sâmbătă, octombrie 31, 2009

RĂSTIGNITĂ MEREU...

31 Octombrie 2009.

Răstignită mereu între hoţi şi mişei,
Patria mea, sfâşiată de găşţi,
M-am săturat, nu de tine, de ei,
Nu le spun numele, tu îi cunoşti!

Cât venin, cât noroi în cuvinte,
Câtă ură bolnavă în privirile lor,
Dacă e de pe urmă, să le dea minte
Dumnezeul acestui popor!

Ţara mea încă, nu plâng că mi-e rău,
Ochii tăi, triştii, mă dor de o vreme,
Ispitele sapă în sufletul tău,
Alungă-ne, Doamne, aceste blesteme.

Tu eşti frumoasă şi fără mânie,
Străinii de tine şi orbii o ştiu,
Mereu răstignită mi-ai fost Românie
Din poemul acesta pe care îl scriu...

LINIŞTE...

Cluj-Npoca, Cetăţuie...
1974, vara- 28 oct. 2009.

Singuri
Paşii mei suie
Spre Cetăţuie
Trepte de gânduri...
Tu
Nu le mai urci...
E atâta linişte
Din liniştea
de-atunci,
De parcă
Aud
Mâna lui Dumnezeu
Risipind
Peste păduri
Culorile toamnei...

marți, octombrie 27, 2009

ATLANTIDA...

26/27 Octombrie2009.

Sărmană fiinţă, mult amăgitoare,
Tu, Atlantida mea nescufundată,
Cine atunci o să mai ştie oare
De pământul care-ai fost odată,
Udat de ploi şi pârjolit de soare?
Niciodată, poate niciodată...

Clipa de acum e tot mai ternă,
Ştiu, întrebarea mea e în zadar,
Fir de nisip din curgerea eternă
Nimic ce eşti, grăunte de muştar,
Afară e o vreme de tavernă,
A început să plouă-n Calendar...

luni, octombrie 26, 2009

INIMA OMULUI...

26 Octombrie 2009.

Faţa Omului se poate schimba,
Ştiu din Scriptură sfânta povaţă-
Uită-te în inima mea,
Cum se uită Soarele în dimineaţă!

Ce vezi acolo, spune-mi şi mie,
Ea nu mi-a înşelat niciodată
Poezia sângelui care mă scrie,
Până în Clipa ce n-o să mai bată...

duminică, octombrie 25, 2009

LEGIUNE...

Ev. Luca 8, 26-39.
Duminică, 25 Octombrie 2009.

Şi pe el l-a vindecat Iisus,
Cum scrie în Scripturi, ca drept răsplată-
„Pleacă de la noi”, aşa I-a spus
Mulţimea de atunci înfricoşată...

El n-a plecat, stă supărat în drum
Şi vuietul acelora îL doare,
E vindecatul printre noi acum,
Ferice dar, de cine-i dă crezare!

Bărbatul, cel întors la casa lui,
Priviţi-l, „îmbrăcat şi-ntreg la minte”,
Legiuni, ca el, mai sunt destui,
Prietenii mei, vă zic- luaţi aminte!

AI GRIJĂ DE TINE...

Duminică, 25 Octombrie 2009.

De la nordul cuvântului, până la sud,
Totul ce sunt e în mâinile Tale,
„Ai grijă de tine”, de ce mai aud
Cuvintele acestea, atât de banale?

Dacă e cald-„ai grijă ce bei”,
Dacă e frig-„îmbracă-te bine”...
Când te duce ispita de funia ei
Las-o pustiei din care ea vine...
.................................................

„Ai grijă de suflet!” cu adevărat
Porunca aceasta e cea mai curată,
Să-i fiu la nevoie poet şi soldat-
Sufletul e Patria ce mi-a fost dată,

Locul dintâi al naşterii mele,
Munte de mir, Deal de tămâie,
Asemenea lui nu e altul sub stele,
Aici mi-a fost scrisă rostirea să-mi fie...

