joi, decembrie 05, 2013

Ninge...

5 Decembrie 2013

De mult n-am mai rostit acest cuvânt,
Simt cerul din icoane cum coboară,
Ninge-acum când scriu peste pământ,
Parcă ninge pentru întâia oară.

Mă bucură zăpada și îmi vine
Să fug până acasă ca un plod
Și-acolo, pe furiș, ce vremi divine!
Pe-aceeași scară să mă urc în pod...

Vai, schiurile mele cum așteaptă
Să o pornim la vale peste grui!
Dar vremea-i nemiloasă și nedreaptă,
Spre Dorul meu nicio cărare nu-i;

Mă troienesc aducerile-aminte,
Simt cerurile-n mine cum coboară,
Ninge-acum când scriu peste cuvinte,
Parcă ninge pentru întâia oară...

Am ajuns acasă...


4 Decembrie 2013, spre seară...

Am ajuns acasă, drumul nu e greu
Câtă vreme-n gânduri e lumina trează,
Câtă vreme-n suflet ai un Dumnezeu
Care întotdeauna-i dincolo de rază...

Omul cât trăiește tot plecări îndură,
Am ajuns acasă, ce cuvânt sublim!
Nu e nicăierea altul pe măsură,
Cât de rar în viață știm să-l prețuim!

Din dureri știute, iată, vin acum
Și ce fericită-i Poezia-n mine!
Am ajuns acasă și mă simt precum
Matca sănătoasă într-un stup de-albine...

duminică, noiembrie 24, 2013

Ce liber mă știu...


Ev. Luca 18, 18-27
Dregătorul bogat...
Duminică, 24 Noiembrie 2013

Duminică, liniște, poetul scrie,
Ce fericite-s cuvintele lui!
Lumina din ele e-atâta de vie,
Fără Duminică nici dragoste nu-i!

O simt cum în brațele ei mă cuprinde
Și sufletul meu se umple de har,
Nici azi dregătorul bogat nu își vinde
Povara aceea adunată-n zadar.

Ce liber mă știu! eu averi nu mai am,
Pe acelea nu le-am avut niciodată,
Sunt atât de bogat, precum odată Adam
Acolo-n grădina ce i-a fost dată!...

sâmbătă, noiembrie 23, 2013

Dor de copilărie...

23 Noiembrie 2013

Și iarăși un dor necuprins mă cuprinde
Pe sub streașina nopții acolo în Munți
Sufletul meu e plin de colinde,
Tu să ai vreme doar să le-asculți...

Cum se-adunau pe la vetre băieții
Și fete frumoase ca florile-n glastre,
Ce vremuri ciudate! și totuși nămeții
Ardeau fericiți sub opincile noastre!

Erau interzise colindele sfinte,
Cine să ne pună pe inimi zăvoare?
Pe văi și pe dealuri aceste cuvinte
Din gurile noastre răsunau și mai tare...

Azi liniștea umblă desculță prin sate,
Copiii aceia sunt tot mai puțini
Și-s tot mai multe acase încuiate,
Iar tălpile mele sunt pline de spini.


Și iarăși un dor netradus mă cuprinde
Pe sub streașina zilei acolo în Munți
Sufletul meu e plin de colinde,
Tu să ai vreme doar să le-asculți...


duminică, septembrie 29, 2013

Făptura de zăpadă...

Duminică, 29 Septembrie 2013

Cine vrea să vină să mă vadă,
Mult nu mai fac umbră pe pământ”,
Cum se topește încet ca o zăpadă
Făptura ei de Mamă în cuvânt!

Iar se înfioară sufletul în mine,
Mă simt ca iarba vara, fân cosit,
Sunt ca un roi învolburat de-albine,
Sunt ca un roi de matcă părăsit...

Mă doare mâna asta care scrie
Acest Poem neterminat din viață,
Cealaltă mână, dinspre dimineață,
A adormit pe fruntea ei târzie...

