Joi,
9 Aprilie 2020
Prea
multă știință e și nebunie...
Ultimul om pe pământ s-a sinucis,
Prieteni, neprieteni,
vreau să se știe,
Așa mi-a spus îngerul
azi-noapte în vis,
Prea multă știință e
și nebunie!
Cel dintâi făcut cu
mâinile Lui,
Încearcă și el să se
facă mereu,
Omul, mai presus decât
Facerea nu-i,
Omul niciodată nu-i
Dumnezeu!
Stă gândul în genunchi
și se miră,
Să-i scriu neputința
întreagă nu pot,
Otrăvind Aerul pe care-l
respiră
Cum să însuflețești un
robot?
Omule, unde ți-e numele
sfânt,
Din vocalele și
consoanele grave?
Toate „bolile” de pe
pământ
Sunt „rodul” ideilor
tale bolnave!
Adame, Adame, sănătos
cum erai,
„Cunoașterea” ta e un
veșnic blestem,
Cu Eva-mpreună, acolo în
Rai,
La Rugăciunea din urmă
te chem...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu