luni, decembrie 29, 2014

Se duce anul...


29 Decembrie 2014

Se duce anul în curând,
Grăbit un altul stă la rând,
Degeaba calea i-o ațin-
Mai stai puțin, mai stai puțin!

Cu tot vacarmul în urechi
Se duce anul, anul vechi,
Se duce anul și ce-i dacă?
Măcar să ia cu el când pleacă

Toată durerea ce există,
Să nu mai văd cu fața tristă
Pe nimenea în Noul An,
De mi-o fi prieten, ori dușman!

Din zările de dor preapline
Se-aude sorcova cum vine,
Deschisă poarta să vă fie,
Să o primiți cu bucurie,

Cu dragoste și cu speranță,
Se duce anul în vacanță,
Se duce anul, treaba lui,
În urmă or mai fi destui...

Dumnezeul meu e și al tău...


Duminică, 28 Decembrie 2014
Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt
și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod
are să caute Pruncul ca să-l ucidă.”
Ev. Matei 2, 13

Pe același neclintit mișel
Îl aud și astăzi cum grăiește:
Eu cred în Moș Gerilă, spune el,
Fecioara, Pruncul, totul e-o poveste


Și înjură până dincolo de nori,
Nu știu de unde îmi tot iese-n cale
De-mi tulbură fântâna deseori
Duminica și-n sărbători legale!

Dar sufletul meu tace și-l ascultă,
Când toate au și capăt pe pământ,
Să-mi dea tărie și răbdare multă
Cel ce m-a pus de veghe în cuvânt!

Așa mă rog și parcă el m-aude
Uitându-se cu jind în ochii mei,
Cine-i dumnezeul tău? răspunde,
În lume sunt atâția dumnezei?

De credința mea nu-ți pară rău
Chiar dacă mi-ar fi oarbă și deșartă,
Dar Dumnezeul meu e și al tău,
El și acum când îl înjuri, te iartă...


Sfântul Ștefan...


27 Decembrie 2014
Doamne, Iisuse, primește duhul meu!
Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! ”
Faptele Apostolilor 7, 59-60


Cea mai deplină biruință
Din câte-n lumea asta sunt,
E biruința prin credință
În fața morții pe pământ!

Lovit cu pietre, tras pe roată,
Tăiat bucăți sub fierăstrău,
Păgânii însă niciodată
Nu se ating de duhul tău!

Stă pildă jertfa lui curată,
Între Crăciun și Noul An
Creștini să nu-l uitați vreodată
Pe cel dintâi martir, Ștefan!

Între Crăciun și Anul Nou...


26 Decembrie 2014

Între Crăciun și Anul Nou
Vă fie viața ca un ou
Plin de-adevăr și de iubire
Sub coaja albă și subțire
Și dac'o fi să vi se spargă,
Să se reverse-n lumea largă
Preaplinul ei ca o colindă,
Pe toți cei dragi să îi cuprindă!
Între Crăciun și Anul Nou
Vă las cel mai frumos cadou
Din pacea inimii adâncă-
Poemul ce nu l-am scris încă,
Dar mâine ca o pâine frântă
Îl pun pe masa voastră sfântă,
Cu dragoste și cu răbdare
Din el să guste fiecare!
Între Crăciun și Anul Nou,
Cerneala arde în stilou,
Cerneala sângelui, cea vie,
Cu dorul ei dinspre hârtie.

Între Crăciun și Anul Nou
Mi-e sufletul ca un ecou,
Ca un ecou ce pururi vine
Spre voi din zările divine...


Lacrimă de înger...


26 Decembrie 2014

M-am întrebat de-atâtea ori
Cu naivitatea mea ciudată,
Îngerii de dincolo de nori,
Ei, oare, nu plâng niciodată?

Îi auzeam în jurul meu
Tot hohotind de bucurie,
De-aceea-mi amintesc mereu
De sfânta mea copilărie...

Nu mai am pe nimeni...


