marți, iulie 27, 2010

LUMEA...

27 Iulie 2010...
"...atât de mult a iubit Dumnezeu lumea..."
IOAN. 3,16



Când nu mai poţi cu lumea să te-mpaci,
Oricât ai vrea şi nu mai ai ce-i face,
Stinge-i lumina, culcă-te şi taci
Târziului ce nu te lasă-n pace...

Dacă i-ai fost în Viaţă de folos
În urma ta nu aştepta urale-
Măcar să dormi şi să visezi frumos
Şi nimenea din Somn să nu te scoale...

Nu-i spune cine eşti, ori cine-ai fost,
Ea singură odată-o să-nţeleagă
De ce ţi-a fost în gânduri adăpost
Şi-n Adevăr de ce atât de dragă...

duminică, iulie 25, 2010

Poetul şi Muntele...

Duminică, 25 Iulie 2010.

Dacă simţi cum Duhul înspre cer te trage,

Tu să iei aminte ce făcea Iisus-

S-a suit în Munte singur să se roage,

Pentru cine oare se ruga pe-ascuns?


Când îţi vin cuvinte, cele potrivite,

Te retragi din lume în odihna lor,

Pentru oameni scriem şi nu pentru vite,

Şi dintre aceştia, pentru cei ce vor!...


Fii dar înţeleptul cel nebun din fire,

Nu sili pe nimeni ca să te asculte,

Dar ce-i Poezia dacă nu iubire,

Rugăciune spusă colo sus în Munte...

vineri, iulie 23, 2010

AUTONOMIE...

23 Iulie 2010, spre seară...

O pasăre azi-noapte mi s-a lovit de geam,
Îl închisese vântul, ori gândul, cine ştie...
Mi se zburleşte părul pe care nu-l mai am
Când îţi aud suspinul -vreau Autonomie!!!

Nu înţeleg cuvântul în care mă supui
Să îl traduc într-una din limba ta ciudată,
Nici Aerul acesta şi nici văzduhul lui
Autonomi sub soare nu sunt, n-au fost vreodată!

Întunecat de pohta şi duhul celui rău,
De crezi în Dumnezeul ce spui că te-nţelege,
Tu roagă-te acolo în aşternutul tău
Să-ţi dea Preamilostivul postum această Lege!

Cât e deasupra noastră aici acelaşi Cer
Noi suntem pământenii cu steaua lui pe frunte-
O pasăre azi-noapte mi s-a lovit de ger
Şi port acum pe umeri aripile ei frânte...

joi, iulie 22, 2010

CULTURA 2010

22 iulie, spre seară...

„Nu mai avem nevoie de Cultură”,

Spunea trimisul-şef de la Judeţ,

Nici să semneze nu ştia citeţ

Şi-n ochii lui purta atâta ură!

În viaţă insul n-a citit o carte,

La un concert vreodată nu s-a dus

Şi din fotoliul unde a ajuns

Înţelepciune şi destine-mparte!

El nu ştie ce-nseamnă Simfonia,

Mai mult nici nu cunoaşte cheia-sol,

Tristeţile îmi dau acum ocol

Şi-mi clocoteşte-n inimă mânia...

„Tăiaţi fără de milă-n carne vie,

De ce în Viaţă s-au făcut artişti?

Tu, Patrie, de vrei să mai exişti

Trezeşte-ţi fiii dintru letargie...

„Nu mai avem nevoie de Cultură”,

Spunea trimisul-şef de la Partid,

De alte cele Omul e avid

Şi-n ochii lui ardea atâta ură!

miercuri, iulie 21, 2010

Am învăţat devreme...

Miercuri, 21 iulie 2010, spre seară...
Radio Universul Prieteniei- Mereu aproape de tine...

Am învăţat devreme
Să tac şi să ascult
Şi-aşa în lumea asta
E-atâta gălăgie,
Răbdare îndelungă să am,
Nimic mai mult
Şi-apoi la urma urmei
Nu voia mea să fie!
Am învăţat devreme
Şi astăzi nu-i târziu
Să cumpănesc în toate
Cuvântul ce mă ştie
Şi câteodată parcă
Aşa aş vrea să fiu
Nepăsător ca vântul
Ce printre crengi adie...
Şi Aerul acesta
Pe care îl inspir
L-au respirat odată
Străbunii mei duruţi-
Mai dă-mi putere, Doamne
Şi unge-mă cu mir
Să urc mereu spre-Acasă,
Cu paşii mei desculţi
Şi-acolo, lângă Leagăn
Să nu ajung târziu,
De când aşteaptă Mama
Copilul care sunt!,
Am învăţat devreme
Şi cât o să mai fiu
Că nu-i nimic în lume
Afară de cuvânt...


marți, iulie 20, 2010

MIRCEA MICU

20 iulie 2010.

