duminică, ianuarie 30, 2011

Bătrânul filosof...II

Partea a doua
29 Ian. 2011.

Viaţa-

ce întâmplare ciudată!
Cât am trăit-o nu am învăţat nimic
despre moartea ei.
Opera mea se împarte
în două.
Întregul nu am ştiut niciodată
ce-i...
Timpul meu
nu l-am folosit îndeajuns.
Mereu de timpul altora
am fost ocupat.
Nici întrebărilor mele nu le-am dat
răspuns.
Acum e târziu
şi clepsidra preaplină de gânduri
s-a spart...

Bătrânul filosof...

29 Ian. 2011.

Bătrânul filosof

Adormise

Cu ochii deschiși

Spre Cer.

Toate florile sunt frumoase,

Unele

Chiar otrăvitoare…

sâmbătă, ianuarie 29, 2011

Au plâns azi-noapte...

Au plâns azi-noapte şi mai plâng şi-acum

Ochii tăi uitaţi într-o culoare,

Din lacrimi ţi-ai făcut spre mine drum

Şi gândul tău nelogodit mă doare...

Acum e ziuă, undeva în crâng

Se-aude mierla Dorului cum cântă,

Aş vrea în braţe sufletu-i să-l strâng-

Ai plâns azi-noapte? Poezie sfântă!

Bătrânul filosof...

29 Ian. 2011.

Bătrânul filosof

Adormise

Cu ochii deschiși

Spre Cer.

Toate florile sunt frumoase,

Unele

Chiar otrăvitoare…

vineri, ianuarie 28, 2011

Mai am puţin...

27 Ian. 2011, spre seară…

N-am suferit durerea ce nu doare,
Nici supărările fără motiv,
O să mă duc şi eu, aveți răbdare,
Nu sunt aici mutat definitiv…

Odată și pe mine-o să mă cheme
Plecările din lume, fără leac,
Dacă am scris cu mâna mea poeme
Nu-i vina ei că n-am ştiut să tac,

Nu-i vina mea că între azi şi mâine
Eu port în suflet Ziua cea de-apoi
Sunt precum spicul cel jertfit în pâine,
În pâinea pentru cei flămânzi şi goi…
………………………………………

Nu poate nimeni Dorul să mi-l culce
Și dacă va-ncerca, adoarme greu -
Mai am și eu puțin și mă voi duce,
Nu știu cine-o să vină-n locul meu…

joi, ianuarie 27, 2011

Pastel...

26 Ian. 2011.

Cade noaptea peste Casa noastră,
Se scaldă luna goală în părău,
A înghețat lumina în fereastră
Și dincolo de ea surâsul tău…

Ochii arși din lacrimă se-adapă,
Maica mea, ce supărări te dor?
De ger se-aude liniștea cum crapă
Pe Dealul meu cel răzimat de Dor…

Prin păduri, ca urletul de lup,
Duce-m-aș acolo și m-aș duce,
Pe la răspântii pironitul trup
A-ncremenit în Ruga de pe cruce…

duminică, ianuarie 23, 2011

Dor de Psalm...

21 Ian. 2011, spre seară…

Mi-e dor să scriu un Psalm cu dorul tău,
Să-l murmurăm acolo sus pe Munte,
Toți îngerii din Cer să îl asculte
Și oamenii, cei mulți, din făgădău…

Mi-e dor să scriu un Psalm întru Iubire,
Până se face noapte în cuvânt
Și-acolo, între flacără și vânt,
Să-mi fac din el altar de mănăstire…

Mi-e dor să scriu un Psalm, ce dor mereu!
Rămas cu tine de la-ntâiul Gând,
De la întâia răsuflare, când
Te-a zămislit din coastă Dumnezeu…

Să nu fii singur
! Nu așa mi-a spus?
Miroase-n ochii tăi a sărbătoare -
Aș vrea să scriu un Psalm, dar nu e oare
Poemul meu în care te-ai ascuns?

sâmbătă, ianuarie 22, 2011

Ninge acum...

21 Ian. 2010, la amiază...

Ninge acum,
cu fulgii cât oftatul,
tu taci
şi-asculţi
această simfonie,
privirea ta
spre început mă-mbie,
când pe pământ
nici nu era
păcatul...
Ninge acum
şi suntem împreună,
zăpada să ne fie
îndeajuns,
printre nămeţi,
copilă te-ai ascuns,
şi hohotele
tale
mă răzbună...

Umbra ui Grigore Vieru...

20 Ian. 2011.

Miroase a tămâie versul meu,
Dar unora eu ştiu că nu le place,
Lovească-mă cât vor, durerea tace,
Nicicând nu le voi spune că mi-e greu...

De HORIA o roată mă desparte,
Stropiţi-mă cu ură şi noroi,
Odată o să obosiţi şi voi-
Timpul acela nu e prea departe...

Până atunci vă faceţi meseria,
Zidiţi-vă cu grijă piedestalul,
Să ţină călăreţul, dar şi calul,
Să nu se surpe-n ei vremelnicia...

