joi, aprilie 30, 2020

Dacă se întâmplă să nu-mi fie bine...



Joi, 30 Aprilie 2020

Dacă se întâmplă să nu-mi fie bine,
Om din carne, nu numai din duh,
Îmi aduc aminte, Horia, de tine,
Cum rupea flămândă roata din văzduh;

Îmi aduc aminte, Doamne, de pe cruce,
Părăsit și singur, Fiu de Dumnezeu,
Cum au vrut păgânii morții să te-arunce
Și atunci din viață-mi trece orice greu!

Lutul de mă doare își alină-ndată
Rănile acestea sângerând în van,
Sunt eu demn de cruce, sunt eu demn de roată?
Fie-mi suferința cel mai dulce-alean!

Nicolae Nicoară-Horia


marți, aprilie 28, 2020

De vorbă cu Grigore Vieru...



28 Aprilie 2020
Parcă-l citesc pe marele poet Vieru,
citesc și recitesc.”
C. D.

Cine știe poate el îmi spune
Ce cuvinte să le pun pe-altar
Atunci când sufletul e-n rugăciune,
În rugăciunea fără de hotar!

Îl văd mereu pe Muntele Găina
Și-mbrățișarea lui o simt aproape,
Frate Grigore, vrednică-i lumina,
Lumina ta pe care-o port sub pleoape!

Deasupra noastră Dumnezeu e viu,
Mi-ai spus că El nu moare niciodată,
Degeaba vor să-L ducă în pustiu,
În fiecare clipă mi se-arată

Din graiul tău moldovenesc, durut,
Cu „Albinuța” care nu se vinde,
Frate Vieru, margine de Prut,
Limba Română nu te mai cuprinde!

Nicolae Nicoară-Horia


luni, aprilie 27, 2020

Dor de Copilărie...



Sâmbătă, 25 Aprilie 2020
din Săptămâna Luminată

Tot mai mult mi-e dor, ce înalt e Dorul!
De vremea când eram copil de-o șchioapă
"Și mă culcam ades lângă izvorul"
Unde și astăzi sufletul se-adapă...

Cuvintele vremelnic, efemer
Nu erau în limba strămoțească,
Ce liber mă știam atunci sub cer,
Copilăria mea dumnezeiască!

Spre cerul tău privirea mi-o ridic,
Fără tabletă, celular la gât
Nu aveam grijă, Doamne, de nimic
Și niciodată nu mi-a fost urât!

Acolo, pe nămașul plin cu flori
Bând lapte la întrecere cu mieii,
O, cum aș vrea să plec adeseori
Precum Iisus pe Marea Galileii!

Nicolae Nicoară-Horia


Ce vârstă ai?



Luni, 27 Aprilie 2020

Mă simt pătruns de-o sfântă indignare
Ce îmi cuprinde fiecare vers:
Ce vârstă ai? Aceeași întrebare
O aud în viață tot mai des,

De parcă vârsta mea e vinovată
De tot ce se întâmplă de pământ,
Ceasul din turn a început să bată,
Secundele rănindu-se de vânt...

Celor ce-i poartă trupului de grijă
Le spun că încă nu mă încovoi,
Ce vârstă ai?” Mă doare ca o schijă
Venită dintr-un glonte de război...

Nicolae Nicoară-Horia


Era și-atunci Duminica Tomii...



Duminică, 26 Aprilie 2020
din Săptămâna Luminată

Era și atunci Duminica Tomii,
Îmi vine în brațe și-acum să o strâng,
Se bucurau în hohote pomii
La nunta noastră, acolo pe crâng!

Ți-aduci aminte, mireasa mea dragă
De cerul acela fierbinte de mai?
Fără el Poezia nu e întreagă
Și tu cât de frumoasă-mi e-rai!

Să nu fie singur omul pe pământ!”
Așa ne-a fost dată porunca cea vie
Și-acolo în fața altarului sfânt
Ne-a cununat Dumnezeu pe vecie!

Nicolae Nicoară-Horia


Toma din mine...



Duminică, 26 Aprilie 2020
din Săptămâna Luminată

Am început să mă-ndoiesc și eu
De viața asta care mi-a fost dată
sub aerul ce-apasă tot mai greu,
Dar nu de Tine, Doamne, niciodată!