De la nordul tăcerilor, până la sud,
Totul ce sunt e în mâinile Tale,
„Ai grijă de tine”, de ce tot aud
Cuvintele-acestea, atât de banale?


sâmbătă, octombrie 24, 2009

URĂ...

24 Octombrie 2009.


Tu poate nu mă crezi acum,
Dar te iubesc cu-atâta ură
Că eşti departe şi n-am cum
Să-ţi fur cuvintele din gură...

Mă duce gândul înapoi
Ca şarpele răpus de moarte
Spre-atunci când eram numai noi,
Sub pomul, cel cu fructe coapte...

Tu, iartă-mă, nu pot să-ndur,
Se face în cuvinte Sară,
Acum, când scriu, mă uit în jur-
E-atâta ură...literară!

SE SCHIMBĂ ORA...

24 Octombrie 2009.

E-atâta Veşnicie între noi,
Nici nu mai ştiu în care Viaţă sunt,
Nu te uita ca Sara înapoi-
Se schimbă Ora, cea de pe pământ!

Atunci a fost Sodoma şi Gomora,
Clipa aceea încă o ascult,
În noaptea asta ţi se schimbă Ora
Şi-o să dormim puţin, puţin mai mult...

joi, octombrie 22, 2009

STĂPÂNII...

22 Octombrie 2009.

Nu cred în ei, ispită dulce
Sub patrafirul tău rămân,
Oricât mi-ar fi de greu sub cruce
Mă-nchin Aceluiaşi Stăpân!

Aici mi-aud mereu sentinţa,
Călăii în zadar aşteaptă,
El mi-a făcut din tină fiinţa
Şi-a pus în ea suflare dreaptă...

De judecată nu mi-e teamă,
Cum nu i-a fost nici lui pe Deal,
Şi dacă tot plătesc o vamă
E pentru scumpul meu Ardeal.

Aici nu mai există moarte,
Ci numai Adevăr sub cer
Şi roţii mele îi sunt sparte
Demult obezile de ger...

Nu cred în ei, eu cred în tine
Şi în credinţa mea rămân,
Oricât mi-ar fi de rău sau bine
Mă-nchin Aceluiaşi Stăpân...

MĂRTURISIRE...

21 Octombrie 2009.
„...bunule Horia!”
Andrada

Spre mântuire fie scrisul meu,
Cum pentru ochi lumina e veşmântul,
Eu nu sunt bun, ci numai Dumnezeu,
Cel ce mi-a dat porunca şi cuvântul!

Mă bucur dar, de bucuria voastră,
Dacă v-aduce linişte şi Dor
Versul meu deschis ca o fereastră
Înzidită-n rana unui nor...

Mi-e drag să-mi cânt potecile şi plaiul
Spre care mă întorc, copil, mereu
Şi-atâta ştiu, când scriu mă simt ca naiul
Prin care arde Duhul unui zeu...

marți, octombrie 20, 2009

CENZURĂ...

20 Octombrie,2009, spre seară...

Dă-mi voie să îţi spun tot ce gândesc,
Nu e nevoie-„Să trăiţi, Stăpâne!”
Cu alte vitamine mă hrănesc!!!
Ia-mi, dacă poţi, Cartela mea de pâine...

DOAMNE, care Eşti, aştept un semn,
Mă dezgustă întru tot Cenzura,
Fă să-mi rămână Adevărul demn,
Dă-mi la o parte din tristeţe zgura!

Niciodată -„ Să trăiţi Maestre!”
Nu pot, nu vreau în veci să mă supun
Acestor triste, jalnice căpestre-
Am fost dintotdeauna- un nebun!!!

POEM NEVÂNDUT...

20 Octombrie 2009.

Din Poezia câtă mi-a fost dată,
În care sunt şi voi rămâne viu,
Eu n-am pus preţ la nimeni, niciodată,
Pe versul meu, acesta care-l scriu...

M-au pustiit ispitele-n zadar,
Când mi-era sete şi eram flămând,
Din tot ce am primit atunci în dar
Nici o vocală nimănui nu vând...

Am spus-o şi repet, a câta oară,
Nu mi-am făcut din poezii avere!
De ce să port pe umeri o povară
Târziului să-i fiu întemeiere?...