Precum izbucul de la Feredeu,
Aşa mi-e versul, dătător de pace,
Dar unora eu ştiu că nu le place-
Miroase a tămâie versul meu...



marți, ianuarie 18, 2011

De vorbă cu GRIGORE VIERU...

18 Ian. 2011.

Tu mă întrebi ce e mai nou pe-acasă,
Tu mă întrebi ce e mai vechi pe-aici,
Acelaşi Dor pe tâmple ne apasă
Şi pe spinarea noastră-acelaşi bici...

Fratele meu, puţini şi-aduc aminte
De-Abecedarul tău şi tot mai rar,
Uitarea creşte oarbă din morminte,
Tot mai puţină-i vremea-n Calendar...

Tu mă întrebi, dar ştii atât de bine
Ce fac ai tăi de dincolo de Prut,
Ce fac ai mei, rămaşi între suspine,
Fratele meu-frate, cum ai vrut

Din ochii noştri să-ntregeşti lumina,
Dar lasă-mă să te întreb şi eu,
Precum atunci pe Muntele Găina-
E supărat din ceruri Dumnezeu?

În tot ce scriu aici tu mă citeşti
Şi sufletul de tine mi-e flămând,
Aşteaptă-mă, acolo unde eşti
O să vin şi eu, cât de curând...

luni, ianuarie 17, 2011

Semne de punctuație...

16/17 Ian. 2011.

Întotdeauna am umblat vertical pe pământ
Şi atunci când eram sub altă...ocupaţie,
Citiţi-mă, aşadar, aşa cum sunt,
Cu toate semnele de punctuaţie...

Şi, să nu vă fie cu supărare,
Cel dintâi l-am învăţat pe de rost,
Semnul crucii, fără de care
În cuvântul acesta nu aş fi fost...

Niciodată de semne n-am avut teamă!
Pe suflet, pe mâini, în poemele toate,
Dacă vă uitaţi cu băgare de seamă
Ele mai sângeră ne-vindecate…
…………………………………

Întotdeauna am umblat pe pământ vertical,
Chiar şi atunci când îmi dădeau târcoale
Pe Golgota neamului meu din Ardeal,
Tăcerile Veacului- orizontale…

duminică, ianuarie 16, 2011

Între...

Duminică, 16 ian. 2011, în zori…

Între pământ
Și
Cer
E
Aerul.
Știu-
Spuse ea…
Între

Aer
Şi mine,
E respirația îngerului.
Simt-
Spuse ea…
Între respirația
Lui
Şi numele meu,
E sufletul
Acestui
Poem.
Sunt-
Spuse ea…

sâmbătă, ianuarie 15, 2011

Te-aud citindu-mă...

15 ian. 2011, spre seară…

Când scriu cu jurământ mă leg
Să-mi fie versul cumsecade,
Te-aud citindu-mă întreg
Și despărțindu-mă-n cascade…

E-atâta liniște-ntre noi
Că nu e loc nici de suspine,
Cu ochii închiși mă strigi apoi
De unde sunt să vin la tine

Și să-ți recit Poemul meu
De la-începuturile lui
Și-așa să mă întrebi mereu-
A cui ești tu și eu, al cui?

Te-aud citindu-mă cuminte
Ca o icoană din altar,
Un singur vers tu ține-l minte-
Nu-i Poezia în zadar…

Și pentru tine scriu acum...

12 Ian.2011, spre seară...

Nu se desparte de parfum
Când dăruieşti cu drag o floare
Şi pentru tine scriu acum
Şi pentru ea, din depărtare...

Din orice zare când vă chem,
Chemarea mea e bucurie,
E loc destul într-un Poem
Să locuiască cine ştie,

E loc destul într-un cuvânt
Să locuiască cine vrea
Şi-acolo dacă singur sunt
Tu mântuie-i tăcerea mea...

Nu se desparte de parfum
O floare când o dăruieşti
Şi pentru tine scriu acum,
Doar timp să ai să mă citeşti...

Treceau ținându-se de mână...

Eminescu-Veronica…
15 ian. 2011.

Treceau ţinându-se de mână
Ca două aripi într-un zbor,
Ca două zile-n săptămână
Şi îngerul în urma lor...

El îi şoptea un Dor fierbinte,
Ea îl sorbea din ochii lui
Şi liniştea dintre cuvinte
Gemea în bronzul din statui...

Din câte sunt aici sub cer
Dă-mi, dintre toate, un sărut,
Mai multe nici nu ştiu să-ţi cer,
Doar unul singur, cu-mprumut...

Ţi-l dau, dobândă nu aştept,
Eu Rugii tale mă supun-
L-a strâns atunci cu drag la piept
Şi mai departe nu vă spun...

Treceau şi Aerul suspină,
Ea, Veronica şi Emin-
Le fie trecerea deplină
De-acum şi-n veci de veci.
Amin.

miercuri, ianuarie 12, 2011

Doar împreună...

11 Ian. 2011.

Fără A nu este Adevăr,
El şi Ea-acelaşi bob de rouă,
Cum să împarţi lumina dintr-un măr,
Cum să împarţi o lacrimă în două?