Cine vrea să vină să mă vadă,
Dar să nu mă întrebe cine sunt”,
Făptura Mamei- fulgul de zăpadă,
Cum se topește, Doamne, în cuvânt!


luni, septembrie 16, 2013

Vai de mânuțele mele...

15/16 Septembrie 2013
Mamei...

Vai de mânuțele mele,
Nu mai pot lucra cu ele
Și degeaba ele vor,
Doamne, ce tăcute dor!

Mâini ce-au frământat odată
Sfânta pâine din covată,
Mâinile mele de-atunci
Legănând cu viață prunci

Și așa mi-e dor de voi
Să mai țesem în război
Tindeie și păretare!
Mâini ca razele de soare,

Crăpate de ploi și vânt,
Mâini de-argint, nu de pământ,
Mâini ca aurul din Munți,
Mâini întotdeauna punți...
........................................

Vai de mânuțele mele,
Cât de-aproape sunt de stele
Și de Unul Dumnezeu
Cât de-aproape sunt și eu!

duminică, septembrie 15, 2013

Știu încă frumusețea ce-i...

Duminică, 15 Septembrie 2013

Știu încă frumusețea ce-i,
Urâtul, Doamne, du-l departe,
Lumina dintre ochii mei
Nu e lumină ce desparte

Ca aerul dintre doi miri,
Ca malurile unei ape,
De versul meu să nu te miri
Când îl recit așa de-aproape!

Ascultă-i sufletul cum geme
De bucurie și de dor
Și de cuvinte nu te teme,
Nu sunt cuvinte care dor!

În pacea lor să te cobori,
Ci lasă-ți grijile sub stele
De dimineață până-n zori
Și te înduminică cu ele.

Știu încă frumusețea ce-i,
Ți-o dau și ție drept arvună,
Tu uită-te în ochii mei,
Lumina lor mereu cunună...

sâmbătă, septembrie 14, 2013

Semnul cel dintâi de punctuație...


14 Septembrie 2013

Ferice de cel care crede în tine,
ferice de cel ce te poartă la sân,
de semnul acesta nu mi-e rușine,
cum nu mi-e rușine că sunt bătrân!

Cât de mult mi-a fost drag din pruncie
când mă rugam și-l făceam pe ascuns!
nu avea voie copchilul să știe
de Adevărul din el nepătruns...

Câtă lumină e în numele sfânt,
cât întuneric și câtă durere!
În semnul acesta de pe pământ
e atâta împăcare și Înviere!

Învățat-am Semnul Crucii de la Mama,
Ca semnul cel dintâi de punctuație-
Oriunde mergi copile, tu ia seama
Ce mult a suferit această nație!

Cu Biblia-i străpunsă de pumnale,
Cu sângele ce-a curs din ea șuvoi
Strămoșii tăi au însemnat o cale
Și de lumina ei să nu te-ndoi!

Ce nobilă, ce trainică putere
Avură ei, sărmani plugari și-oieri
Când se rugau prin tainice unghere
În limba asta, plină de tăceri.

Ce teafără-i și dreaptă rădăcina,
Întreg copacul pare un tumult,
În ochii lor n-a scormonit rugina
De două mii de ani și mai de mult

Și-oriunde-ar fi prin viață să te duci,
Mânat de vreme și purtat de soartă,
Tu nu uita de Semnul Sfintei Cruci,
De Crucea care vindecă și iartă...

luni, septembrie 09, 2013

Lasă-mă să fiu cu tine...

9 Septembrie 2013

Hai, lasă-mă să fiu cu tine
În noaptea asta sub gorun,
Aș vrea s-aud cum moartea vine,
De mult tot am ceva să-i spun!

Dintre noi doi să mă aleagă
Să-i fiu pe veșnicie soț,
Tu să rămâi o viață întreagă
Aici de veghe printre Moți!

Tu, Iancule străbun și frate,
E vremea iar să îți aduni
Oștirile din Munți sfărmate
Și-ntreg Ardealul să-l răzbuni!

Să știe domnii și tâlharii
De ce-ai luptat atunci și lupți,
Se-adună norii la fruntarii
Și de-i furtună, s-o înfrunți!