Sătul de toate relele din lume,
Trist şi obosit ca un miner,
S-a dus şi el puţin să se-odihneacă
Acolo lângă Maica lui în cer...

Aici, pe un pământ cât o batistă,
A scris atâtea lacrimi pentru ea,
În ochii mamei Dumnezeu există
Şi-ntreg văzduhul poate încăpea!

Când scriu acestea sunt atât de mic,
Cenuşa ta pustiului se-mparte-
Mircea dragă, bunul meu amic,
Tu iartă-ne pe fiecare-n parte...

Că uneori n-ai încăput de noi
Să stai la coada Vieţii de pomană,
Din când în când mai vino înapoi,
Revarsă din cuvânt cereasca mană...

Sătul de toate ielele din lume,
Trist şi obosit ca un miner,
S-a dus şi el puţin să se-odihneacă
Acolo lângă Maica lui în cer...

duminică, iulie 18, 2010

Nu vine inspiraţia...

Duminică, 18 Iulie 2010.

Nu vine inspiraţia, zadarnic
Te chinui ca Ulise pe catarg,
Sirenele te-ademenesc în larg,
Cântecul lor e tot mai nehotarnic...

Nu vine inspiraţia, nu-i slugă
Să o chemi la curtea ta când vrei,
De la-nceputul lumii duhul ei
Are chip de flacără şi rugă...

Nu vine inspiraţia, când vine
Să-i fii în toate gazdă pe măsură,
Ea nu ştie de glorie şi ură,
Invidie să nu găsească-n tine!

Dacă nu ai în suflet strop de har
Profesorul degeaba îţi dă lecţii
Să vină Inspiraţia, poeţii
Au Sărbătoarea lor în calendar...

sâmbătă, iulie 17, 2010

Povara de pe suflet...

16 iulie 2010, la amiază…

Povara de pe suflet
Oricât ar fi de grea
Cel care ţi-a dat Viaţa,
Acela să ţi-o ia!

Tu eşti doar chiriaşul
Şi nu stăpânul ei,
Nu-i dreptul tău, amice,
Să faci cu ea ce vrei.

Mereu în apă dulce
Şi-n soare de te scalzi
Din înălţimi odată
Tu ai putea să cazi...

Ologii, orbii surzii,
Cei fără de cuvânt
Nu blestemă lumina
Nici bezna-n care sunt!

Râu fără un mal...

16 iulie 2010, spre seară...

Mi-am pierdut un mal, iubito,
Malul dinspre Dorul tău,
De nu-l voi afla vreodată
Să ştii că nu-mi pare rău...

Şi aşa, curgând năvalnic
Dinspre scumpul meu Ardeal
Nu am fost nicicând prădalnic
Din amonte în aval...

Nu mi-e Dragostea săracă,
Niciodată nu mă plâng-
Mi-am pierdut un mal, ce-i dacă,
Malul drept, ori malul stâng?!

Boare de Poem...

15 iulie 2010, spre seară...


Şi din grădină liniştea s-a dus,
Intram în ea ca într-o Rugăciune,
E vară şi cad merele de sus
Şi Aerul miroase a tăciune...

Cu tălpile desculţe altădată
Treceam prin Vie fără nici un gând,
Acum aud prin frunza ei uscată
Strugurii sub arşiţă plângând...

Se face seară când îţi scriu aceste
Cuvinte ca o boare de poeme
Şi parc’aştept de undeva o veste
Dintr-un sfârşit ori început de vreme...

sâmbătă, iulie 10, 2010

Unui poet grăbit...

10 Iulie 2010, spre dimineaţă...


Nici pe mine nu mă mai citesc,
Nu mai am timp şi nu mai am răbdare,
Am scris şi scriu tot ceea ce gândesc,
Aşa mi-ai zis şi vorba ta mă doare!

Prietene, mă iartă dacă-ţi spun,
Nu înţeleg spovada ta de-acuma,
De nu citeşti în Viaţă la ce bun
Să-ţi umileşti postum în versuri huma?...

Tot alergând pe drumul către mâine,
Năvalnic, precum râul dinspre Munţi,
Te-ai întrebat vreodată ce rămâne
În urma ta la cina celor mulţi?...

vineri, iulie 09, 2010

Vin graurii...

9 iulie 2010.

Vin graurii, aşa devreme vin?
În stoluri sure, încă nedecise,
De-acolo, de pe plaiul cel străin,
Sunt ciugulite ultimele vise...

Vin graurii şi strugurii nu-s copţi,
E iulie şi parcă-i toamnă-n vie,
Alungă-i de la mine, ştiu că poţi,
Dar nu mă izgoni din Poezie!