25 Decembrie 2014, spre seară...
Eu nu mai am pe nimeni aici ...”
G.M.

Nu mai am pe nimeni pe pământ,
Toți de-Acasă mi-au plecat departe,
Martor la învierea din cuvânt
Eu nu cred și n-am crezut în moarte!

S-au dus cum au venit părinții mei
La ceasul cel sortit din calendare,
Dar până azi niciunul dintre ei
Nu mi-au spus că Veșnicia doare...

Să-i odihnească-n pace Dumnezeu
Cât au trudit, sărmanii, în lumină!
În urma lor o să mă plec și eu
La vremea potrivită pentru cină...

În toate încă pregătit nu sunt,
Doar ziua pân' la capăt să-mi ajungă,
Nu mai am pe nimeni pe pământ
Și umbra mea de-aici e tot mai lungă...

Mi-e dor de tine...

Joi, 25 Decembrie 2014
-24 Decembrie 1981-

Mi-e sete în poemul care-l spun,
Lângă fântână i-a fost dat să moară,
Acasă, în Ajunul de Crăciun,
Fie-i țărâna pururea ușoară!

Copil fiind, în margini de pădure,
Era străjerul meu fără tăgadă,
Să nu vină zmeii să mă fure,
Ducându-mă devreme în baladă...

Sărmani și fericiți, cu traista plină
Vesteam din casă-n casă pe Iisus
Și-acolo unde nu era lumină
Noi colindam Colindul cel de sus!

Frate drag, ne ierte Dumnezeu
Păcatele” Copilăriei noastre,
Mi-e dor de tine și-mi va fi mereu
Și dincolo de zările albastre...

joi, decembrie 25, 2014

Dubașii...


Joi, 25 Decembrie 2014, în zori...

Preaslăvită fie Ziua cea mai sfântă,
Ca izbucul sacru versul meu tresaltă,
Mi-au venit dubașii, îi aud cum cântă
Și mi-au dat de veste, Vestea minunată,

Cea fără de care nu-s colindătorii,
Sufletul, acesta, nu ar fi nicicum-
Împăratul lumii s-a născut și-n zorii
Din această casă unde stau acum!

Dubălind tot Satul, ei de bună seamă
Nu știu oboseala, cea de pe pământ-
Au venit dubașii, noaptea se destramă,
Câtă bucurie-i în Colindul sfânt!



Se naște Lumina...


Miercuri, 24 Decembrie 2014,
Ajunul Crăciunului

Să se bucure toate popoarele,
Stelele, luna, pământul și soarele,
Să se bucure clipa și Veșnicia,
Se naște Iisus din Fecioara Maria!

O Veste mai sfântă, mai minunată,
Nu a venit din văzduh niciodată!
Dintre toți moșii, Moșul Crăciun
E cel mai darnic și cel mai bun;

Așa fiecare l-am cunoscut,
El nu era fără Pruncul născut!
Cine nu crede în această minune,
Din sufletul meu plin de rugăciune

Îi spun păgânului, fără tăgadă,
Nici în ziua nașterii lui să nu creadă!
Azi, în Ajunul acestui Crăciun,
Cu dragostea cea mai curată vă spun,

Îmbrăcați-vă sufletul în Sărbătoare,
Să răsune colindul din zare în zare,
Fie-vă, dar, bucuria deplină-
Se naște Lumina, cea din Lumină!

Gripa...


Marți, 23 Decembrie 2014

Ai răcit, i-a spus odată baba
Moșului „bolnav” de Internet,
Ce tot umbli pe feizbuc degeaba
Ca o vâlvă după... tineret?

La poza ta din ilegalitate
Se uită domnișoarele cu dor,
Tu le-ai promis că le iubești pe toate,
Habar nu au cine-i gagiul lor!

De felul cum arăți mie nu-mi place
Și vin colindătorii mai acuș-
-Tacă-ți gura și mă lasă-n pace,
Pe nervii mei tot stai ca un arcuș.