Nu-Ți pipăi coasta unde Te-a străpuns,
Nici urma blestematelor piroane,
Dovezi că Tu Exiști eu am de-ajuns,
Stau mărturie sfinții din icoane;

Toma din mine murmură învins,
Nicio Duminică nu mi-e săracă
Și îndoiala care m-a cuprins
Ca umbra unui nor o să îmi treacă...

Dac'am ajuns de unde scriu acum
dă-i putere bătrâneții mele
S-ajungă pân' la capătul de drum
Și nu-i lăsa lumina sub zăbrele!

Nicolae Nicoară-Horia


joi, aprilie 23, 2020

Ce vârstă ai, Doamne?



Joi, 23 Aprilie 2020
Din Săptămâna Luminată
La început era Cuvântul...”
Ev. Ioan 1, 1

Mă doare începutul din Cuvânt!
Ce vârstă ai, Doamne? Tot mai mulți vor,
Dușmanii bătrâneții de pe pământ,
Să Te pună, nemernicii, sub zăvor!

Printre noi, „bătrânii”, sunt boli ciudate,
Venite de unde, cineva știe,
Făpturile-acelea fie blestemate
Din ceasul nașterii, până-n veșnicie!

Părinte al nostru, dătător de vieți,
Iartă-mi Ruga de pe buze, amară,
A sosit vremea să nu-i mai ierți,
Alungă-i în întunericul cel mai din afară!

Cine sunt cei ce îmi numără anii
Grăbindu-mi clipa când o să mor?
Până atunci, îmblânzește-mi dușmanii
Și „voia Ta fie”! Nu voia lor!

Vipere oarbe, mușcând din lumină,
Gata oricând să te condamne,
Ele se-ntreabă, ce-ntrebare cretină!
Tulburându-Ți văz-duhul:
ce vârstă ai, Doamne?

Nicolae Nicoară-Horia


miercuri, aprilie 22, 2020

Dacia nepieritoare...



Miercuri, 22 Aprilie 2020
Din Săptămâna Luminată
...România va fi inconjurată de flăcări”
Arsenie Boca
...focul și distrugerile o vor înconjura,
dar ea (România) va rămâne neatinsă”.
Profețiile lui Sundar Singh

Dacie, Dacia mea nepieritoare!
Întotdeauna ți-am iubit verdele crud,
Răstignirea pe cruce știu că te doare,
Sentința în fiecare zi o aud!

Aici, cu toate cuvintele dimpreună
Pe-altarele tale mă rog și mă-nchin,
Nu poate nimeni opreliști să-mi pună,
Dumnezeu niciodată n-a fost un străin!

Aici, în Patria ce ne-a fost dată,
Zidită din Dragoste și nu din neant,
Șovin Dumnezeu nu a fost vreodată,
Ci bun, milostiv, poate prea tolerant...

De la răsăritul Vederii și până-n apus,
Orbiți de aceeași deșartă mânie
Dușmanii de-a valma au venit și s-au dus,
Dar tu ai rămas în cuvânt-Românie!

Nicolae Nicoară-Horia


luni, aprilie 20, 2020

Să plec de-acasă?





Luni, 20 Aprilie 2020
Din Săptămâna Luminată
(Sfintele Paști)

Nu pot „mânia”, Doamne, s-o traduc,
Iartă-mi gândul trecător, păgân,
Să plec de-Acasă, unde să mă duc,
Ce vină am dac'am ajuns „bătrân?”

Așa ne-a spus „ministru” cu glas tare,
Mai bine-i înflorea tăcerea-n gură,
Trei milioane de-„amărâți” sub soare,
Sub soarele ce încă îl îndură!

Ce clipă nepascală și deșartă!
Și totuși încă nu mă încovoi,
Aștept să-mi vină „ordinul” la poartă,
Să plec, precum bunicul în război...

Mă simt ca aerul închis în cușcă
Și „obosit” de-atâtea ordonanțe
Îl rog acum, să-mi dea măcar o pușcă,
Baionetă, cască, dar și gloanțe...

Nicolae Nicoară-Horia



Hristos a Înviat pentru noi toți!



Luni, 20 Aprilie 2020
Din Săptămâna Luminată
(Sfintele Paști)

Omule, din orice colț de lume,
De la Oraș de ești, ori de la Sat,
Din orice cult strigându-te pe nume:
HRISTOS A ÎNVIAT pentru noi toți

Și pentru cel care nu crede încă,
De scuipă, blestematul, în cuvânt
Și cu noroi în ființa mea aruncă,
El Este Unul Singur pe pământ!

