marți, mai 31, 2022

Iubiți-vă...

 



Nu-i nicio ființă să nu se-ofilească,

Totul de sub cer e trecător,

Lasă-ți liber gândul să iubească,

Inimii tale să nu-i pui zăvor!


Iubește tot ce mișcă pe pământ,

Omul, floarea, pasărea, copacul,

Ca dragostea nu e nimic mai sfânt,

Dușmanul ei de moarte-i necuratul.


Da la-nceputul lumii e împotrivă

Acolo unde e frumos și drag,

Pentru el Iubirea e nocivă

Și răutatea nu mai are prag...


Îngerii lui ne-amăgesc vederea,

Uitați-vă cu grijă-n ochii lor,

În Dragoste-i speranța și puterea,

Fără ea-i târziu în viitor!


Iubiți-vă-așadar unul pe altul

Și Dumnezeu a dat poruncă vie,

Cât va fi adâncul și înaltul,

Iar Dragostea curată să vă fie...


Nicolae Nicoară-Horia


miercuri, mai 25, 2022

Eu nu mă cert cu nimeni...

 




Eu nu mă cert cu nimeni pe pământ,

Alții, dacă pot, e treaba lor,

Slăvită fie pacea din cuvânt,

Împăcat voi fi pân' o să mor!


Nici cu sfinții nu mă cert deloc,

Copil orfan pe dealuri transilvane

Îmi căutam în rugăciune-un loc

Și l-am găsit acolo, sub icoane.


Necazuri dacă vin eu nu disper,

Nu am nicio tristețe de vânzare,

Privirea Mamei când s-a dus la cer

N-am s-o uit nici dincolo de zare!


Băut-am vrajă crudă din izvor

Și altora le-am dat să-i soarbă apa,

Eu nu mă cert cu nimeni, cei ce vor

Să meargă unde-și paște mutu iapa...


Nicolae Nicoară-Horia

luni, mai 23, 2022

Să nu-l uitați pe Ioan Buteanu...

 




Tot mai aproape e dușmanul,

Rod carii-n inima din lemn,

Să nu-l uitați pe Ioan Buteanu,

Vai, ce dumnezeiesc îndemn!


Mă arde verdele cel crud,

Îmi bubuie-n timpane tunul,

Legat de el dinspre Abrud,

Venea înlăcrimat tribunul


Cu Adevărul viu din grai,

Iubindu-și Patria, ce vină!

La Gurahonț, în luna Mai

Tresare Crișul și suspină...


Pe malul strâmb, ce mal durut!

Să nu îl uite-n veci românii,

Sub cerul de durere mut

L-au spânzurat atunci păgânii...


Dar Ioan Buteanu, nu e mort,

Vai, cine sufletul să-i spurce?

În versul meu și-n gând îl port-

E viu, ca Viul de pe cruce!

* * *

Mor liniștit...”

Iosășel-Gurahonț, 23 Mai 1849


Nu are somn și liniște defel

Sufletul meu, e-ntotdeauna treaz,

Azi-noapte-n vis m-am întâlnit cu el

Și m-am trezit cu lacrimi pe obraz...


IOAN BUTEANU, Criș îndurerat,

Cum se-nfioară Munții mei deodată,

Vor „domnii” iar să fie spânzurat

De salcia aceea blestemată?


La Gurahonț, târziu, miroase-a fân

Și iarba hohotește-n ochii mei,

Ce vină are că a fost român

Din tată-n fiu și dincolo de ei?


Nicolae Nicoară-Horia


IOAN BUTEANU

născut la Sighetu Marmației în anul 1821 – mort, prin spânzurare pe malul Crișului Alb la 23 mai 1849, în satul Iosășel, Gurahonț- Arad) , cel despre care mama lui vitregă spunea despre el că "suferă de boala românismului".

Ioan Buteanu a fost unul dintre fruntaşii adunărilor populare de la Abrud, Câmpeni şi Bistra din aprilie 1848 şi unul dintre principalii conducători al primei Adunări Naţionale de la Blaj din 30 aprilie 1848. La Marea Adunare Naţională de la Blaj din 3/15 mai 1848 a avut un rol deosebit în însufleţirea maselor, alături de Avram Iancu.

În ziua de 23 mai 1849 în satul Iosăşel, jud. Arad, Ioan Buteanu este spânzurat de Hatvani.

Înaintea morţii, Ioan Buteanu a aruncat o pungă cu bani la picioarele călăilor, spunându-le: „Luaţi-o, tâlharilor! Pentru asta luptaţi voi, nu pentru libertate! Eu mor dar nu mă tem de moarte, căci am stat zi de zi în faţa ei. De altfel, fraţii mei vor răzbuna moartea mea violentă”.

A fost îngropat după puţine zile de la moarte, la doar câţiva paşi de locul execuţiei sale și înmormântat creştineşte în cimitirul din Gurahonţ doar la 20 septembrie 1869, la comemorarea a douăzeci de ani de la moartea sa.

În anul 1924, la centenarul naşterii lui Avram Iancu, osemintele sale au fost duse la Ţebea unde îşi doarme somnul de veci alături de bunul său prieten Avram Iancu, în cimitirul din curtea bisericii ortodoxe.

Ioan Buteanu, prefectul Ţării Zarandului, o jertfă pentru libertatea neamului românesc!

Sursa: Enciclopedia României



sâmbătă, mai 21, 2022

De ziua unor sfinți...

 




Tot mai aproape depărtarea doare,

Depărtarea fără de hotar...

