vineri, iulie 09, 2010

Unui plagiator...

„Când Dumnezeu a creat pre om, a creat cu fiinţa lui şi poesia,
şi aceasta e de odată cu lumea.” (BALADE, 1859)
Atanasie Marian Marienescu
8 iulie 2010.

POEZIA nu se vrea furată,
Ea e harul care l-ai primit,
Nu va putea nimeni să-i împartă
Sufletul în care te-ai zidit!

POEZIA nu se vrea vândută,
POEZIA nu cunoaşte ham,
Eu te iert, iertarea mea e multă,
Altă inspiraţie nu am...

Dar îţi dau un sfat să nu te doară,
Ce nu-i al tău din Viaţă să nu iei!
POEZIA, dacă-i o comoară,
Eu sunt servul, nu stăpânul ei...

Un comentariu:

Getuta Zecheru spunea...

Nu mă pot abţine:

N-am vrut niciodată
Să cad în ispită,
Dar s-a întâmplat
Fără ca să ştiu.
Că un plagiat e acela care,
vers a copiat.
Am greşit odată;
M-am căit destul,
Mi-am asumat vina,
Dar a fost puţin.
Am fost criticată,
Nu m-am lamentat.
Ba, din contră, însă
Am continuat.
Să-mi exprim talentul,
Ce a venit din har.
Ca să-mi spăl păcatul,
Cel ne-avenit, chiar.
Mi-am scris Testamentul!
Şi le-am demonstrat,
Că am şi coloană,
Ca un vertebrat.
(Mi se cerea să-mi recunosc vina, dacă am coloană vertebrală)
Că poate-aveam nevoie,
De un vot de blam.
Să arat la toţi,
Că nu sunt ce eram.

Cred că e suficient ... :)