vineri, aprilie 30, 2010

ŞI IARĂŞI...

30 Aprilie 2010.

Şi iarăşi îmi vine de-o vreme să tac
Şi iarăşi îmi vine să urlu rotund,
În HOREA Ursu, cel din Albac,
Aş vrea câteodată să mă ascund!

Nu mă-ntrebaţi de ce şi de cine,
Nu e vremea, nici locul acum,
A început să mi se facă ruşine,
A început să mi se facă postum...

Prin Ţară când trec paşii mei tulburaţi
Vederea până la capăt mă doare,
Tricolorul demult nu mai arde-n bărbaţi,
Nici fântânile nu mai cred în izvoare...

De copil am băut întuneric de-ajuns
Aşteptând mântuirea ce o să vină
Şi totuşi la Ţebea din fluierul plâns
Mă umplu de-o sfântă şi dreaptă lumină...

Şi aici în zăzduh Testamentele dor
Şi aici în pământ nu e linişte încă-
Şi iarăşi îmi vine să mă strecor
Ca o şopârlă de aur prin stâncă...

marți, aprilie 27, 2010

Cuvintele rămân...

28 aprilie 2010.

Nu vezi cum trece timpul prin cuvinte,
Singurele care mai rămân,
Când mă rugai atunci să stau cuminte
Nu ştiam că o să fiu bătrân...


Eram precum e roiul de albine
Când caută prin arbori adăpost,
Degeaba-mi spui, hai, joacă-te cu mine,
Nu mai e focul tânăr cum a fost...


De-acum prin părul tău ca o lumină
A nins cu flori brumate de cais-
Cum trece Timpul, dar nu-i el de vină,
Noi alergăm mereu spre paradis...

duminică, aprilie 25, 2010

TAVITA...

Faptele Apostolilor 9, 36-42.
Duminică, 25 Aprilie 2010.

"Tavita, scoală-te!" aşa i-a zis
Când ea dormea acolo în cetate
Şi ochii Căprioarei s-au deschis,
Ochii ei cei plini de bunătate...

Mă tot întreb cutremurat în fiinţă,
Ca iarba zorile de dimineaţă-
Ce a simţit frumoasa uceniţă
Când Petru i-a dat mâna spre Viaţă?

Tavita poate şi acum când scriu
Prin lume face încă milostenii,
Ca ea mă bucur, Doamne, că sunt viu
Aici, aievea şi nu din vedenii...

sâmbătă, aprilie 24, 2010

Pleacă pădurile...


Pădurile mele...

23 Aprilie 2010, Gura Humorului-Arad.

Tulnică Dorul pe dealuri năuc,
Murmură Doina durută-n caval,
Pleacă pădurile-unde se duc?
Cele din Moldova şi din Ardeal...


Privirea mea urcă rănită pe creste,
Liniştea arde printre scaieţi,
Am citit cu sufletul această poveste,
Adevărul ei, te rog să mi-l ierţi...


Trenul aleargă bezmetic pe şine,
Rămâne în urmă temutul prăpăd,
Pădurile mele, de voi mi-e ruşine,
Unde îmi sunteţi de nu vă mai văd?!

duminică, aprilie 18, 2010

12 lalele...plus una!



Şi iarăşi despre tine, Mamă, scriu...

Duminică, 18 Aprilie 2010, în zori.

Şi iarăşi despre tine, Mamă, scriu,
Amiezile îţi sunt aşa puţine!
Se face în pământ tot mai târziu
Şi Aerul abia de te mai ţine...


Tot mai rar ţi-e gândul şi mai stins,
Doar ochii tăi se bucură de floare,
Azi-noapte peste Casa noastră-a nins
Şi mieii zburdă lacomi pe răzoare...


E-Aprilie, de ce mă-ntrebi mereu,
Nu-i vremea din bătrâni adeverită?
În Rugăciunea către Dumnezeu
Nu te-am văzut vreodată necăjită...