Am fost la cimitir să-ți pun o floare,

De ziua unor sfinți din calendar


Și-am lăcrimat acolo, Mamă dragă,

Printre-amintiri ce nu mai cuprind,

Dormi împăcată-n Viața ta întreagă

Nu te-am văzut cu-adevărat dormind...


Simt veșnicia Clipei cum m-apasă,

Așa te-am cunoscut, ca o scânteie

Și-acum aud sătenii mei de-acasă

Oftând mereu: ce vrednică femeie!


Și plini de o statornică iubire

Te-ntreabă parcă: „Ce mai faci, Linuță?”

Cum alerga suveica printre fire,

Pe Dealul meu, în sfânta mea Căsuță...


Nicolae Nicoară-Horia


joi, mai 19, 2022

Poem neterminat...

 



...lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit.”

Ev. Ioan 17, 4


Mă ispitește gândul în pustie,

A-nceput și mâna să mă doară,

Într-o zi nici eu nu voi mai scrie,

Va lăcrima penița-n călimară...


Tot mai aproape mi se pare zarea,

Dintre toți ce-au fost mai înainte,

Nimeni nu și-a săvârșit lucrarea,

Numai Fiul Omului, Părinte!


Oricum, știu, mi-e timpul măsurat,

Tot mai puțină-i ziua cea de mâine

Și-oricât mi-ar fi cuvântul de bogat

Poemul meu neterminat rămâne...

Joi, 19 Mai 2022


Nicolae Nicoară-Horia


duminică, mai 15, 2022

Minuni există...

 



Niciun gând nu stă după zăbrele,

Vinovat sau fără nicio vină,

Minuni există și eu cred în ele,

Precum crede orbul în lumină!


De copil le-am îndrăgit pe toate,

Minuni există pururi pe pământ,

Cea dintâi și cea din urmă poate

E minunea faptului că sunt,


E minunea faptului că ești,

De-aceea bucuria mea e-


ntreagă,

Dintre minunile dumnezeiești

Tu mi-ai rămas în suflet cea mai dragă!

Duminică, 15 Mai 2022


Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, mai 14, 2022

Nu uita de unde ai plecat...

 




Nu uita de unde ai plecat!”

Așa mi-a spus la despărțire mama,

Ea a rămas pe mai departe-n sat

Ștergându-și lacrimile cu năframa.


Nu uita de unde ai plecat!”

Îți voi păstra opincile în ladă,

Când pruncii tăi cu pasul măsurat

Vor veni pe-aici să ți le vadă.


Nu uita de unde ai plecat!”

Nu-i nici o seară fără dimineață,

Cu-abecedarul spicului din sat

Ai învățat și încă mai învață.


Nu uita de unde ai plecat!”

Cine își uită Casa părintească

Să fie cu uitare blestemat

Ca nici de el să nu-și mai amintească.


Nu uita de unde ai plecat!”

Întâiul bruș curat de mămăligă

Și ochiul stelei pururi aplecat

Peste un leagăn care te mai strigă...


Nicolae Nicoară-Horia


duminică, mai 01, 2022

Ținutul natal...

 



De când mă știu copil de Ardeal,

Desculț peste ierburi, prin mărăcine,

Mi-am iubit, plin de vrajă, ținutul natal,

De el cine să mă despartă, cine?


Mi-e sufletul plin de privighetori!

În pântec de mamă, Tu m-ai trimis,

Doamne, să mă nască, toamna, în zori,

Aici, pe pământul acesta din Vis!


Mi-am petrecut copilăria pe creste,

Cu soarele-n brațe, nearzător,

De-acolo-mi începe această poveste,

Pe care zilnic o spun tuturor...


Acolo am scris pe o frunză brumată,

Căzută în palme ca o minune,

Cum să uit? N-am să uit niciodată,

Din viața mea cea dintâi rugăciune!

Duminică, 1 Mai 2022


Nicolae Nicoară-Horia

Pace vouă...

 



..și zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta sa...”

Pace vouă!”

Ev. Ioan 19-31


E Duminică-n suflet şi-n calendar,

Întotdeauna Duminica nu e târziu,

Hristos a Înviat! Dacă nu, e-n zadar

Poemul acesta pe care îl scriu...


Tot pipăindu-i urma cuielor Sale,

Urmele cuielor din ceea ce vezi,

Mă uit la tine cu atâta jale-

Nici acum, Toma, tu nu mai crezi?


* * *

V-aduc aici salutul meu anume,

Răspunsul vostru pururea îl cer,

Cu „Pace vouă!” A venit în lume,

Cu „Pace vouă!” S-a-nălțat la cer!


Mă uit acum la floarea din grădină,

La Aerul înmiresmat și strig

Cuvintele acestea în lumină,

Să le ferească Cel de Sus de frig!


Vă spun duminical, salutul meu,

Fără Pace nici Iubire nu-i!

E Pacea dintre Fiu și Dumnezeu-

Să credeți dar, în Învierea Lui!


Pace vouă!” Doamne, ce risipă

De Dragoste de Fiu adevărat!

El, Toma, n-a crezut atunci o clipă,

Dar Adevărul l-a cutremurat!


Luați Duh Sfânt!” Și Pacea Lui de sus

Dar, „Domnul meu și Dumnezeul meu”

Nimenea de frică n-a răspuns,

Decât acel...Necredincios mereu...


Cu „Pace vouă” între ucenici

Dacă Hristos când va veni în lume

A doua oară Înviat aici

De nu vedem însemnele anume


Din coasta Lui, din mâini și din picioare,

Cum nu văzuse „cel” de mai târziu,

Mă-ntreb nedumerit: noi credem oare

Că este El, Învățătorul viu?


Nicolae Nicoară-Horia