Eu nu mă cert în viață cu ateii,
Nici după moartea morții n-am s-o fac,
Slăvit să fie pântecul femeii
Ce L-a născut în staulul sărac!

Nu îmi ridic potrivnicilor spada,
Ca Horea pe vremuri dintre moți
Oricând și la oricine-i dau dovada:
HRISTOS A ÎNVIAT pentru noi toți!

Nicolae Nicoară-Horia


duminică, aprilie 19, 2020

Hristos a Înviat!



Duminică, 19 Aprilie 2020
Învierea Domnului
(Sfintele Paști)

Hristos a Înviat! Cântați popoare
Cu bucuria Învierii-n glas,
Dintre toate cele trecătoare
Această Bucurie ne-a rămas!

Hristos a Înviat! Luați lumină
Din Lumina fără de apus!
Iar bucuria fie-vă deplină
Și sufletul de dragoste străpuns

Până în ziua-n care îl veți pierde,
Hristos a Înviat! Luați aminte,
Să se cutremure cine nu crede,
Mustrându-l Adevărul din cuvinte!

De El nu poate nimeni să se-ascundă
Și nicio vizuină-n lume nu-i,
Hristos a Înviat! Să nu-mi răspundă
Cel ce hulește Învierea Lui!

Nicolae Nicoară-Horia


joi, aprilie 16, 2020

Iuda...




Joi, 16 Aprilie 2020
Din Săptămâna Patimilor

Iuda, vânzătorul de Hristos,
Nu are liniște din deal în vale,
Îi văd și astăzi chipul cel hidos
Și-așa de peste tot îi iese-n cale!

Atunci, în Joia neagră dintre toate,
L-a sărutat tâlharul dinadins
Pe Învățătorul plin de bunătate,
Pe Cel care S-a dat pe sine prins...

Când l-a spălat de glod de pe picioare
Iisus a lăcrimat în Duhul sfânt,
Ce mâini murdare-avea, ce-mbrățișare
La cina cea de taină din cuvânt!

Prețul vânzării e același, iată
Arginții care zornăie și-acum!
Această ființă, pururi blestemată,
De peste tot la toți ne iese-n drum...

Sărutul...
Pe cine-L voi săruta, Acela este!”
Joi, 16 aprilie 2020
Din Săptămâna Patimilor...
-Restituiri-

Mă mistuie Gândul şi nu-l pot stinge,
Mâinile mele sunt pătate de vină,
Sărutul tău, Iuda, şi astăzi mă frige,
Sărutul acela blestemat din Grădină...

Oriunde mă poartă paşii prin lume
Când e Duminică-n sufletul meu
Vin dinspre tine târcoale anume
Ispitele Clipei, ispite mereu...

Vin îndoielile fără de veste
Să mă cuprindă în mrejele lor,
Biblia, oare, nu-i o Poveste,
Iisus, nu-i un biet şi umil călător?!

Voi, toate-acestea, fugiţi de la mine,
Aici, între coastele mele e vie
Porunca Acelui ce vine şi Vine!
De la naşterea mea întâmplată să fie...

Tot mai departe de marginea zării
Se tulbură Gândul şi nu-l pot atinge,
Acolo-n Grădina din Joia vânzării
Sărutul tău, Iuda şi astăzi mă frige...

Nicolae Nicoară-Horia




miercuri, aprilie 15, 2020

Nicio boală nu vine din cer...



Miercuri, 15 Aprilie 2020
Din Săptămâna Patimilor

Nicio boală nu vine din cer,
Niciun cântec dintr-o frunză arsă,
Dimineața plină de mister
Pe pământ lumina și-o revarsă;

Orice vietate are-un nume,
Precum a dat atunci poruncă El,
Pentru câte se întâmplă-n lume
Vinovat e omul bun, mișel,

Stăpânul peste tot, peste nimic,
Plin de răutate și de sine,
Străin de chipul bobului din spic
A Celui ce-a fost dat jertfit în pâine!

Nicio boală nu vine de sus,
Nu aruncați cu pietre în tărie,
Degeaba „Răstigniți-L pe Iisus”
Strigați acum, El în curând învie!

Nicolae Nicoară-Horia


marți, aprilie 14, 2020

Izolați bătrânii...