Ci lasă-mă să fiu cu tine
În noaptea asta sub gorun,
Aș vrea s-aud cum moartea vine,
De mult tot am ceva să-i spun!

Să-ți fie lacrima ne-nfrântă
Din ochiul limpezit de Dor
Și fluierul din ceruri cântă-
Întreg Ardealul nu-i al lor!

sâmbătă, august 31, 2013

Vine toamna...


31 August 2013
(Variantă)

Vine toamna, vine ca un rug
Și miroase a lumină arsă,
Vara supărată a plecat de-acasă,
Cine știe dac'o mai ajung...

Cade vântul obosit pe ape,
Nourii sunt grei de-atâtea ploi,
Vine toamna, tu nu ești aproape
Să-i culegem rodul amândoi.

Vine toamna, mă voi naște iar
În căsuța pe Deal uitată?
Singur să te naști e în zadar
Ca un prunc de mult orfan de tată

Și mama înspre ceruri se ridică,
În cuvinte s-a făcut târziu-,
Vine toamna, frunza asta pică,
Frunza cealaltă, nu mai știu...

Cântec în limba română...

31 August 2013
Mulțumesc lui Dumnezeu...că încă mai visez românește!”
Ioan Virgil Balint

Mi-e rușine Doamne și ce grea rușine,
Știu, rușinea firii n-o să-mi fie scut,
Rătăcit prin lume am uitat de tine
Limba Maicii mele care m-a născut!

Am uitat devreme cea dintâi povață
Cum își uită oul pasărea din zbor
Și aici acasă pruncii când te-nvață
Gânguresc întruna pe înțelesul lor...

Limbă Românească, cea mereu hulită,
De-adevăruri sfinte nu ai fost săracă,
În văzduh și-n piatră pururi scrijelită,
Limba mea rănită, limba mea cea dacă!

Astăzi, când e ziua închinată ție
Dintre câte încă mai sunt pe pământ,
Toată viața noastră Ziua ta să fie
De la steaua dată, până la mormânt...

miercuri, august 28, 2013

Autenticitate...


28 August 2013

Orice femeie,
de la naștere și până
la naștere,
riscă
să își piardă
autenticitatea.
Nici tu
nu mai semeni
cu tine.
Semănăm împreună...

E altfel când citești o carte...


28 August 2013

E altfel când atingi o carte”,
precum atinge gândul
fruntea celui drag,
precum se atinge
sufletul tău
de trupul
acestui
poem.
Cartea,
mai presus de toate,
e ca o femeie
care
te vindecă
de singurătate.
E altfel când atingi o carte”...

luni, august 26, 2013

M-am recâștigat...

26 August 2013

Nu mai lupt cu mine, m-am recâștigat”,
Știu că bătălia nu mi-a fost ușoară
Și mă simt ferice și cel mai bogat
Din această lume, din această țară!

Suntem împreună în același duh,
Suntem împreună în aceeași vrere,
Niciodată-n viață n-am trăit în puf,
Niciodată-n viață n-am râvnit avere!

Mulțumit de toate câte mi-au fost date,
Bucurii și lacrimi, neîmpliniri și har,
N-am cerșit la nimeni milă și dreptate,
Mi-am văzut de-a pururi plinul din pahar...

Nu mai lupt cu mine, m-am recâștigat”,
Știu că bătălia nu mi-a fost ușoară
Și mă simt ferice și cel mai bogat
Din această viață, din această țară!



sâmbătă, august 24, 2013

Drumul pe Munte...


23 August 2013

Totdeauna-n viață, dacă mergi pe jos
Răutatea lumii îți va sta în cale,
Orice drum pe Munte e anevoios
Când îl urci cu pașii fericiți din Vale.

Dar ajuns-acolo, între el și Cer,
Liniștea luminii-n sânge îți pătrunde,
Urcă-l dar în pacea plină de mister,
Celor răi și fameni, tu nu le răspunde.