"Şi nu te mânia pe noi...", eu ştiu
Cum te rugai când se vesteau furtuni,
Şi iarăşi despre tine, Mamă, scriu,
Cuvintele în palme le-aduni


Cum adunai acolo sus pe Deal
Spicele de grâu din lan răscoapte,
Ca un Râu mă simt, rănit de mal,
Ce curge înspre Ziuă, dinspre noapte...

vineri, aprilie 16, 2010

BLESTEM...

15 Aprilie 2010...

În Versul tău cu-ncolăciri de şarpe
Mi-ai cuprins de-o vreme fiinţa toată,
Ca Aerul neliniştit pe harpe
Să nu-ţi găseşti odihnă niciodată...

Să nu se-aline mâna care scrie,
Gândul tău de-a pururea văpaie,
Cuvântul care eşti şi o să-ţi fie,
Să nu te mai încape- Nicolae!
............................................

Aşa m-ai blestemat, ţi-aduci aminte,
Nu se nuntise floarea pe pământ-
De-atunci, când scriu, în umbra ei fierbinte
Mi-adăpostesc neliniştile-n vânt...

joi, aprilie 15, 2010

Se face Dragobete când îţi scriu...

24 februarie 1978
LUCIEI...

Se face Dragobete când îţi scriu,
Atunci a fost logodna cea dintâie,
Nici prea devreme şi nici prea târziu
Şi viscolea din Cer cu poezie...


Te-ai cuibărit sub umărul meu stâng,
Ţi-aduci aminte? Mugurii în vie
Şi toate amintirile din crâng
Se auzeau pocnind de bucurie...


Sunt ani de-atunci, nici nu mai ştiu anume
Câţi şi-au cernut lumina peste noi,
De locuim întru acelaşi nume,
Scăldat de soare şi udat de ploi,


Să fie Ceasul zilei lăudat,
Să nu ne-apese vârsta nici un nor,
Copiii noştri, trei, precum ne-a dat
De veste Viaţa să le-o dăm şi lor...


Sub zările de-a pururea senine
Să nu ne simtă din cuvânt povara
Când vom pleca de-aici, chemaţi de cine?
Să ducă ei în suflet primăvara...


Se face Dragobete când îţi scriu,
Atunci a fost logodna să ne fie,
Nici prea devreme şi nici prea târziu
Şi viscolea din Cer cu poezie...

BLESTEM...

15 Aprilie 2010...

În Versul tău cu-ncolăciri de şarpe
Mi-ai cuprins de-o vreme fiinţa toată,
Ca Aerul neliniştit pe harpe
Să nu-ţi găseşti odihnă niciodată...


Să nu se-aline mâna care scrie,
Gândul tău de-a pururea văpaie,
Cuvântul care eşti şi o să-ţi fie,
Să nu te mai încapă- Nicolae!
............................................
Aşa m-ai blestemat, ţi-aduci aminte,
Nu se nuntise floarea pe pământ-
De-atunci, când scriu, în umbra ei fierbinte
Mi-adăpostesc neliniştile-n vânt...

miercuri, aprilie 14, 2010

Se odihneşte-n mine Dumnezeu...

14 Aprilie 2010, la amiază...

Se odihneşte-n mine Dumnezeu,
Să nu îmi judeci Lacrima tăcerii,
Vin din Grădină "obosit" mereu,
Acolo-mi sunt şi vişinii şi merii,


Acolo-mi sunt cuvintele rămase
Din Munţii mei de aur şi de-argint
Şi Gândul a tămâie amiroase-
E-Aprilie acum şi nu te mint...


Ninge, e cutremur şi e frig,
Planeta asta nu ştie ce vrei-
Mamă, dinspre tine iarăşi strig,
Înapoi în pântec să mă iei...


Se odihneşte-n mine Dumnezeu
Precum sămânţa mută în pământ-
Vin din Grădină obosit mereu,
Adamul blestemat, care mai sunt...

marți, aprilie 13, 2010

Ultimul cuvânt...

13 Aprilie 2010.
Ia-mi de pe buze ultimul cuvânt,
Cel al vinovatului că sunt!
Pentru clipa Sinelui deşartă,
Părinte-al Poeziei, Tu mă iartă...


