sâmbătă, ianuarie 31, 2009

LA AREST...

Cineva furase în Oraş valută
Şi mai nu-ştiu-ce din amanet,
Trecea, din întâmplare un Poet
Pe-alături, cu o strofă-abia-ncepută...

Ningea şi era seara pe la şase-
„Atenţiune, lumea la control!”
Şi a fost dezbrăcat în trupul gol
Să-i caute... obiectele sustrase

Şi era plin Poetul de cuvinte,
Deasupra Cerul doldora de stele,
Nu au aflat nimic din toate-acele,
Organele i-au spus atunci că minte!

Doar un înscris pe-un petic de hârtie:
„Până când voi mai putea să-ndur,
Iubita mea? La noapte-o să te fur
Şi o să te-ascund în Poezie!”

Prin urmare, dumneata eşti furul,
Îmbracă-te şi hai cu noi la post-
Cel, adevăratul, dus a fost
Şi astăzi îi mai caută conturul...

vineri, ianuarie 30, 2009

DE ZIUA LUI GRIGORE...

30 ian. 2009

Sunt un om al nemâniei”
Îmi scria din Chişinău
Fratele Grigore Vieru,
Potoleşte-i focul său,

Doamne-acum la tine-n braţă,
„Focul scrisului latin”,
Că destul aici în Viaţă
Mistuit a fost, străin...

Ne vorbea mereu de tine
Şi de Maica lui Iisus,
Fă măcar să-i fie bine
Şi căldură-acolo sus.

Steaua lui ce luminează
Paşii noştri pe poteci,
Trei Ierarhi s-o aibă-n pază
De acum şi-n veci de veci!

MI-E SUFLETUL UN ROI DE-ALBINE...

29/30 ian. 2009

Mi-e sufletul
Un roi de-albine
În stupul tău
Adăpostit...
E-atâta Poezie-n mine!
Citeşte-o
Până
La
Sfârşit...

joi, ianuarie 29, 2009

PEISAJ...

Ochilor mei,
Ce le-a fost dat
Să vadă,
Acel peisaj
De-o seamă cu vecia!
Trei gemene
Surori
Trecând pe stradă-
Muzica,
Pictura,
Poezia…
Veneau
În faţa mea
De nu-ştiu-unde
Şi toate
Ţintă mă priveau
În ochi…
Doamne,
Nici n-aveam
Unde m-ascunde!
Ce
Frumuseţe!
Să nu le deochi?...

marți, ianuarie 27, 2009

DE VREI SĂ CUNOŞTI OMUL...

Celui văzut, la cel ne-văzător,
Celui departe şi la cel de-aproape
Braţul tău să-i fie de-ajutor,
La fel lumina ce o porţi sub pleoape...

Celui flămând întinde-i din bucata
De pâine şi de adevărul tău
Şi niciodată să n-aştepţi răsplata,
Din tot ce dai să nu îţi pară rău!

De vrei să cunoşti Omul cumsecade
Tu să asculţi umila mea povaţă:
Întinde-i braţul celui care cade,
Întinde-i braţul celui ce se-înalţă

duminică, ianuarie 25, 2009

Firimituri de la masa de Duminică...

Ce culoare
Are
Lacrima lui,
Lacrima orbului?...

***
Ce Umbră,
Doamne,
M-a visat
De
Sunt?...

***
Ce gândeşte iarba
Despre
Mine?...

***
POEZIA mea,
Ce stai la pândă?...
Tăcerile vin
Una după alta
Lovind în mine,
Cum loveşte
Dalta
În marmora
De chipul tău
Flămândă...

***
Un brad,
O mânăstire,
Mâinile Mamei?...
Rugăcini
Către
Cer...

***
Urcă seva în vie-
Se tulbură
Vinul
În
Cramă...

***
Cântă cocoşul
Din mine-
Cine
Se
Leapădă?...

INVIDIA...

„Mai bine să fii invidiat decât compătimit”
PINDAR

Cât eşti în Viaţă
Şi
După moarte,
Invidia-ngheţă,
Invidia
Arde,
Invidia
Taie ca vidia,
Barde!
Cântecul tău
Pe care-l ascult
Şi ea
L-a auzit mai demult...
Aceste poeme
Pe care le-ai scris
Şi ea
Mai devreme
Parcă
Le-a zis...
Invidia-ngheaţă,
Invidia
Arde
Cât eşti în Viaţă
Şi
După moarte...

RUGĂCIUNE DE DUMINICĂ

24/245 ian. 2009

mulţumesc,
Dumnezeule sfinte
Şi
Ţie,

Marie Fecioară
Ce puneţi

Acum
Şi mereu
Pe buzele mele
Cuvinte
De care singur
Sufletul

Meu
Se-nfioară...
Din drumul ce-l am
De făcut,
Nici
Nu mai ştiu
Unde-am ajuns;
De amiază
Demult
Am trecut-
Numai timpul
Să-mi fie îndeajuns...

sâmbătă, ianuarie 24, 2009

POETUL TRECE...

Poetul trece
Vorbind despre Ţară,
Cu lacrima
Ochiului
Privind înapoi-
Nu auziţi Aerul
Cum
Se-nfioară?
Şi Umbra lui calmă,
Uşoară,
E tot mai departe
De voi...
Poetul trece
Vorbind despre Mamă,
Cum şopteşte
Pădurea
De frunzele
Ei,
Cine-l ascultă,
Cine-l mai bagă
În seamă?
Mileniul e ultimul-
Trei...

VUIEŞTE PRIN MINE,,,


24 Ianuarie 2009

Vuieşte în mine-o pădure de brazi,
Prin Munţii Apusului tulnică dorul-
Cine mai scrie de Patrie azi,
Cine mai strânge la piept tricolorul?