Spune-ți Rugăciunea limpede sub nori
n' auzi cum cade roua din cuvinte,
Orice drum pe Munte-i plin de sărbători,
Singurul din viață care nu te minte...



joi, august 15, 2013

S-a săvârșit...


14 August 2013

Până transpiră omul nu-i târziu,
De multe ori transpiră și degeaba,
Nimeni pe pământ cât este viu
Nu-și isprăvește niciodată treaba.

Câte întrebări rămân fără răspuns!
Nu-i vremea împlinită pentru toate,
Doar Singurul Cel de pe cruce-a spus
Cuvintele acestea înfiorate:

S-a săvârșit!”, lucrarea este gata,
Mă duc înspre Acasa Mea de-acum!
Nimeni nu știe câtă i-e răsplata
Când ajunge la sfârșit de drum...

vineri, august 02, 2013

Vidul...

2 August 2013

Realitatea-i mult mai tristă
Și versul meu nu e perfid,
Mulțime vidă, știu, există
Și indivizi cuprinși de vid;

Mă uit la chipul râvnitor
De gloria cea trecătoare
Precum fântâna în izvor,
Și vidul de sub mască doare.

Sărmana noastră crisalidă,
Biet fluture de zbor avid!
Există, știu, mulțime vidă
Și indivizi preaplini de vid...

duminică, iulie 28, 2013

Vecini...

Duminică, 28 Iulie 2013

Prietene, tu nu te-alini,
Amândoi suntem vecini,
Cine-i mai întâi? știi bine,
N-am fost roiuri de albine

Venite din alte spații,
Aici mi-am avut Carpații,
Răzimat de ei, Ardealul
Și de Doina lui cavalul.

Te-am primit la mine-n casă,
Ți-am dat pâinea de pe masă
Când erai flămând pe drum
Și de ce mă înjuri acum?

Ce târziu nu îți dă pace?
Harta lumii nu-ți mai place,
Zi de zi din visul tău
Te trezesc păreri de rău...

Spune-mi gândul ce te doare,
Omul, cât e om sub soare
Oricât ar fi de mișel
Nu-i autonom defel!
......................................
Geme vântul prin arini,
Amândoi am fost vecini
Și vom fi aici mereu
Până înspre Dumnezeu...


Recitește-mă...


Duminică, 28 Iulie 2013
`„Aproape este de tine cuvântul...”

Recitește-mă când ești obosită
Ca floarea în rodul de mâine,
Oricât ai cerne lumina prin sită,
Ea tot așa de curată rămâne!

Să te cuprindă cu brațele ei,
Totdeauna ne-a fost căpătâi,
Tu ești minunea ochilor mei,
Și-n toată vederea o să rămâi...

Încă nu mă întreba cine sunt,
Cunoscut dacă par după nume,
Recitește-mă, cuvânt cu cuvânt
Și așa e atâta necitire pe lume!...

vineri, iulie 26, 2013

Părinții...

26 Iulie 2013

Cât i-avem în zarea minții,
Până gândul e străjer,
Ce frumoși ne sunt părinții
Pe pământ, dar și în cer!

Când se duc dintre cuvinte,
Singuri în tăcerea lor,
Ne rămân icoane sfinte,
Veșnic înrămate-n dor!

Fără ei în van sunt toate,
Nu e nici Crăciun sau Paște,
Nicio inimă nu bate,
Nimeni singur nu se naște!

În zadar copiii învață
Alfabetul lor citeț,
Până meșteresc prin viață
Nu le știm întregul preț!

Precum florile din glastră
Între lacrimă și vamă,
Deseori în graba noastră
Nici nu îi băgăm în seamă...

Nu cerșesc nicicând răsplată,
Nu au suflet bocitor
Dacă îmbătrânesc vreodată
Și ne cheamă-n ajutor!
.....................................
Cât i-avem în zarea minții,
Dincolo de ea, în cer,
Ce frumoși ne sunt părinții,
Niciodată ei nu pier!


miercuri, iulie 24, 2013

Mama și norii...

24 Iulie 2013

Sub cerul cel de vară schimbător,
Ca în copilăria mea faimoasă,
Mi-a spus cu glasul ei ocrotitor-
Ai grijă să nu intre norii-n casă...