Marți, 14 Aprilie 2020
Din Săptămâna Patimilor

Săptămâna Mare, grea, neomenească,
Zilele acestea din tării mă dor,
Izolați bătrânii, cât vor să trăiască,
Cine nu încape nici de umbra lor?

Mă cuprinde jalea, cea mai din afară,
Cât de cinic sună crâncena poruncă,
Izolați bătrânii câți mai sunt în Țară,
Nu-i întreabă nimeni cum și ce mănâncă,

Până nu îi cheamă...vântul după nume,
Nu-i întreabă nimeni dacă ei mai pot?
Cei mai tineri pleacă să muncească-n lume,
Unii, cine știe, poate chiar de tot...

Dacă-mi strig durerea cine să m-asculte?
Și eu ca tot omul pe sub vremuri sunt,
Izolați bătrânii și-așa văd prea multe
Și-așa țin prea multă umbră pe pământ...

Nicolae Nicoară-Horia


luni, aprilie 13, 2020

Timp de două ore...



Luni, 13 Aprilie 2020
Din Săptămâna Patimilor

Toată viața asta „am cerșit” Dreptate
Și acum îmi arde rugăciunea-n mâini,
Ce nesuferite ore ne-au fost date,
Unde e respectul pentru cei bătrâni?

Numărând soldații clipele din noi,
Păzitorii legii stau pe metereze,
Înarmați, desigur, ca pentru război
Pentru cinci minute să te amendeze!

Numai două ore, vreau să ne-ocrotească,
Să nu ni se-atingă virusul de lut?
Sunt precum scânteia între-amnar și iască,
Doamne, slobozește robul tău durut!

Câteodată parcă nu mai am cuvinte
Și mă simt ca iarba vălurind pe lunci,
Dă-le Ordonanță celor fără minte,
Celor ce-ți încalcă sfintele porunci...

Ah! Puterea, oare, ea nu se supune,
Câtă nedreptate încă mai împarte?
Clopotul când cheamă dinspre rugăciune,
Cine-i mai traduce lacrimile sparte?

Nicolae Nicoară-Horia


duminică, aprilie 12, 2020

Rugă din pridvorul Duminicii...



Duminică, 12 Aprilie 2020
Intrarea Domnului în Ierusalim

Duminică, e Ziua de Florii,
Osana!” Strigă florile-n grădină,
Te-aștept și în poemul meu să vii,
Să-i umpli toată ființa de lumină!

Alungă întristarea ce ne-apasă,
Precum norii risipiți de vânt,
Să intre dar, în fiecare casă
Cuvântul Tău, vindecător și sfânt!

Doamne, Doamne, nu-ți ascunde fața,
Nevrednici suntem și atât de răi,
Ca bezna risipită dimineața
Și totuși ne-ai numit copiii tăi!

Trimite Fiul mai presus de nume,
Fă Ruga să nu-mi fie în zadar,
Duminica reverse peste lume
Iubirea Ta, cea fără de hotar

Și Te mai rog, cum Te-am rugat mereu,
Repune Adevărul în tipare,
Pentru străini și pentru neamul meu
Să fie-n lume aceeași Sărbătoare;

O Singură Treime ne-a fost dată:
Tatăl, Fiul și cu Duhul Sfânt!
Floriile și Paștele deodată
Să-și cânte bucuria din Cuvânt!

Nicolae Nicoară-Horia




vineri, aprilie 10, 2020

Văd aerul...



Vineri, 10 Aprilie 2020

Nu știu dacă omul mai învață,
Plin de aroganță și de sine,
Când se face prea târziu în viață:
Doamne, ce nimic sunt fără Tine,

O clipă dintre fluture și vierme,
Cât de efemer și cât de jos!
Deșteptul lumii” adormit devreme,
Și dacă mă trezesc, cu ce folos?

Adeseori sătul de prea mult bine,
Precum Adam încărunțit sub pom,
Atunci când dă necazul peste mine...
Mi-aduc aminte, Doamne, că sunt om!

Văd aerul clipei și mă sufoc,
Aerul dintre oameni și Dumnezeu,
Nu mai am liniște și nu mai am loc,
Doamne, ai milă de sufletul meu!”

Ca pe o ultimă rugă fierbinte
Pe drumul dintre leagăn și cimitir,
Tot mai des murmură aceste cuvinte:
Nu mai am aer, vreau să respir!”

