marți, august 31, 2021

Pleacă vara...

 



-Restituiri-


Un cântec drag a înnebunit chitara,

Un cântec drag din tinerețea noastră,

Cu bune și cu rele pleacă vara,

Septembrie-Răpciune-i la fereastră...


Ca un copil nerăbdător de-o vreme

Aștept să văd ce daruri îmi aduce,

Lumina toamnei picură-n poeme

Și mustul din ciorchini e tot mai dulce...


Pleacă vara, plece, Doamne-ajută,

Dintre toate, poate cea mai tristă

Ce stai peste cuvinte abătută?

Hai să le scriem câte mai există


Și ziua-i tot mai mică de acuma,

Mi se-nfioară sufletul din humă,

În Munți la Țebea o să cadă bruma

Peste durerea Iancului postumă...

31 August 2021


Nicolae Nicoară-Horia

vineri, august 27, 2021

Amintirea din icoană...

 




-„Mamă, spune-mi ce te-ai visat azi-noapte?”

-„Știi tu mai bine decât mine...

Dă-mi un strop de apă...

M-am visat că mă făceam sănătoasă...”

Din „File de Jurnal- lacrimi la căpătâiul Mamei”.

-Restituiri-


Amintirea niciodată nu se destramă,

Oricâte vifore ne lovesc peste față,

Maica mea, cea orfană de mamă,

Întâiul meu țipăt dinspre viață,


Floarea suspină între petale,

Suspinul, zadarnic, nu pot să-l traduc,

Eu port cu mine cuvintele tale

Ce pe-o merinde, oriunde mă duc...


Astăzi e ziua ce ți-a fost dată

Acolo în Munții fără de-apus,

Fie-ți Nașterea binecuvântată

Și odihna veșnică unde te-ai dus!


E ziua ta, Mamă...


Ce mut e ceasul fără tic-tac,

Zadarnică-i pâinea fără de grâu!

De Ziua ta, Mamă, aș vrea să tac,

Mă cufund în durere ca într-un râu...


Dar apa-i adâncă din cugetul meu,

Mi-ai spus odată, de-atunci țin minte,

Porunca aceea mi-e povață mereu-

Ai grijă de tine și de cuvinte...”


Când veneam acasă mă rugai deseori

Acolo pe Deal, în căsuța străbună,

De ziua mea, Nicule, să nu-mi aduci flori,”

Ea-floarea orfană de mama ei bună...


Clipa aceasta miroase a scurm,

E ziua ta, Mamă, mi-e sufletul frânt,

Dumnezeu să te aibă în grijă de-acum,

Eu am avut cât ai fost pe pământ...

Vineri, 27 August 2021


Nicolae Nicoară-Horia


Din Albumul: „Mama ca o Duminică...”

joi, august 26, 2021

Cum să vinzi Poezia?




Nu poți vinde aerul dintre oglinzi,

Gândul ce-aleargă, vântul ce bate,

Cum să vinzi Poezia, cum să le vinzi

Toate-aceste daruri ce ți-au fost date


Nu spre vânzare, spre-ntemeiere?

Nici nu le știu, vremelnicii, prețul,

Unii hapsâni și-au făcut din ele avere,

Fie-le parte de-a pururi disprețul!


Mă-ntreb cu gândul pironit în lumină,

Câtă-mpăcare e-n sufletul lor?

Vânzătorul acela și-acum prin Grădină

Adulmecă pașii de Mântuitor...


Liniște nu-și mai găsește nicicum,

Vremea e-n scapăt, gata de fugă

Și noi bâjbâim lângă capăt de drum,

Cum să vinzi Poezia, netrebnică slugă?

Joi, 26 August 2021


Nicolae Nicoară-Horia



 

marți, august 24, 2021

Vine, nu vine...

 



Când aud chemarea cuvântului: scrie!

Se-nfioară din taină sufletul meu,

Vine? Nu vine? Nimeni nu știe,

Porunca trimisă de-la Dumnezeu...