Au tresărit pădurile din mine,
Erau ca și atunci la chip ciudați
Când păstoream acolo pe coline
Mieii întotdeauna înțărcați.

Pe marea lumii îmi păreau corăbii,
Zmei răpitori de zâna mea frumoasă
Și eu mă duelam cu ei în săbii-
Ai grijă să nu intre norii-n casă...

marți, iulie 23, 2013

Se surpase cerul...

Lui Grigore Vieru
23 Iulie 2013, în zori...

M-am visat cu tine,
vai, ce vis durut!
Se surpase cerul
ca un mal de Prut

și curgea lumina
oarbă pe pământ,
Fratele meu Vieru
întru care sunt,

m-am visat cu tine
și cântau cocoșii,
cei rămași o vreme
în izmene roșii

să te întorci la vatră
încă nu te lasă,
câtă lepădare
surdă îi apasă!

De se face ziuă,
Doamne, iartă-mi vina,
și sub pleoape pune-mi
înapoi lumina,

știu că altă Țară
nu-i de împrumut-
se surpare cerul
ca un mal de Prut...

Era scris pe tricolor Unire...


22 Iulie 2013
Dreptatea e a lui stăpână,
Iar domn e adevărul sfânt.”

Dacă vorbesc de el e o jignire,
De steagul nostru dintre amintiri
Când era scris pe tricolor Unire
În cugetele noastre și-n simțiri!

Mă-ntreb și-acum, după atâta vreme,
Și nu sunt tulburat de nici un vin,
De adevărul spus cine se teme?
El niciodată nu a fost șovin!

Ce Cânt era! pe Ciprian îl doare
Jertfirea lui pe un străin altar
Și sfinții îl cântau în Sărbătoare
Când îl aveam trecut în Calendar!

Cuvintele de-atunci nu sunt deșarte,
Umbrirea lor ne fie pururi scut,
Bâjbâitori prin somnul cel de moarte
În care ne-adâncim tot mai durut

Am zăuitat de el și nu se cade,
În noi odată va fi prea târziu,
Rugina-n lemn și-n adevăr nu roade,
Ce scrie azi pe tricolor? nu știu...



joi, iulie 18, 2013

E-atâta dor în ochii tăi...

18 Iulie 2013

E-atâta Dor în ochii tăi!
O lume întreagă poate-aprinde
Și nu-l vor stinge șapte văi,
Preamultul lui nu mă cuprinde;

E-atâta Dor în ochii tăi,
Nici tu nu știi de unde vine,
Pe dealuri, între bobotăi
Tânjește iarba după tine...

Acolo ne-ascundeam năuci
De vorba lumii, prea șireată,
Mă uit în ochii tăi de-atunci,
În cei ce vindecă și iartă...

Acum e vară când îți scriu
Acest poem din tot înaltul,
Nici prea devreme, nici târziu,
Iar mâine o să scriem altul...

sâmbătă, iulie 13, 2013

Poluare...

13 Iulie 2013

Nu mai iese fum pe horn de mult,
Am năcaz cu altă poluare,
Dimineața de la cinci ascult
Știrile și muzici populare...

N-am ce face cu așa vecină,
Nu suportă căștile-n urechi,
O-nțeleg, nu are nici o vină,
Toate cele ale ei sunt vechi...

Mă uit la hornul negru, fără fum,
Va fumega cumplit la iarnă iară-
Vrând-nevrând sunt la curent de-acum
Cu ce se-ntâmplă-n lume și în țară.

Mereu îmi spune cu durere-adâncă,
Se schimbă vremea, oasele mă dor,
Dar vremurile maică, ele încă
Mai rămân sub stăpânirea lor...

Nu se mai uită...

12 Iulie 2013

Nu se mai uită în oglindă mama,
Nu se uita nici când era acasă,
Să vadă cum îi stă pe cap năframa-
Și-așa io știu că nu mai sunt frumoasă!”