-Te-ai umplut de viruși, ca de râie,
Nici nu mai știu cum să te scap de ei,
Să-ți fac un ceai de ghimpe cu tămâie,
Să te-odihnești și tu după ce-l bei...





luni, decembrie 22, 2014

Ecoul...

Luni, 22 Decembrie 2014

Cât de curând e Anul Nou,
Cel vechi are tăceri cărunte
Și-așa mă simt ca un ecou
Din deal în deal, din munte-n munte,

Ca un ecou din neam în neam,
Din lumea asta-n cealaltă,
De parcă vârstă nu mai am
Ci numai dragoste înaltă!

Și-așa am vrut de mic să fiu
Ecoul celui de pe roată,
Mă bucur, Doamne, că sunt viu
Și bucuria mea-i curată!

Cineva e supărat pe mine...


Duminică, 21 Decembrie 2014

Cineva e supărat pe mine
De ce nu mai postez în Grupul X,
Vă mărturisesc, fără rușine,
Mi-a spus grupețul că îl doare-n pix

De poezia mea, cea demodată,
De ce nu scriu și eu în sens modern,
Nu i-am răspuns, nici nu-i răspund vreodată
La substantivul consumat și...tern.

Lui de Crăciun, de Anul Nou nu-i pasă,
E un ateu convins...celibatar,
Da, mi-am luat „bagajele” acasă,
De Sărbători să mă înjure iar!

Să fie sănătos și numai bine,
Să aibă parte de un inorog,
Cineva e supărat pe mine-
Să-i treacă doar atunci când eu îl rog...

Liniștea din poeme...


Duminică, 21 Decembrie 2014

Se face „liniște”-n poeme,
Ce-i liniștea cu toții știm,
Deasupra cărților de-o vreme
Nu mai e timp să zăbovim!

În viața noastră, cea fugară,
Aceste bucurii nu încap,
De dimineață până-n seară
Purtăm tot alte griji în cap,

Nici noaptea nu avem hodină
Și-n gândurile noastre-i frig,
De toate-acestea sunt de vină,
Și vina zilnic eu mi-o strig!

Din tot ce-am dobândit odată
În goana vieții după bani
Ne risipim averea toată,
Sărmanii mei contemporani!

Se face liniște-n poeme,
Dar liniștea nu e târzie
Și în cuvinte e devreme
Cât mâna încă le mai scrie...

Atunci când scriu...


20 Decembrie 2014

Atunci când scriu
sufletul mi se umple
de o lumină
stranie,
mistuitoare!
Atunci când scriu
mă simt
ca un prunc
în pântecele cuvântului,
el,
născându-mă!
Nașterea aceasta
niciodată
nu
doare!
Atunci când scriu
se face liniște
în auzul
gândului
meu,
de parcă aș sta
de vorbă
cu
Dumnezeu...

Poem visat...


20 Decembrie 2014, în zori...
(unui compatriot ateu, care se credea geniu...)

Oricât de geniu ești, române,
Tu pleci, dar Dumnezeu rămâne,
Fără de El această țară
Era de mult pe dinafară!

Aici, în acest rai anume
Ți-a dat să porți și grai și nume,
Cum altele în lume nu-s!
Și-un Dor de-a pururi netradus...

Spală-ți cu rouă fața tristă,
Un Dumnezeu în cer există,
C-un singur chip, de-un singur fel,
Chiar dacă tu nu crezi în El

Nu-L înjura, n-ai niciun drept
Și inima ce-o ai în piept
Oricând ea poate să nu bată,
Dar El nu moare niciodată...”

Poetul dus...


19 Decembrie 2014

Mi-aduc aminte de poetul dus,
Atâtea versuri mai avea de spus!
De ce-a plecat de-aici așa devreme?
Pe rând, pe fiecare-o să ne cheme

Din lumea asta Cel ce ne-a trimis,
Când toată viața nu-i decât un vis,
Când toată moartea nu-i decât părere
De la Crăciun și până la Înviere...