Să-i dau crezare-auzului nu-mi vine,
De-o vreme, Doamne, e-atât de grav:
Bolnavule, să nu te-atingi de mine!”
I-a spus copilul tatălui bolnav...

Nicolae Nicoară-Horia


joi, aprilie 09, 2020

Dreptatea nu-i dreptate pentru toți...



Joi, 9 Aprilie 2020

Dreptatea nu-i dreptate pentru toți!”
Cuvintele acestea-ntâia oară
Le-am auzit acolo printre moți,
Le-aud și-acum, oriunde merg prin țară,

Prin Țara de oameni furați și hoți,
De „bătrâni” și de vremelnicie,
Dreptatea nu-i dreptate pentru toți,
Nici legile nu sunt, fire-ar să fie!

C-adeseori îmi vine să mă duc
La Țebea, sub văz-duhul tricolor,
Să-l strig pe Iancu din mormânt năuc,
Să se cutremure și Dumnezeul lor!

Cine te-ntreabă, frate, de mai poți
Când vezi și-auzi cum fulgeră și tună?
Dreptatea nu-i dreptate pentru toți
Și nici orânduiala nu e bună!”

Nicolae Nicoară-Horia


Apocalipsă...



Joi, 9 Aprilie 2020
Prea multă știință e și nebunie...

Ultimul om pe pământ s-a sinucis,
Prieteni, neprieteni, vreau să se știe,
Așa mi-a spus îngerul azi-noapte în vis,
Prea multă știință e și nebunie!

Cel dintâi făcut cu mâinile Lui,
Încearcă și el să se facă mereu,
Omul, mai presus decât Facerea nu-i,
Omul niciodată nu-i Dumnezeu!

Stă gândul în genunchi și se miră,
Să-i scriu neputința întreagă nu pot,
Otrăvind Aerul pe care-l respiră
Cum să însuflețești un robot?

Omule, unde ți-e numele sfânt,
Din vocalele și consoanele grave?
Toate „bolile” de pe pământ
Sunt „rodul” ideilor tale bolnave!

Adame, Adame, sănătos cum erai,
Cunoașterea” ta e un veșnic blestem,
Cu Eva-mpreună, acolo în Rai,
La Rugăciunea din urmă te chem...

Nicolae Nicoară-Horia


miercuri, aprilie 08, 2020

Înlumină-mă, Părinte...



8 Aprilie 2020

Înlumină-mă, Părinte,
Pune pace-n versul meu,
Dă-mi puterea din cuvinte
Să îmi vindece mereu

Neputința ce-mi cuprinde,
Trupul, sufletul durut
Și în mintea mea aprinde
Gândul mai presus de lut,

Gândul deseori gângav
Sub tăriile divine,
Singur, părăsit, bolnav,
Ce nimic sunt fără Tine!

Văd în jurul meu dezastre,
Ochii plini de ele dor,
Pune frâu tristeții noastre,
Aripilor dă-le zbor,!

Rugăciunilor altar
Și în Țara mea, Părinte,
Fă să lumineze iar
Ziua Învierii sfinte!

Nicolae Nicoară-Horia


marți, aprilie 07, 2020

Mi-e dor de adevărul din cuvânt...



7 Aprilie 2020

Mi-e dor de-un timp statornic și integru,
Mi-e dor de adevărul din cuvânt,
Măștile” și-așa se vând la negru,
La alb” în farmacie nu mai sunt...

Puneți orice pe gură și pe nas”,
Vorbiți în șoaptă, poate chiar deloc
Și „stați în casă”, asta ne-a rămas,
Până la vară dac'aveți noroc!

Pădurile se taie cu mult zel,
Apar legi ce nu le „cercetezi”,
Pentru alegerile de-orice fel
Nu mai „trudiți”, pe cine să votezi?

Guvernul meu” râvnit își face treaba,
De președinte nu mai spun nimic,
La timpul potrivit am scris degeaba,
De mi-am făcut tăcerea inamic...

În Patrie n-ai voie să muncești,
Cine vrea... „slujească” în afară
Și-așa, sub „ordonanțe românești”
Te stingi încet, prea-oropsită țară!
.....................................................
Aștept să vină Paștile oricum,
Să vină, dar, la neamurile toate,
Floriile se-aud venind pe drum,
Să ne bucurăm cât se mai poate...

Nicolae Nicoară-Horia


luni, aprilie 06, 2020

Mi-e dor de noi...



