Om fără poezie nu-i...

2 Ianuarie 2014

Nu-i musai versul meu să placă-

Om fără poezie nu-i!

Când vine ea, urâtul pleacă,

Cu toate neamurile lui!

Tu trebuie s-o recunoști

Din măștile tot mai ciudate,

Pe lume sunt deștepți și proști

În ființele ce le-au fost date.

Da, mai aud pe câte una,

Pe câte unul, mă iertați,

Și eu îi iert întotdeauna-

Poeții sunt niște ratați!

Acestora nu am putere

Și nici cuvinte să le spun,

Pe Fiul Omului- durere!

În lume L-au făcut nebun!

Am învățat din viața Lui

Și-așa voi învăța mereu-,

Om fără Poezie nu-i,

Nici Fiul fără Dumnezeu!