Izvorul ce curge nu-și cunoaște izbucul,

Nici aerul vântul când o să vină,

Degeaba aștepți obosit ca năucul

În fața hârtiei, orbit de lumină...


Vine? Nu vine? Ce grea întrebare,

Precum e ducerea noastră-n ispită!

Nu-i Poezia, n-a fost cerșetoare

Și nici nu îndură fie cerșită...


Nu-i sunt stăpânul, sunt doar supusul,

Cuvintele, niciunul, nu-mi aparțin,

Dacă mi-ai dat, Doamne, să-i fiu unsul,

De poala hainei vrednic să mă țin...

24 August 2021


Nicolae Nicoară-Horia



Mă strâng în brațe Munții...



-Restituiri-
„Mă strâng în brațe Munții Apuseni,”
Tu de Iubirea lor să nu te temi,
Eu știu că gelozia-i boală grea,
Dar noi ne-am lepădat demult de ea!
Mă strâng în brațe Munții, cei de-Acasă,
Unde-i Copilăria mea rămasă
Pe Curătura unui Dor prelung,
Ce tânăr e! Nu pot să-l mai ajung...
Cuvântul mi se înalță tot mai sus,
M-or strânge-n brațe Munții din Apus
Când obosit de vreme mă voi duce
Să-mi odihnesc tăcerea sub o cruce...
Acolo, pe cărări de iarbă arsă,
Gândul meu flămând, precum o coasă,
Spre ei tot urcă-n orice dimineață,
Mă strâng în brațe Munții plini de viață...
23 August 2021
Nicolae Nicoară-Horia

duminică, august 22, 2021

Doamne, scapă-mă...

 



Eu sunt; nu vă temeți!”

Ev. Matei 14, 22-34


Doamne, scapă-mă!” îi spun și eu

Ca Petru când pe mare-ajuns la greu

A început atunci să se scufunde

Și Dumnezeu din ceruri îmi răspunde!


Pe vreme bună, dar și întotdeauna

El potolește vântul și furtuna,

Mereu te cheamă: „vino”, dintre vremi

De glasul Lui nicicând să nu te temi!


Doamne, scapă-mă!” îi spun și-acum,

Când îndoiala mi-a ieșit în drum,

De la Înviere ea nu mai există!

Dar nu mi-e fața niciodată tristă;


Chiar dacă-n viață nu ți se-arată,

De El să nu te îndoiești vreodată

Și mâna Lui spre tine stă întinsă

Din marea dragostei, cea necuprinsă...


Să nu-ți fie teamă...


Să nu-ţi fie teamă,

Doamne, ce cuvinte!

Le aud şi astăzi

Din acelaşi nor,

Cât mai stau sub vremuri

Şi de-acum-nainte

Voi rămâne pururi

În lumina lor.

Să nu-ţi fie teamă,

Ce poruncă-înaltă!

Obosit de Viaţă,

Răzimat ce Cer,

Precum nu i-e frică

Marmorei de daltă,

N-o să-mi fie pururi

Şi de-o fi să pier...

Duminică, 22 August 2021


Nicolae Nicoară-Horia

Dumnezeu și Poezia...

 



Adeseori

Am credința,

Că acolo,

În slăvita Lui împărăție,

Mâna

Lui

Dumnezeu

Scrie

Pe sufletul meu

Poezie!

Simt

Cum coboară în mine

Fiorul cel sfânt;

Ce minunată

E starea atingerii

De Cuvânt!

Duminică, 22 August 2021


Nicolae Nicoară-Horia

sâmbătă, august 21, 2021

Plânge Poezia și suspină...

 




Plânge Poezia și suspină:

Trăim vremuri de Apocalipsă,

Respir prieteni, încă din lumină,

Mi-e soarele aproape de eclipsă


Și noi dormim, ce-i adormirea oare

Din vremea mai-nainte de-a fi vreme?

Tot ce văd și tot ce-aud mă doare,

Vai, suflete din mine, nu te teme!