Mi-ajunge sărăcia şi mi-e dragă,
Nu vin vreodată furii să mi-o ia,
Aici voi locui o Viaţă-ntreagă,
Şi-atâta de bogat mă simt în ea!...

luni, octombrie 19, 2009

COD PORTOCALIU...

19 Octombrie 2009, spre seară...

Peste tot e Cod portocaliu,
Ce vreme şi ce viscol o să vină!
Plouă, frig, Oraşul e pustiu
Şi vântul amiroase-a tescovină...

Tristeţea mea e iarăşi repetentă,
Mă pipăi, urlu, încă mai sunt treaz!
Vai, clipa asta e aşa dementă,
Nici nu mai ştiu ce anotimp e azi...

Pe cine să întreb să nu-mi răspundă?
Sunt singur între lut şi Dumnezeu,
Gândul adoarme obosit sub bundă
Şi ninge-acum, aici, în versul meu...

duminică, octombrie 18, 2009

CAD MERELE...

Duminică, 18 Octombrie 2009.

De la ghiocei la crizanteme,
De la tine până mai târziu,
Ce plină mi-e grădina de poeme,
Să fie numai vreme să le scriu...

Prin Vie vântul pribegind suspină,
Strugurii ei se odihesc în vin,
Ultimele roiuri de lumină
Dinspre vară nu le-auzi cum vin?

Se duc grăbite dincolo de toamnă,
Nici să le număr nu mai ştiu de-acum,
Cad merele, ce bucurie, doamnă,
De vârsta mea lovindu-se postum...

Eu le ascult căderea lor şi tac,
La sân tu le adună dacă vrei,
Ce coapte sunt şi roşii, cum îţi plac,
Sunt mere oare, ori sunt ani mei?...

sâmbătă, octombrie 17, 2009

Antipoezie...

Motto:
„Nenea ştie să schie, dar nu ştie să citească...”


Poezia este
o cutie poştală
plină cu facturi ne-achitate!
Fetiţa de pe centură
făcând insistent
cu mânuţa
ei
roz-bombo,
ştie ea
de
ce...
Poezia
e un tren de marfă
deraiat
de pe linia lui...
Poezia este
Ceea ce
nu-i...
Tu, care Eşti,
rogu-te,

iartă!
Am aruncat şi eu
cu
o
piatră...

vineri, octombrie 16, 2009

PRAFUL...

16 Octombrie 2009, spre seară…

Nu am crezut vreodată să mă gândesc la tine,
Aveam alte subiecte de scris atunci, cât vrafu,
Dar într-o zi, la sfadă, una dintre vecine
Îi spune celeilalte în ciudă :”şterge prafu!”

Şi parcă dintr-o dată mă prinse-atunci magia
Cuvântului pe care nu pot să-l mai alung,
Ortacul meu de-o viaţă, rămas la Hamangia,
Mi-a coborât în suflet şi-a cugetat profund...


Da, prăfuite-s toate şi Omul care scrie
Abia de mai respiră sub greutatea lui,
Ce nemilos, de-o vreme se-aşterne pe hârtie,
Pe mobilă, pe gânduri, pe bronzul din statui...

În ochi de-l poartă unii, îl bat pe tobă alţii,
Ce silnic zi şi noapte ne sună în timpane,
Dar nu îi lăsa, Doamne, să facă praf Carpaţii
Şi de la talpa Ţării, trezeşte-te, tu, Ioane!
......................................................................

„Hai, du-te, şterge prafu!”, ce simple, vagi cuvinte,
Neîmblâzite, urlă ca lupii, prinşi în cuşcă,
Citiţi-mă cu grijă, vă rog, luaţi aminte,
Poemul meu miroase acum a praf de puşcă...



joi, octombrie 15, 2009

NU-MI PLACE SĂ CERŞESC...

14/15 Octombrie 2009.

O singură şi nu mai multe feţe,
Nu-mi place să cerşesc ce nu-i al meu,
Nici bucurii în plus şi nici tristeţe,
A pus destul în mine Dumnezeu!