Citesc acum din cartea lui rămasă
Și tremură lumina de pe masă
Și pașii lui se-aud venind pe drum-
E numai duh în jurul meu acum!

Cuvintele mă ard, nescrise încă,
Din pacea sărbătorilor adâncă
Pun semnul între file și ascult
Colindul pe de rost și de demult...




Somnul...


18/19 Decembrie 2014

Mă culc
și aștept să vină
somnul.
Degeaba tot stau la pândă;
niciodată
n-am auzit când vine
și încotro
mă duce...
Lumea aceea,
știu,
e atât de ciudată!
O singură dată
l-am chemat
și de atunci nu l mai chem.
Dimineața mă trezesc,
nevătămat
și viu,
odihnit în Poem...

Urme pe drum...


18 Decembrie 2014

Singur pe drum.
În fața mea
sunt niște urme
întoarse
spre mine...
Drumul
mi se pare
atât de cunoscut!
Cine știe...
Să fiu eu
oare
discipolul
meu?

joi, decembrie 18, 2014

Suflet obosit...

18 Decembrie 2014

M-am visat azi-noapte, nu de-ajuns,
Zorii au venit mult mai devreme,
Mi-a obosit sufletul,” mi-ai spus,
Tot hoinărind aiurea prin poeme...

Ce sfântă oboseală! te înțeleg,
Spuneai și tu ca o mireasă dulce
Tot legănând la piept un dor întreg
Ce nu mai vrea, șiretul, să se culce.

Am pus peste cuvinte mâna mea,
Parcă eram ca după înviere-
Mi-a obosit sufletul și-aș vrea
Să-l strângi în brațe până la durere...

Acum el stă de veghe când eu scriu
Și-n fiecare vers tiptil străbate,
Sufletul tău, sufletul meu? nu știu,
Demult le-avem aici amestecate...


luni, decembrie 15, 2014

ARTISTUL...


15 Decembrie 2014

Nu așteptați vreodată să vă spună
De suferința lui de pe pământ,
Artistul toată viața el adună
În cântec, în culoare, în cuvânt,

Durerea celor care-l înconjoară,
Lacrima lor ce nu știe să plângă,
Îi poartă-n suflet sfânta ei povară
Și sufletul nu-i cine să i-l frângă!

Dar bucuriei nu-i pune hotare,
Nici frumuseții care îl supune,
Despre durerea lui, cea trecătoare,
Artistul niciodată nu vă spune,

Iubindu-vă pe toți până la scrum!
De-aceea el cu dragoste aleasă
La fiecare om îi iese-n drum,
În drumul dintre leagăn și Acasă...

Fără cuvinte...


Duminică, 14 Decembrie 2014

În fața frumuseții tale stând,
Fără cuvinte!” nu auzi oftând
Aerul ce-ți înfășoară chipul,
Precum clepsidra gândului nisipul?

Fără cuvinte! totuși fără ele
Ar fi zadarnic și pustiu sub stele,
Fără cuvinte n-aș putea să scriu
Poemul meu în care mor de viu

În fiecare noapte care vine
Până se face ziuă lângă tine,
Cu zorii înviind, ce bucurie!
Fără cuvinte, niciodată fie

Mâna mea, neobosită încă,
Dragostea din tine, prea adâncă,
În care mă cobor și mă înalț
Ca prințul fără moarte din Bizanț...

Fără cuvinte n-am avea nici nume,
Sufletul meu de la început de lume
În fața frumuseții tale stând,
Fără cuvinte!” nu-l auzi oftând?

Ferește-te din calea...


13 Decembrie 2014

Ferește-te din calea celui rău,
Nici nu-i călca pe umbra ticăloasă,
Chiar dacă te abați din drumul tău
Și vei ajunge mai târziu acasă!