Tu ai fost și-așa o să-mi rămâi,

Oricât or vrea dușmanii să te-nvingă,

De pe pământ, din ziua cea dintâi

Suflarea ta nu-i cine să mi-o stingă!

21 August 2021


Nicolae Nicoară-Horia

vineri, august 20, 2021

Să crești mare...

 



Crești, băiete, crești...”

K. S.

-Restituiri-


Așa-mi ziceau sătenii: „să crești mare!”

Nu uit cuvintele ce mi le-au spus,

E-atâta pace-n ele și culoare!

Voi crește cât o vrea Acel de Sus...


E-un cer curat în vorba lor adâncă!

Spre el încerc statornic să mă sui,

De am crescut și voi mai crește încă

Pe umbră mi-au călcat „amici” destui.


Să crești mare!” se ruga o Mamă

Acolo-n Munții cei mai din Apus,

De prea înalt odată mi-a fost teamă,

Să cresc, atât voiam și mi-e de-ajuns;


Cine-a vrut și vrea să înțeleagă,

E-un singur adevăr întru cuvânt-

Întotdeauna-n viața asta întreagă

Mi-a plăcut să fiu atât cât sunt...

Vineri, 20 August 2021


Nicolae Nicoară-Horia

joi, august 19, 2021

Eu scriu...

 



-Restituiri-


Eu scriu, e datoria mea s-o fac,

În fața frumuseții cum să tac?

În fața vieții care mi-a fost dată

Fără cuvinte n-am să fiu vreodată!


Citească-mă pe urmă cei ce vor,

Nu-i voi rămâne nimănui dator

Și celor care spun că nu au vreme

Pentru aceste pământești poeme...


Eu am în mine-o bucurie-aparte,

Ce n-are teamă-aici de nicio moarte

Și nimenea nu îi va pune cruce

Nici dincolo, atunci când mă voi duce!


Eu scriu mereu, așa cum mi se spune

Și poezia mea e-o Rugăciune

Dintr-un suflet, simplu și umil,

Din vremea când eram și sunt copil...

Joi, 19 August 2021


Nicolae Nicoară-Horia


marți, august 17, 2021

Inima...

 



-Restituiri-


Mă doare inima? De ce mă doare

I-am pus mereu această întrebare,

Despre durere ea nu știe ce-i!

Nici n-are odihnă în tic-tac-ul ei...


La omul cel simțit, pătruns de duh,

Aici, între conștiință și văzduh,

În vremea plină de îndoieli și stres

Acest oftat se-aude tot mai des!


E-adevărat, mai sunt destui acei

Ce nu-i știu încă adevărul ei,

Cât viețuiesc nici nu-i interesează

Dacă ei dorm, de ce rămâne trează...


Mă doare inima? Ori mi se pare,

Altceva din lutul meu mă doare,

Tu pune mâna pe cuvântul meu,

Cu tine niciodată nu mi-e greu...

17 August 2021


Nicolae Nicoară-Horia

luni, august 16, 2021

Sodoma, prieteni, e atât de-aproape...

 



Sodoma, prieteni, e atât de-aproape!

Durerea ei prea-zilnic o învăț,

Mă mistuie Vederea de sub pleoape

Din lumea asta plină de dezmăț!


Trăiesc un timp nevolnic și nebun,

Cât inima din piept e încă trează

Din pulberea nimicului vă spun

Și Dumnezeu din ceruri lăcrimează!


Cei ce nu cred în El sunt tot mai mulți

Și tulbură Treimea din cuvinte,

Tu, care mă citești și mă asculți

Din Uitare să-ți aduci aminte:


De la-mpărat și până la mișel,

De la leagăn, până la mormânt

Cuvântul nu există fără El

Și nici suflarea vieții pe pământ!


Acest poem durut nu-l scriu în pripă,

Lucrează anticriștii fără spor,

Alt Dumnezeu nu se mai înfiripă,

Zadarnică e toată truda lor!

.................................................