Fără El-e zbaterea deşartă,
Fără Ea-e liniştea la fel,
Doar împreună locuind în soartă,
Cum locuieşte jertfa într-un miel,

Doar împreună este înmulţirea,
Doar împreună împlinirea ei,
De când în lume dăinuie-omenirea
Unul singur nu are temei...

duminică, ianuarie 09, 2011

Ce vezi acolo...

5 Ian. 2011.

De-acum şi până la sfârşitul lui,
Sfială niciodată să nu-ţi fie,
Tu uită-te în ochii mei căprui,
Ce vezi acolo să îmi spui şi mie,

Ce vezi acolo vreau să ştie Satul
Şi veşnicia lui întru cuvânt,
În ochii tăi, de-o seamă cu oftatul,
Nici nu mai ştiu anume de când sunt...

Ne-mobilată, ne-nobilat...

3 Ian. 2011.

O locuinţă
Ne-mobilată
Rămâne întotdeauna
Rece.
Omul,
Ne-nobilat
La fel...

Bătrânul copil...

Duminică, 9 Ian. 2011, în zori...

Eram copil, pe Dealul greu de fân
Mi-aduc aminte vorbele sărate-
Abia apuc să fiu şi eu bătrân
Şi să mă odihnesc pe săturate...

Ca lacrima pe-o muchie de cuţit
Aşa mi-a fost copilăria toată,
Din zori de zi şi până-n asfinţit
La ţară nu-i vacanţă niciodată...

Duminica şi-n sărbători legate
Citeam-scriam până uitam că sunt,
Poemele de-atunci ne-terminate
Mereu îmi cheamă vârsta în cuvânt...

Cât mi-am dorit să fiu bătrân de tot,
Să spun poveşti ce nu au fost vreodată-
Aproape sunt, dar nici acum nu pot
Să-mi potolesc Copchilul de-altădată...

Visează Aur...

6 Ian. 2011.
„Munţii noştri aur poartă...”

Spre Apuseni mă poartă-acelaşi drum
Şi tălpile mi-s roase de cuvinte,
Visează aur Moţii mei şi-acum,
Cu ”vâlva băilor” fac jurăminte...

Dar unde sunt „holoangării” de-atunci,
Cu balmoşul, cel aurit, pe masă?
Umbrele lor coboară printre stânci
Orbite de-o lumină ne-nţeleasă...
....................................................
Visează aur neamul meu sărac,
Fata aceea cu priviri de pară
S-a dus şi ea şi tulnicele tac
Prin Ţara mea de piatră şi de ţară...

Visează aur, ce durere surdă!
Când se trezesc din Visul lor flămând
Simt Cerul peste lume cum se-mburdă-
Visează Aur moţii, până când?...

Mă bucur...

6/7 Ian. 2011.
Mi-e sufletul ca nucul toamna când
Se-aud pe ramuri nucile gemând,
Loviţi-mă căci altfel nu se poate
Să cadă-n linişte şi în singurătate...


Mă bucur
Precum
Se bucură
Sufletul nucului
Toamna
De loviturile ei...
Un
Pom
Ne-atins
E un pom sterp...
Omul-
La fel...

sâmbătă, ianuarie 01, 2011

Vin, îmi spune ea...

1 Ianuarie 2011, la amiază...

Vin, îmi spune ea, eu, ce să-i fac?
Las braţele cuvântului deschise,
În Duhul adevărului mă-îmbrac
Şi voia ei pe urmă facă-mi-se...

Vin, îmi spune ea, şi mă simt bine,
Ca o copilă gângurind la sân-
Mi-a fost dor, poetul meu, de tine
Şi nu mai plec, aici o să rămân...
......................................................

Vin, îmi spune ea şi mâna scrie,
Se umple de Lumină gândul meu-
Fără tine casa mi-e pustie,
Fără tine-i trist şi Dumnezeu...

ÎNCĂ UN AN...

31 Dec/1 Ian., mereu...

Încă un an am pârjolit sub pleoape,
Încă un an, din câţi au mai rămas?
Când vine-o vreme şi-i atât de-aproape
De-acum până la Marele Popas!

Un an al meu? Cine îmi poate spune
Cât am trăit, cât am murit în el?
Cine mai poate oare să-i adune
Clipele pierdute-n chip şi-n fel?

În întrebare mi se face frig
Şi-s tot mai singur împrejurul meu,
Se lasă grea tăcerea când îi strig
Pe cei plecaţi de-aici la Dumnezeu...

Şi eu, acesta, care stau în lume
Cu-nsemnul ei pe suflet şi pe faţă
Şi eu pleca-voi într-o zi anume
Ori într-o noapte fără dimineaţă...

Când ştiu că am să plec pe-acelaşi drum,
Când ştiu că tinereţea mea mă vinde,
Vai, sunt eu oare pregătit acum,
Din viaţa asta ce-o să iau merinde?
............................................................

Cum vine vremea şi-i atât de-aproape
De-aici până la Marele Popas-
Încă un an am tăinuit sub pleoape,
Încă un an, din câţi au mai rămas?