6 Aprilie 2020

Mi-e dor de noi, ca apei de izvor,
Precum i-e dor luminii de o rază
Și brațele cuvintelor mă dor
Strângându-te-n Poem, iubire trează!

Mi-e dor de noi și tu mi-ai înțeles
Tot aerul înmiresmat ce vine
Când îl respiri din fiecare vers
Pe care-l scriu cu gândul lângă tine;

Aș vrea să merg pe munte, împreună
Acolo sus, pe Muntele cel viu
Întotdeauna dragostea ne-adună,
Mi-e dor de noi și Dorul nu-i târziu...

Nicolae Nicoară-Horia


duminică, aprilie 05, 2020

Neliniști...



Duminică, 5 Aprilie 2020

Ce liniște-mi cutremură grădina!
Suflete-al meu, n-ai unde să te-alini,
Cocoșii nu mai cântă prin vecini,
În sfeșnice a-ncărunțit lumina,

Iar ciorile în coșuri fără fum
Își fac grăbite cuiburi din surcele,
Îmi pare mie, ori din toate cele
Parcă lipsește un „ceva” de-acum?

Suceava toată parcă-i un calvar,
La Țăndărei se ceartă-ntruna romii,
Azi-noapte-au înflorit de-a valma pomii
De parcă cineva i-a dat cu var.

Cu gândul mirosind a măghiran,
Aștept aceleași rândunici să-mi vină
La streașina, cea plină de lumină,
Precum veneau în fiecare an...

Nicolae Nicoară-Horia


Stați în casă...



Duminică, 5 Aprilie 2020

Nicio „pandemie” nu-i degeaba
Într-o lume oarbă și ocultă,
Stați în casă”, noi ne facem treaba
Și poporul „liniștit” ascultă...

Se-aud afară drujbele de zor
Cum mușcă din pădurile virgine
Și de sub mască versurile dor-
Apocalipsa hoților când vine?

De ei nu se atinge nicio gripă,
Așa cum sunt de lege protejați
Până se stinge ultima risipă,
Voi stați în casă, cât o să mai stați?

Când fără să muncești se poate sta,
De ce să meargă oamenii la muncă?
Dar vine vremea când veți regreta-
Stați acasă!” Mârșavă poruncă!

Nicolae Nicoară-Horia


Nu prigoniți biserica străbună...



Duminică, 5 Aprilie 2020
-Cuvinte duminicale-

Pe timp de vreme rea, sau vreme bună,
Oricâtă necredință veți avea,
Nu prigoniți Biserica străbună,
Nu aruncați cu vorbe grele-n ea!

Cei ce hulesc sunt tot mai mulți pe hartă
Și tot mai fiare gata să sfâșie,
Chiar dacă Dumnezeu din cer îi iartă,
Îngerii plânși din ele, cine știe...

Nu au odihnă-n suflet și nici pace,
Vai, câtă ură e-n privirea lor!
Mirosul de tămâie nu le place,
Nici semnul sfintei cruci vindecător!

Aceste „legiuni” sunt peste tot,
În întuneric, dar și în lumină,
Să nu mă-ntreb în sinea mea nu pot:
Ce duhuri necurate le anină?

Se-aude-n cer un clopot cum răsună,
Pe timp de vreme bună, vreme rea,
Nu pustiiți Biserica străbună,
Nu aruncați cu vorbe grele-n ea!

Nicolae Nicoară-Horia


sâmbătă, aprilie 04, 2020

Mi-a intrat azi-noapte Poezia-n casă...



4 Aprilie 2020

Singur printre gânduri, clipa somnoroasă
Nu voia să vină parcă dinadins,
Mi-a intrat azi-noapte Poezia-n casă
Și ce-nfiorare sfântă m-a cuprins!

M-a strigat aievea din înalt pe nume,
Tânără, frumoasă, ca de obicei,
Mi-a intrat, pe unde nu mai știu anume,
De atunci în suflet port lumina ei

Și de la o vreme-a dat să mă sărute,
Cu ea niciodată-n viață nu-i târziu,
Am tot stat de vorbă vrute și nevrute
Până lângă zorii dinspre care scriu...

Pacea din cuvinte simt cum se revarsă
Ca în alte vremuri, vara la scăldat,
Mi-a intrat azi-noapte Poezia-n casă,
Cine mi-a trimis-o fie lăudat!