Mă mistuie Vederea de sub pleoape

Din lumea asta plină de dezmăț,

Sodoma, prieteni, e atât de-aproape,

Durerea ei prea-zilnic o învăț...

16 August 2021


Nicolae Nicoară-Horia


marți, august 10, 2021

Spovedanie...

 



Câteodată-mi vine să mă duc din lume,

Să îmi las cuvântul și tristețea baltă,

Iartă-mă, Părinte, dar nu știu anume

Voi afla Dreptatea-n lumea cealaltă?


Aici pretutindeni a-nflorit dezmățul,

Ura dintre oameni e la rang de stat,

Nimeni nu mai poate să îi pună hățul,

Cine-i azi femeie, mâine e bărbat...


Oamenii conjugă verbul „a prăda!”

Dragostei de oameni nu-i cunoaștem prețul

Bâjbâind ca orbii între nu și da,

Ne-a cuprins planeta frica și disprețul;


Cel de lângă mine fură și mă minte,

Legea, care lege? E de partea lui,

Pune-mi patrafirul, iartă-mă, Părinte

Și-n altar o vreme lira să mi-o pui...

10 August 2021


Nicolae Nicoară-Horia



luni, august 09, 2021

M-am întregit cu mine...

 


M-am întregit cu mine...


M-am întregit cu mine, așa mi-a fost îndemnul,

Precum se întregește în jertfă untdelemnul,

Am fost certați o vreme, știam că nu e bine

Să se-nvrăjbească Omul de pe pământ cu sine!


Această dezbinare nu pot s-o înțeleg!

Ce sfântă-i împăcarea la orice ființă vie,

Când fără ea pe lume nimicul nu-i întreg

Și Trinitatea-n ceruri trăiește-n armonie!


Ființa mea întreagă așa să îmi rămână,

Unită în durere, ca spițele pe roată,

M-am întregit cu mine și Patria Română

Să-mi fie întregită cu tot ce-a fost odată!

Luni, 9 August 2021


Nicolae Nicoară-Horia


sâmbătă, august 07, 2021

Din lacrima dorului...

 





In memoriam

Dumitru Fărcaș

Și Dumnezeu e-un bun român...”

(7 August 2018)

-Restituiri-


În leagănul Munților mei din Apus,

Acolo, unde și astăzi mai adorm câteodată,

Am crescut în lacrima Dorului picurată-n Auz,

Lacrima Dumnezeirii ce mi-a fost dată!


Un Om ca Dumitru, știu, nu se naște

Decât la o sută de ani în Carpați!

L-am cunoscut mai înainte de-a ne cunoaște

Și așa am rămas, de-a pururea frați!


Sufletul meu se înfioară și-acum,

Ascultându-i porunca aceea divină:

Iubiți-vă Țara și Neamul și nu oricum,

Cu dragostea voastră vederată-n lumină!”


Mereu între contemporani și strămoși,

Dumitre Fărcaș, de acum te vei duce

Lângă prispa Casei tale din Groși,

Maramureșul ți-a fost altar și cruce!


Între glasul de înger și tăcerea din humă,

Din satul cel veșnic, Sat pătimaș,

Neamul și mândra” ce durere postumă!

Nu te vor uita, Dumitre Fărcaș...


Cântecul mântuie...


Cine va putea să-i fure vreodată sufletul taragotului său?

Cântă, Dumitre,

Fărcașule-mi cântă,

binecuvântat fie Duhul

taragotului tău!

Cântecul mântuie

dar și

înspăimântă

Gândul celui ce te gândește

de rău...

Câtă Lumină

și

câtă

putere

clocotește în trunchiul

acestui gorun-

cântă-mi Fărcașule,

de mângâiere,

Cântecului tău

supun!

El vine, de unde?

Dumnezeu să te-asculte!

El vine din Cerul

de jos

și de Sus,

cântă-mi, Dumitre

și nu

îmi răspunde,

cântă-mi o viață-

nu-i timp

de

răspuns...

7 August 2021


Nicolae Nicoară-Horia