Să vorbească ea în locul meu
Când Cerul va cădea pe umeri greu
Şi aripile frânte o să-mi tacă-
Dar Voia Ta în toate să se facă!

vineri, aprilie 09, 2010

Numărătoarea...

Nu-mi număraţi cercurile,
Încă.
Copacul meu are vârsta
Incertă.
Mai aşteptaţi la umbra lui
Tânără,
Crudă.
Ştiu
Că într-o zi
Anume
Va veni fierăstrăul
Flămând
Să înceapă
Numărătoarea
Necesară...

luni, aprilie 05, 2010

Fericit e Ochiul...

05 Aprilie 2010.
Nici tu nu vei crede ceea ce îţi scriu
Şi aşa e lumea de fantasme plină,
Pe la miezul nopţii, poate mai târziu
Mi-au înflorit singuri pomii din grădină...


Simt cum dă în floare şi Poemul meu
Şi va fi atâta zumzet de albine,
Mi se umple Cerul pân' la Dumnezeu-
Nu auzi cum arde gândul către tine?


Da, e Sărbătoare şi e Zi de Paşte,
A-nviat Lumina spusă în cuvânt,
Fericit e Ochiul, cel ce recunoaşte,
Fericit e însuşi Adevărul sfânt!


Dragostea în toate de mi-a fost risipă
Mi-e întreg câştigul şi aşa îl las,
Nimeni nu-i zadarnic în această clipă,
Clipa Învierii ce ne-a mai rămas...


Dacă eşti departe, ori aproape, ştiu
Rodul ce-o să fie n-are nicio vină,
Pe la miezul nopţii, poate mai târziu
Mi-au înflorit singuri pomii din grădină...

duminică, aprilie 04, 2010

LUAŢI LUMINĂ!

Duminica Învierii, 4 Aprilie 2010, în zori

Aşa se pogoară în mine
Cuvântul
Precum Lumina
Pe Mormântul Lui
Din Noaptea
Învierii!
Flacără mistuitoare,
Nu vă temeţi
De ea,
Nu vă arde
Nici nu vă doare
POEZIA
Mea...
De fiecare dată
Cum vine
Clipa aceea anume
Nu ştiu,
Luaţi Lumină-
Sunt
Înviatul din lume
Când scriu...

vineri, aprilie 02, 2010

A cântat cocoşul...

A cântat cocoşul şi mai cântă încă,
Lepădarea surdă ne-a rămas în lut,
Unde eşti tu, Petre, inimă de stâncă?
Hohoteşte plânsul după cel vândul!

Floarea de durere a-nceput să ningă
Patruzeci de zile de tăceri şi post,
Nu auzi cum răii cu putere strigă-
„Răstignit să fie Împăratul nost!”

Ochii Lui se uită înspre ei cu silă,
Pironiţi pe crucea dintre Rai şi iad,
Simt cum mi se face în cuvinte milă,
Cum din mine însumi în tăcere cad...

Azi e vineri, Doamne, să adorm nu ştiu,
Spinii îmi înţeapă peste tot Vederea,
Mortul de pe cruce, încă nu e Viu,
Dar aud cum vine, vine Învierea!

A cântat cocoşul şi mai cântă încă,
Lepădarea surdă ne-a rămas în lut,
Unde eşti tu, Petre? liniştea-i adâncă-
Hohoteşte floarea după cel pierdut...

E Vineri şi e post în versul meu...

02 Aprilie 2010.

E Vineri, ziua răstignirii, ştiu,
Cea mai îndurerată dintre toate,
Pe lemnul crucii, rece şi târziu,
Numele Lui e condamnat la moarte,

Cel pironit sub zările ascete,
Cel biciuit de vânturi şi de ploi,
Strigă Lumina lumii că i-e sete-
Ce surd e întunericul din noi!

Soldaţii, de au fost sau nu romani
Coasta I-am străpuns-o fiecare
Şi astăzi, după două mii de ani
Se-ntreabă unii, oarbă întrebare,

Cine-a fost El, e Fiu de Dumnezeu?
În lumea asta din cuvânt creată
De-i Vineri şi e post, în versul meu
Duminica Învierii se arată...