Eu grija asta n-o mai port demult
Şi sufletul ce-l am nu-i rob în mine,
Doar timp să-mi dea, dacă nu cer prea mult,
Din veşnicia Clipei care vine...

Între Adevărul vinului şi pâine,
Poemul meu, acesta, să-l termin
Şi celălalt, ce mă aşteaptă mâine-
Voia Lui, acum şi-n veci! Amin.

Dacă mi-e sete, frig, dacă mi-e greu
Şi oasele cuvântului mă dor,
Nu-mi place să cerşesc ce nu-i al meu,
Din tot cât sunt mă dărui tuturor.

miercuri, octombrie 14, 2009

COLŢUL DIN CERC...

14 Octombrie 2009, spre seară....

M-am înţepat în colţul unui cerc,
Îl desenasem noi, ţi-aduci aminte?
Mi-ai spus atunci,
„Poete, fii cuminte”,
Am vreme îndestulă să-l încerc...
Mi-ai spus atunci,
„Poete, ai răbdare”,
M-am înţepat în colţul unui cerc,
Să nu mă-ntrebi acum dacă mă doare...

luni, octombrie 12, 2009

MI-E SETE...

12 Octombrie 2009, spre seară.

„Mi-e sete!” Doamne, îmi aduc aminte
De lacrimile acelea când Le-ai spus
Lângă fântână, pentru-ntâia oară
Şi ultima, pe cruce, acolo sus...

Fântâna de atunci era adâncă,
Nici cumpănă n-avea şi nici găleată,
Ţi-au dat vin amestecat cu fiere
La Judecata lumii, blestemată...

Acum e-atâta secetă în lutul meu-
Mi-e sete şi mi-e foame şi mi-e frig
Şi Aerul aici e tot mai greu
Din marginile lumii când Te strig...

duminică, octombrie 11, 2009

Timp grabnic...

10/11 Octombrie 2009.

De la nordul gândului, la sud,
De la est, la vestul cel postum-
„Sunt nervos, nervoasă”, îi aud,
“Mă grăbesc şi nu am timp acum…”

Ne goneşte clipa, ceasul, Veacul,
Peste tot vacarmul e în toi,
Aleargă şi bogatul şi săracul-
Ce-i graba asta, Doamne, între noi?

Weekend plăcut! E gata săptămîna,
Dar nici aici hodină nu găsim,
Duminica ne face semn cu mâna,
Ce rugăciuni uitate să-i rostim?

Când clopotele plâng, spre liturghie
Paşii noştri nu mai au cărări,
Tot mai departe suntem, cine ştie
Ce ne aşteaptă dincolo de zări…

Vremelnicia lutului mă doare,
Se pârjoleşte Cerul fără ploi,
Nu mai avem în suflet sărbătoare,
Nici Timpul nu mai are timp de noi…

Aşa de naşte Poemul...

Duminică, 11 Octombrie 2009.

Undeva, într-un Oraş din România...
În scara unui bloc, o femeie (mamă- bunică) în faţa unei cutii poştale, cu o scrisoare în mână...
„Maică, de unde-mi vine scrisorica asta, că nu văd să citesc, mi-am uitat ocherii...sus...”
„De la Enel vine, maică, v-a trimis factura de curent...”
„Nu-l cunosc, ăsta nu-i nepotu-meu!
Mi-au plecat afară şi nu mai ştiu nimic de ei....M-au făcut de mi-am vândul cuibul meu, să vin să stau, să aştept moartea aici între betoanele astea!
Acolo măcar îmi venea poştaşul, hâtru de el: maică, iar ţi-au scris nepoţii...să le trimiţi mălai!
De multe ori era adevărat! Pe vremea aia, aveam gospodărie, mai vindeam câte ceva, un ou, o găină, un porc...

Aici, ce să mai vând- penzia mea?
Banii ăştia de- acuma, nu se mai ajung, ca arginţii lui Iuda de-atunci...
Aici, în blocu’ ăsta suntem toţi bătrâni.
Restu, or plecat...
Vai de Ţara asta şi de pârlamentul ei!
Dumneata să nu pleci!
Ai copchii, nepoţi?”
„Eu, rămân, Maică...

sâmbătă, octombrie 10, 2009

CARII...