Vin graurii îţi spun şi nu le pasă
Celor sătui de toate ce nu sunt-
Vin graurii, se pun cu noi la masă
Şi e atâta foame în cuvânt!...

Unui plagiator...

„Când Dumnezeu a creat pre om, a creat cu fiinţa lui şi poesia,
şi aceasta e de odată cu lumea.” (BALADE, 1859)
Atanasie Marian Marienescu
8 iulie 2010.

POEZIA nu se vrea furată,
Ea e harul care l-ai primit,
Nu va putea nimeni să-i împartă
Sufletul în care te-ai zidit!

POEZIA nu se vrea vândută,
POEZIA nu cunoaşte ham,
Eu te iert, iertarea mea e multă,
Altă inspiraţie nu am...

Dar îţi dau un sfat să nu te doară,
Ce nu-i al tău din Viaţă să nu iei!
POEZIA, dacă-i o comoară,
Eu sunt servul, nu stăpânul ei...

miercuri, iulie 07, 2010

Grădina de Acasă...

7 Iulie 2010.

Merg în grădină să mă odihnesc,
Să îmi astâmpăr gândurile-n vie,
Acolo vreau de viu să îmi zidesc
Sufletul durut în Poezie!

Mă simt ca Unsul cerului cu mir
De care nu se-atinge nici o moarte
Şi Aerul pe care îl respir
Are în el atâta bunătate!

Cei desţăraţi mereu spre ea tânjesc,
Poarta ei e pururea deschisă-
Merg în grădină să îmi odihnesc
Partea cea dinspre pământ, nescrisă...

SCRISOARE

6 Iulie 2010.

Cuvintele tale sunt tot mai târzii,
Neliniştea scutură colbul din stele,
Iar ne vom scrie scrisori într-o zi
Şi iar o să vină poştaşul cu ele...

Mesajele noastre sunt în zadar,
E bolnav Internetul, a câta oară?
Ascute-ţi creionul uitat în penar,
Cerneală demult nu mai e-n călimară...

În cutia poştală sunt numai reclame,
În cutia poştală sunt numai facturi,
Nu-i aşa că ţi-e Dor, nu-i aşa că ţi-e foame
De freamătul sfintelor mele păduri?

Pădurile-acelea sunt pline de şoapte,
Când treci pe acolo să nu te-nfiori-
Iar ne vom scrie scrisori într-o noapte
Şi iar o să vină poştaşul în zori...

Îndemn...

2 iulie 2010.

Mi s-a spus că sunt un răzvrătit,
Ultimul din neamul meu se pare,
Ceilalţi demult în somn au adormit
Şi Imnul deşteptării lor mă doare!

Mă bucur de lumina câtă este,
Mă bucur de-ntuneric uneori,
Prin Munţii mei, acolo sus pe creste,
Stă Dumnezeu învăluit în nori

Şi glasul Lui se-aude câteodată-
Popor român, tu eşti alesul Meu,
Cel plâns în fluier, îndoinit pe roată,
Cel răstignit şi înviat mereu!

M-au învăţat părinţii ce înseamnă
Dragostea şi cum să o socot,
De aceea Versul meu vă-ndeamnă,
Iubiţi-vă în toate şi în tot!

duminică, iulie 04, 2010

Supărarea...

Duminică, 4 iulie 2010.

Ce gândeşte Marea în furtună
Când valurile ei sunt dezbinate?
Nu-i bună supărarea, nu e bună
Nici în Viaţă şi nici după moarte...

Lasă deoparte ura şi mânia,
Dezbracă-ţi trupul de cămaşa ei,
Tot aurul şi smirna şi tămâia
Şi toată bogăţia lumii, ce-i?

Cu sufletul şi ochii plini de zgură
Te întâlnesc adesea la răscruci,
Omule, nu scrie în Scriptură,
Iubiţi-vă cu Dragoste de prunci?!

Ce gândeşte Marea în furtună
Când ţărmurile ei sunt dezbinate?
Nu-i bună supărarea, nu e bună
Nici în Viaţă şi nici după moarte...

joi, iulie 01, 2010

AUR...

1 Iulie 2010.

Mă tot încearcă rima unui Vers,
Eu ştiu că nu e vremea pentru scuze,
Prin Apuseni, din ce în ce mai des
Numele tău îmi freamătă pe buze...

HORIA! Atât mai spun şi tac,
Vorbească cei ce încă ne subjugă,
Sunt plin de aur, Doamne şi sărac-
Ascultă-mă din împietrita rugă!

A seceriş miroase pe coline
Şi a pâine coaptă în cuptor-
Nu ştiu de ce de Iancu şi de tine
A început să mi se facă Dor...