Ioan de la fântână,
Apa în donițe e-atât de-albastră!

Și pe furiș mirați unul la altul
Cu teamă și cu bucurie frântă
Pândeam cum se pogoară din înaltul
Un porumbel citit din Cartea Sfântă...

De nu aveți păcatele prea multe
O să-l vedeți acum de Bobotează,
Așa spunea, acolo sus pe Munte,
Sărmana Mamă, dulcea noastră rază...

Eu l-am văzut peste-amândoi zburând
Cu aripile luminând sub cer-,
Degetul ei parcă îl simt arzând
Și-acum pe nasul înroșit de ger...

duminică, ianuarie 05, 2014

Popor român, trezește-te odată,,,


Duminică, 5 Ianuarie 2014

Am auzit din cer de-atâtea ori,
De pe pământul neputinței tale-
Popor român, trezește-te, sau mori,
Nu mai e timp de-ales o altă cale!

Mai marii lumii se gândesc la tine,
Ce mârșave sunt planurile lor!
Se bucură când văd în jur ruine,
Să dormi ar vrea, ca peștele în clor!

Oricine poate-n pace să trăiască
Aici în țară, fără de-ajutoare!
Pâinea noastră-i pâine românească
Și laptele și carnea de mioare...

Ce sănătos, ce brav erai odată!
E plin văzduhul de melancolii,
Popor român, trezește-te odată
Și-adu-le aminte dinspre unde vii...



Duminica de-acasă...


5 Ianuarie 2014

Găsească-te Duminica acasă!”
Urarea ta a învlăstărit sub stele,
Acasă sunt și stau cu ea la masă,
Cu Poezia gândurilor mele.

Eu scriu, ea mă privește-n ochi și tace
Din clipa roditoare și fierbinte
Ce picură între noi atâta pace
Cât nu încape încă în cuvinte!

Nu-i nicăieri pe lume mai frumoasă,
Mai plină de-adevăr și de firesc
Decât e-acum duminica de-acasă,
Duminica în care locuiesc!

Ce Rugă de altarul ei mă leagă,
Altar fără de care jertfă nu-i!
Acasă sunt, Duminica mea dragă,
Ca tulnicul din Munți în doina lui...


sâmbătă, ianuarie 04, 2014

E obligatoriu...

4 Ianuarie 2014

După cum v-am spus
și vă spun,
pe lângă medicamentele
toate,
e obligatoriu
un Poem
pe zi.
El e bun
la
toate.
Recomandarea
mi-a venit
de sus,
bolnav fiind
și eu
de
Singurătate...

joi, ianuarie 02, 2014

Om fără poezie nu-i...


2 Ianuarie 2014

Nu-i musai versul meu să placă-
Om fără poezie nu-i!
Când vine ea, urâtul pleacă,
Cu toate neamurile lui!

Tu trebuie s-o recunoști
Din măștile tot mai ciudate,
Pe lume sunt deștepți și proști
În ființele ce le-au fost date.

Da, mai aud pe câte una,
Pe câte unul, mă iertați,
Și eu îi iert întotdeauna-
Poeții sunt niște ratați!

Acestora nu am putere
Și nici cuvinte să le spun,
Pe Fiul Omului- durere!
În lume L-au făcut nebun!

Am învățat din viața Lui
Și-așa voi învăța mereu-,
Om fără Poezie nu-i,
Nici Fiul fără Dumnezeu!

miercuri, ianuarie 01, 2014

Vă sorcovește gândul meu...


1 Ianuarie 2014

Din Anul Nou ca un Orfeu
Cu lira lui vindecătoare
Vă sorcovește gândul meu
Aici, acum, pe fiecare.

Eu fără voi zadarnic sunt!
Vă fie casa voastră plină
Și sufletul de pe pământ
De cea mai harnică lumină!

De roada ei să aveți parte,
Să vă înflorească-n viață merii
În Noul An și mai departe
Până la capătul vederii...

Să fiți în toate sănătoși,
Iar sănătatea să vă fie,
Preasorcoviții mei frumoși,
Cea mai deplină avuție!


E Anul Nou, e Anul Nou...


1 Ianuarie 2014

Se-aude dinspre anul dus
Cuvântul meu ca un ecou
Cu bucuria cea de sus-
E Anul Nou, e Anul Nou!

Din el cu Dragoste îți spun,
Să îl primim cum se cuvine
În gândul nostru cel mai bun
Pe cel ce-n casa noastră vine.

În toate fără-asemănare
Ne fie dar întreg și sfânt,
Cuvântul nicio vârstă n-are,
El este veșnic pe pământ...