10 Octombrie 2009.

I-aud în crucea neamului cum rod,
Când eram, nu m-au dorit în Ţară,
Le-am fost mereu în suflet incomod,
De port pe frunte laurii de-afară

Ei s(z)silnic îmi ridică osanale,
Fălindu-ne în van că sunt de’a lor,
Plâng pe genunchii risipirii tale,
Lacrima mea, nepreţuitul Dor!

În Ochii tăi era atât de bine,
Din tine am plecat ca un ecou,
Da,
Sunt Român şi spun fără ruşine,
De-ar fi vreodată să mă nasc din nou!

Îmi spun străin, aici nu-i Cerul meu,
Nici iarba nu-i, aceea de Acasă!
În lemnul gândului ei rod mereu
Şi nu le pasă, Doamne, nu le pasă...

vineri, octombrie 09, 2009

POEMUL...

09 Octombrie 2009.

Simt
Cum se hrăneşte
Din
Sufletul meu
Poemul,
Precum fluturele
Din
Omida
Lui,
Până
La
Zbor...

CINE EŞTI TU?

06 Octombrie 2009.

Dacă vin din Ardeal, din Moldova cea Mare,
Din „umbră” de sunt ori din „esenţă”,
Din bucurie legitimă sau întristare,
Cu acte în regulă, cerşetor, eminenţă,

Rănit de tăcere, osândit de cuvânt,
Poemul acesta, fără margini, mă doare
Din clipa Facerii de pe pământ-
"Cine eşti tu?" ce bolnavă întrebare!

De purtăm fiecare în suflet şi-n mâini
Speranţa fragilă a Clipei de mâine,
Tatăl nostru, uneşte-i sub cer pe români
Şi le dă tuturora o singură pâine,

„Cea de toate zilele”, şi ne iartă pre noi,
Aşa precum scrie în Cartea Cea Sfântă,
Cu Lumina blândă, ce curge şuvoi
Din crucea împăcării, Tu ne înveşmântă!

Pilatul din Pont, aşteptând un răspuns
Întru Judecata, ce avea să vină,
Aşa L-a întrebat şi atunci pe Iisus,
„Cine eşti tu?” căutându-i o vină...

RÂNDUNICA...

5/6 Octombrie 2009.
Îmi ard obrajii, cine mă doreşte
Vorbească-mă de bine, nu de rău!
Chiar acum sub tâmple poposeşte
O rândunică, nu e gândul tău?

Ce tristă e şi-atâta de frumoasă
De tulbură credinţa în atei!
De-şi face cuib să fie dar voioasă
Şi să mă joc copchil cu puii ei...

Când or fi mari să zboare-n libertate
Spre zări mult mai senine şi mai calde,
Ea, să rămână-aici, pe mai departe
În versul meu de-a pururi să se scalde...

Îmi ard obrajii, uite vrea să plece,
E toamnă în cuvânt şi e târziu
Şi zboară gândul- rândunică rece-,
De a fost ea ori nu, eu nu mai ştiu...

CONTEMPORANĂ...

07/08 Octombrie 2009.

E boală printre papagali,
Nici ei n-au linişte şi pace,
Nu ne-am născut să fim egali
Şi nici lui Dumnezeu nu-i place!

Eu ştiu că nu-i filosofie,
De când e Viaţă pe pământ
Şi câtă o mai fi să fie,
La fel nu suntem în cuvânt.

E-acelaşi blestemat tumult,
Invidii, vanităţi, orgolii,
În goana după şi mai mult,
Biet cerşetor pândit de molii,

Când vine Clipa cea târzie
Şi tu şi eu suntem egali-
Ce greu respiră-n colivie,
E boală printre papaga
li...

duminică, octombrie 04, 2009

JERTFA...

Sinaia, 26 septembrie 2009.