Când i-am făcut o poză pe ascuns
Cu telefonul, îndurând năpasta,
Uitându-se la ea așa mi-a spus,
Ce mult m-aseamăn cu bătrâna asta!”

Dar dumneata ești, mamă, cea de-acum,
Cu ochii triști, cu părul alb ca norii,
Ea nu vrea să înțeleagă nicidecum,
E prea târziu și-i simt în lut fiorii...

De dincolo vederea se destramă,
Nu se mai uită mama în oglindă,
Uitarea, vai ce dureroasă vamă!
Chipul ei începe să-l cuprindă...



sâmbătă, iunie 22, 2013

Odihna cuvintelor...


Mai lasă cuvintele să se-odihnească...”
22 Iunie 2013

Te-am auzit dimineață, în zori:
Mai lasă cuvintele să se-odihnească”,
Știu, și ele mai obosesc uneori
Și ele mai au nevoie să crească!

Pe frunte, pe mâini, peste tot mi se pun
Precum polenul pe flori din stamine,
Dacă vin singure cum să le spun
Ca unor ispite- plecați de la mine?

Cu ce sunt de vină dacă zilnic le scriu
Așa cum se rânduie-n vers fiecare?
Lasă cuvintele să se-odihnească”, știu
Și Dumnezeu s-a odihnit după lucrare!...


luni, iunie 17, 2013

Nu scapă nimeni...


Duminică, 16 Iunie 2013

Nu scapă nimeni nemustrat la vamă,
Vai de cei ce n-au avut o mamă,
Vai de orice mamă fără prunci!
Iubiți-vă părinții din porunci!

În Casa mea, din lemn și din lumină,
Oricine poate împăcat să vină,
Eu n-o să-i cer chirie nimănui,
Ea niciodată încuiată nu-i!...

Să-i treceți pragul, dar cu gând curat,
De-acolo nu-i nimica de furat,
Acolo încă stau la sfat domol,
Și-i luminează lampa de petrol

Martorii mei de-o viață în cuvânt,
Cei plecați, cu cei care mai sunt,
Mereu i-aud la cină cum mă cheamă-
Nu scapă nimeni necertat la vamă...


duminică, iunie 16, 2013

Învăț ce-i viața...

Duminică, 16 Iunie 2013
Mama...

Nu mai pot vorbi”, ce grea durere!
Cum arde fruntea ei ca o văpaie!
De peste tot nu-i nici o adiere,
Simt sufletul în mine cum se înmoaie

Ca ceara lumânării de pe-altar,
De-o vreme, precum buchisam la școală,
Învăț ce-i Viața, din Abecedar,
Ce-i viața care din mormânt te scoală...

Duminică-i acum, ea n-o mai știe,
Nici pe străinul care-i stă înainte-,
Sub mâna mea cu liniște când scrie,
Ascult cum cade rouă din cuvinte...

luni, mai 27, 2013

Vederea din poem...

27 Mai 2013

M-ai întrebat de ce mă uit la tine
Și de atunci aștepți răspunsul meu,
Atâta știu și-am înțeles prea bine,
Vederea vine de la Dumnezeu...

Nu e păcat să te privesc fecioară
Cum crește ziua-n rotunjimea ei,
La mine-n calendar se face seară,
Nu mai cunosc de mult amiaza ce-i!

Cuvintele în sinea lor se miră
De frumusețea ta fără cusur,
Adoarme gândul fericit pe liră,
Aș vrea s-adorm și eu și nu mă-ndur...

sâmbătă, mai 18, 2013

Idilă...


16 Mai 2013

Stinge-mi noaptea
cu lumina ta,
pune-mi visul nenuntit
sub pleoape,
în clepsidră nu te mai uita,
dinspre ziuă
e atât de-aproape!
Culcă-te,
nu mai privi la stele,
ele-acolo
își au treaba lor,
joacă-te cu gândurile mele
până o s-adormi
lângă izvor...
Eu mai stau de veghe
în poem
și te scriu tăcut, pe îndelete,
de-acolo,
de unde suntem,
să te-aud oftând prin somn-
mi-e sete”!

duminică, mai 12, 2013

Necredinciosul...