Pictura: Vladimir Volegov

Nicolae Nicoară-Horia


vineri, aprilie 03, 2020

Nu sunt un om liber...



Vineri, 3 Aprilie 2020
Mă tem de ziua în care tehnologia va înlocui
interacțiunile dintre oameni.
Lumea va avea o generație de idioți”
Albert Einstein

Tot ce fac în viață „prietenii” mă știu,
Ziua prin grădină, nopțile în pat,
Nu sunt un om liber, bine că sunt viu
Mă simt pur și simplu veșnic „ocupat!”

Le credeam apuse clipele deșarte,
Îmi aduc aminte când lucram în mină,
Mă „citeau” întruna, cum citești o carte
Și lectura asta nu se mai termină...

Îi aud adesea, alo, cum dau iama,
Ascultându-mi glasul mirosind a...mosc,
Câteodată parcă mă cuprinde teama,
Gândurile, oare, nu mi le cunosc?

Nicolae Nicoară-Horia



joi, aprilie 02, 2020

Din grădină...



Joi, 2 Aprilie 2020

Nu mai cred în tine, vreme ticăloasă,
Adevărul Clipei e atât de crunt!
Chiar că nu îmi vine să mai ies din casă,
Poarta-i încuiată, în grădină sunt;

Poezia lumii strigă și mă doare,
Precum durea roata-n ger pe eșafod,
Mugurii pe ramuri au dureri de floare,
Floarea cine știe de-o să aibă rod...

Aburi se ridică din pământul reavăn
Îmi leg cu nădejde via pe araci,
Cu speranța suflet scriu în gând și seamăn,
Nimeni să nu-i spună sufletului-taci!

Plin de bucurie dinspre zarzări vine
Și de el se umple cerul din cuvânt
Mirosind a pace, murmur de albine
Caută-mă, Viață, în grădină sunt...

Nicolae Nicoară-Horia



Dumnezeu nu-i purtător de viruși...


Joi, 2 Aprilie 2020
Cine seamănă vânt, culege furtună!”
Plâng clopotele-n biserici și-n mănăstirile Tale,
Se bucură unii, ce bucurie nebună!
Deschideți degrabă aceste „spitale!”
* * *
Prieteni dragi, cu nume, fără nume,
Români, germani, americani sau ruși,
Oameni buni, de peste tot din lume
Dumnezeu nu-i purtător de viruși!

Ce fericit e cel ce-i spune, Tată!
Plin de Adevăr și de Iubire,
Să nu vă fie teamă niciodată,
De Doctorul cel mai presus de fire!

Oricât ați căuta un altul nu-i
Să vindece tăcerea prin cuvânt,
Cine nu crede în Puterea Lui
Nu-i vrednic să se nască pe pământ!

Eu neclintit în Crezul meu rămân-
Dumnezeu din cer pe toți ne iartă,
Dacă e tânăr, Doamne, ori bătrân?
Ce întrebare slută și deșartă!

Ne-a dat cel mai sublim cadou-Viața!
Datori suntem, de-a pururi fiecare
De ochii Lui să nu v-ascundeți fața
Și nu vă „izolați” în nepăsare

El toată ființa noastră o cunoaște
Și nicio teamă vreau să nu vă fie
În fiecare an în Zi de Paște
Fiul Său e răstignit și-nvie!


Nicolae Nicoară-Horia



miercuri, aprilie 01, 2020

Vinovat e omul...



1 Aprilie 2020

Și parcă cineva îmi spune-anume
Din slava înspre care mă ridic,
Pentru tot ce se întâmplă-n lume
Vinovat e...marele nimic,

Omule, în goana spre niciunde,
Pângărind tot ce-i frumos și sfânt
De Dumnezeu n-ai unde te ascunde,
El ți-a făcut făptura din cuvânt,

Precum a plămădit din lut olarul
Ulciorul însetat după izvoare,
Tu veșnic nesătulul și avarul,
Nu vezi că toate sunt înșelătoare?

Și iarăși te întreb: la ce folos
Când loc de tine nu mai ai în casă?
Dar câtă vreme tu ești sănătos
De versurile mele nici nu-ți pasă!

Alungă, dar, întunecimea minții
Din „bunurile” vieții adunate,
Din aurul furat, din toți arginții,
Într-o zi le lași aici pe toate!

Nicolae Nicoară-Horia