Prietenii mei, vouă vă zic,
Fără de jertfă nu este nimic,
Fără jertfa de sine e lumea săracă,
Lumina ce vine din noaptea ce pleacă,
Ziua de azi din Ziua de mâine,
Bobul de grâu din bucata de pâine,
Copacul meu, din hârtia de scris-
Viaţa din moartea Celui ucis...

ABSENŢĂ...

Duminică, 04 Octombrie 2009.

Am fost plecat o vreme dintre voi,
De ce am fost nu pot să ştiu acum,
Ce arşiţă de dincolo de ploi,
Ce Dor mi-a-ntors cărările din drum,

Ce Poezii nescrise din destin
Mă strigă să le mântui de tăcere,
Din care zări neîmblânzite vin?
Prieteni buni, neliniştea mă cere...

De vin desculţ, prin mărăcini, pe jos,
Singurătatea Clipei mă apasă,
Nu-i nicăieri în lume mai frumos
Ca în Copilăria ta, de-Acasă!

Octombrie, în vii lumina doare,
Culesul lor e-aproape de Cuvânt,
Am fost plecat o vreme, câtă oare?
Din vârsta mea, uitată pe pământ...

vineri, octombrie 02, 2009

POEZIA...

02.Octombrie 2009.

În aşternutul gol-
Rana trupului
Tău-
Întunericul
Doare...
Mă-ntreabă Aerul
Cu părere
De rău-
Ea,
De ce-a plecat
Oare?...

joi, octombrie 01, 2009

OCTOMBRIE...

01 octombrie 2009.
Octombrie, deja miroase-a vin
În pivniţele tale ferecate,
Nu vrei să ne copilărim puţin,
Până e toamnă, până se mai poate...

De ce te miri, e-adevărat ce spun,
Clipa aceea e atât de-aproape,
Ciorchinii tăi din gânduri să-i adun
Şi mustul să ne miruie sub pleoape...
...........................................................

Ce crud vinul şi sălbatic, ştiu,
Numai rostindu-l sufletul se-mbată,
În liniştea de-acum e prea târziu
Şi Via mea e-atât de tulburată...

MI-A FUGIT LINIŞTEA...

Sinaia, 26 septembrie 2009.
"Mi-a fugit liniştea de Acasă!"
Cuvintele acestea dor şi-acum,
S-a dus şi ea puţin să se-odihnească,
S-a dus plângând în hohote pe drum...

Aşa mi-ai spus atunci...la telefon
Şi era noapte-afară şi târziu,
Degeaba sun, tot ocupat răspunde
Tonul acela întru care scriu...

Când a fugit din lume supărată
Ea a luat şi ultimele chei,
Nici 112 nu au ce-i face,
Amprente n-au rămas în urma ei...

Nici despre tine nu mai ştiu nimic,
În zarea dintre lacrimi încuiată-
"Mi-a fugit liniştea de Acasă!"
Cu ce eşti, Doamne oare vinovată?

SUNT LA SINAIA...

23 septembrie 2009.

Sunt la Sinaia, ochii mei destui
Se duc în Munţi să mi se odihnească,
Tu despre ei să nu spui nimănui,
Cine-i vrea, acolo să-i găsească...

Aici e-un Aer de-ai putea să-l sorbi
Ca pe o sfântă,rodnică Lumină,
Să ne iubim pe urmă ca doi orbi
Până la Sfârşitul ce-o să vină...

Tăcerea mea, eu ştiu că nu m-asculţi,
Dar lasă-mă, cât încă nu-i târziu,
Sub cetinile brazilor din Munţi
Ca un şoim sălbatic să te scriu...

SINAIA

23/24 septembrie 2009.

Sinai-Sinaia, ce logodnă sfântă
În Mănăstirea Clipei din văzduh,
Aici e zvon dumnezeiesc de nuntă
Şi Aerul întreg e plin de Duh!

Poemul meu desculţ se face drum
Spre Muntele cu brazi, acolo sus
Poate se roagă pentru noi acum
Acelaşi blând şi-nlăcrimat Iisus...

Ce împăcare-înaltă mă adie,
De frumuseţe Ochiul meu e mut,
Sinai-Sinaia, ce minune vie,
Ferice, dar de cine te-a născut!