12 Mai 2013, Duminica Tomii...
Motto.
E Duminică-n suflet şi-n calendar,
Întotdeauna Duminica nu e târziu,
Hristos a Înviat! dacă nu, e-n zadar
Poemul acesta pe care îl scriu...

Tot pipăindu-i urma cuielor Sale,
Urmele cuielor din ceea ce vezi,
Mă uit la tine cu atâta jale-
Nici acum, Toma, tu nu mai crezi?

Ioan 20, 19-31
..și zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta sa...”

Cu „Pace vouă” între ucenici
Dacă Hristos când a venit în lume
A doua oară Înviat aici
De nu vedeau însemnele anume

Din coasta Lui, din mâini și din picioare,
Cum nu văzuse „cel” de mai târziu,
Mă-ntreb nedumerit- credeau ei oare
Că este El, Învățătorul viu?

Luați Duh Sfânt!” le-a glăsuit Iisus
Dar, ”Domnul meu și Dumnezeul meu”
Nimenea de frică nu I-a spus
Decât acel...Necredincios mereu...


vineri, mai 03, 2013

Se odihnește mama...

Vineri, 3 Mai 2013, din Săptămâna Patimilor...

E obosită mama tot mai mult,
Somnul greu înspre pământ o duce,
În ochii ei, e vineri și ascult
Cum geme Răstignitul sus pe cruce.

Eu înspre Munți privirea mi-o ridic,
Acolo-n Apuseni miroase-a pască,
Ea nu mai are de făcut nimic,
Așa mi-a spus, că vrea să se-odihnească.

M-a întrebat, în care timp suntem?
Azi e Ziua Răstignirii, mamă
Vin Paștele, la mine în poem
Liniștea lor căruntă se destramă...

Ca un copil ce sunt, sufletul meu
Stă în genunchi acolo lângă cruce,
Se odihnește mama, somnul greu
Înspre văzduhul Patriei o duce...

joi, aprilie 25, 2013

Impozirul pe credință...

25 Aprilie 2013

M-a întrebat aseară un intrus
Cu ochii răvășiți, cu fața tristă,
De ce mă-ncred statornic în Iisus,
De ce cred în Acel ce nu există?

Sărmană umbră dintr-o lume-apusă
Cum te târăști în urma mea tiptil!
Aceeași întrebare mi-a fost pusă
Acolo-n Munți, pe când eram copil...

Acesta, precum cel de-atunci, hulește
Și sufletu-i miroase a mișel,
Răspunsul fiecare îl primește
La vremea potrivită pentru el.

Așa e firea noastră omenească,
De întrebarea lor eu nu mă mir,
E-atât de sinceră și de firească,
Precum m-ar întreba de ce respir?!
......................................................

De la leagăn până la mormânt
Ți-a mai rămas umila mea ființă
Din toate dările de pe pământ,
Impozitul pe aer și credință...

duminică, martie 31, 2013

Mă simt umil ca norul...

Duminică, 30 Martie 2013

Mă simt umil ca norul,
Cel descărcat de ploi
Și umbra lui fierbinte
Se-așterne peste voi.

Eu sunt atât de simplu
Și-am fost de când mă știu,
Cum simplu mi-e cuvântul
Ce-adeseori îl scriu.

În fața lui de-a pururi
Tăcerea mea se-nchină,
Citiți-l dar în pace
Și-n liniște deplină,

Și pomul din grădină
De laude-i sătul,
Iar ție, dacă-ți place,
Cu tine ia-l și du-l.

E cel mai bun prieten,
Cel mai cinstit încât
Oriunde mergi prin viață
Îți ține de urât;

Și dacă poezia mi-a fost
Și-mi este dată
Ea nu e de vânzare
Acum și niciodată!

Cuvântul meu e simplu,
Precum un curcubeu,
Și-așa o să rămână,
Îndrăgostit mereu;

Mă simt umil ca norul
Aducător de ploi
Când seceta-și întinde
Târziul peste voi...