Așa-mi spunea acolo-n Munți mereu
Sărmana Mamă, încă îmi tot spune
Cu sufletul plecat la Dumnezeu
Când stau cu ea de vorbă-n rugăciune;

Ferește-te din calea celui prost,
Deșteptăciunea” lui e tobă-goală,
El știe toată viața pe de rost,
Plin de mândrie oarbă și de fală!

Dar nimeni pe pământ nu-i increat,
Unii sunt plini de-această semeție,
Ferește-te din calea celui beat
Și-acesta se trezește din beție...

joi, decembrie 11, 2014

Vin sărbătorile...


10 Decembrie 2014

Vin sărbătorile! lăsați-le să vină
Din pacea lor, de-a pururea divină,
Se-aud colindătorii! sunt pe drum,
Vă îmbrăcați în straie noi de-acum,

Puneți pe masa plină de bucate,
Dragostea voastră care se împarte
Celor ce vin aici să vă colinde,
Vă fie fericirea cât cuprinde!
Dospește aluatul în covată,
Nu v-a mințit, nu minte niciodată
Versul meu flămând, luați aminte-
Miroase-a cozonaci și a plăcinte

Și un copil, desculț peste coline,
Vine, cititorul meu, spre tine,
Gura lui de sorcovit e arsă-
Deschide-i sufletul să intre-n casă...

În Apusenii mei...


Duminică, 7 Decembrie 2014

Sus în Apusenii de bazalt
Dorul iar mă viscolește înalt,
Pașii mei se tulbură încet,
Cade neaua peste Fericet,

Horia-i pe undeva pe-aproape
Și lumina-i sângeră sub pleoape,
Carii se aud cum rod în grindă,
Vânzătorii iarăși o să-l prindă,

Sub blestemul scris în calendar
Pun la cale prețul cel murdar
Și spre Alba-n Noaptea de Ajun
O să-l ducă, gata de surghiun...

Sus în Apusenii de argint,
În căsuța mea ca un alint,
Pe furiș mă duc adeseori
Ca un fulger vara pe sub nori,

Singur, lâng'un leagăn, ca bolândul
Să-mi ogoiesc tăcerile și gândul
Și-acolo să-mi las inima tezaur,
În Apusenii mei, cei plini de aur...

Avertisment...


9 Decembrie 2014

Am auzit pe unul- Nicolae,
De ce-i scrii versuri la nevasta mea?
Vezi că lucrez, ai grijă, la tramvaie
Și poate ies cu unu'-n calea ta!

Nu sunt de vină dacă mă citește,
De scrie versuri, eu nu pot să știu!
Oricum, ea nu mi-a spus că mă iubește,
Dar încă niciodată nu-i târziu

Și ce-i dacă îmi spune? e la modă,
Poate oricine aici să mă iubească,
Iar poezia mea e incomodă
Doar pentru cei ce nu știu să citească...

duminică, decembrie 07, 2014

Să-i faci bine-aproapelui în viață...


Duminică, 7 Decembrie 2014
Femeie, ești dezlegată de neputința ta.”
Ev. Luca 13, 10-17

Să-i faci bine-aproapelui ne învață
Cel decât orice lege mai presus,
Pe femeia gârbovă de viață
A vindecat-o sâmbăta Iisus,

Potrivnicii, ca și acum, se încruntă
Când și-a pus mâinile asupra ei,
Bârfitori, precum atunci la nuntă,
La nunta de la Cana Galiei...

De multă vreme nici nu mă mai mir
Și mai ales duminica de-acum,
Când tulburați de versul plin de mir
Fățarnicii amici îmi ies în drum;

Ei sunt puțini și fără niciun rost,
Menirea lor nu o cunosc anume,
Din Marele și Luminatul Post
Îi iert pe fiecare după nume...

Cel mai presus de lege ne învață
Și învățătura-i sfântă pentru toți-
Să-i faci bine-aproapelui în viață
Și mai ales duminica de poți...