Cine cu ochii în lacrimi ’l-ascultă
Când bate-orologiul din Imnul solemn?
Vremea de-o vreme e tot mai ocultă,
Limba din clopot e tot mai de lemn…

Doamne, cât de mult rătăcitu-ne-am!
Versuri cu rimă nu se mai publică,
Iubire de ţară, Preciste, neam,
Horia, Iancu, fluier, Republică…

Cuvintele-acestea ne sunt perimate,
Uitaţi-vă, fraţilor, la alte popoare-
Mă doare sufletul, nu se mai poate,
Ele ard- lumânări pe altare!

Vuieşte prin mine o pădure de tei,
În zările lumii să tulnice Dorul-
Credinţa şi Limba strămoşilor mei
Nu vor pieri şi în veci Tricolorul!

vineri, ianuarie 23, 2009

ADUMBRIRE...

Iubirea mea, de mai târziu,
Iubirea mea, de mai devreme,
Să te-adumbrească-n orice vreme
Acest Poem pe care-l scriu;

Poemul tău şi-al orişicui,
În el de-a pururea să crezi,
Iubirea mea cu ochii verzi,
Cu ochi albaştri sau căprui...

Femeie, care porţi sub pleoape
Dumnezeirea din cuvânt,
Tu vino, să te am aproape,
Poemul meu în care sunt…

De ce nu vii, de ce nu vrei?
Iubirea mea şi-a tuturor,
Mi-e dor de tine, cum i-e dor
Fântânii de izvorul ei…

joi, ianuarie 22, 2009

BATĂ-TE NOROCU'...

„Bată-te norocu' să te bată!”
Aşa îl salutau amicii săi,
Dar într-o dimineaţă blestemată
Îl întâlniră plin de vânătăi...

Doamne, ce-i cu tine, cum arăţi,
Cu faţa asta vitregă şi slută,
Ne-norocindu-l, ca în alte dăţi,
Îi spuseră acum un -”Doamne-ajută!”

Şi-un frate de al său de mai departe,
Un fel de ştie-tot cu-adevărat,
Spunea mereu: „sunt la curent cu toate!”
Şi într-o zi s-a... electrocutat...
...................................................

De-aceea eu vă spun- luaţi aminte,
De la-nceputul lor şi-n veşnicie
Să aveţi grijă când rostiţi cuvinte-
Cuvintele ucid şi pot să-nvie!

miercuri, ianuarie 21, 2009

NICI ACOLO?...

Lui Grigore Vieru

Singur, tot mai singur mi se face,
M-am visat azi-noapte-ce ruşine!
Nici acolo nu te lasă-n pace,
Nici acolo nu au loc de tine?

Dimineaţa m-au trezit cocoşii,
Se surpa-ntunericul în hău,
Zorile erau atât de roşii,
Roşu îmi părea mormântul tău!

Cât întuneric, Doamne, cât desfrâu
Şi câtă ură încă ne desparte,
Fratele meu, de dincolo de Râu,
Fratele meu, de dincolo de moarte!

Şi acum când scriu sub carapace
Se aude plânsul cum te ţine-
Nici acolo nu te lasă-n pace,
Nici acolo nu au loc de tine?...

CUM TÂNJEŞTE DUPĂ NOAPTE LUNA...

Cum tânjeşte după noapte
Luna,
Cum tânjeşte ploaia
După nor,
Tot aşa
Şi mie-ntotdeauna
Dinspre tine
Mi se face
Dor…
Tu eşti în gândul meu
O Sărbătoare,
Lasă-mă
Întreagă să te scriu,
POEZIA mea,
Fără de care
Mi-ar fi urât
În lume
Şi
Târziu…

duminică, ianuarie 18, 2009

Sunt ostenit de-atâta Rugăciune...

In memoriam
GRIGORE VIERU

Lăsaţi-mă să m’odihnesc puţin
În Lacrima ce mi-a fost dată mie
Din Ochiul Creatorului divin
Să locuiesc aici în Poezie...

Zăpada peste mine să se-aştearnă-
Nu trebuia, nu trebuia să mori!
În jurul meu acum e-atâta iarnă
Şi soarele se-ascunde după nori;

E vinovat şi el că tu te-ai dus,
Spre ceruri gândul dacă mi-l ridic
Parcă aud dojana ta de sus-
„Nu am, moarte, cu tine nimic”!

Şi cât ai stat tu, frate, printre fraţi,
Adesori nu te-am băgat în seamă,
Ne tot vorbeai de flori şi de Carpaţi,
Ne tot plângeai despre-o anume Mamă,

De Dorul ei de pe-un picior de plai
Că nu îşi are-Acasă toţi copiii-
La despărţirea ta şi mereu-vai!
Noi ne slăvim plecaţii şi nu viii!
.....................................................

Sunt ostenit de-atâta Rugăciune,
Lăsaţi-mă să m’odihnesc puţin,
Măcar acum fă, Doamne, o minune
Cu neamul meu- să îl trezeşti. Amin.

IARTĂ-MI VINA...


Lui Grigore Vieru
Duminică, 18 ian. 2009, ora 1.30

Te-ai dus şi Tu, unde vom merge toţi
Când se va stinge peste noi Lumina,
Ne-am cunoscut acolo printre Moţi,
La Târgul de pe Muntele Găina…

“Frate Nicule!” aşa mi-ai zis-
Şi Tu mi-ai strâns în braţe Poezia,
Mi se părea că retrăiesc un Vis,
Atunci şi-acum când înnegresc hârtia…

Se umezise Aerul sub pleoape
Când te priveam şi nu-mi venea să cred,
AVRAM IANCU îmi era pe-aproape
Şi Crucea lui mi-e martorul întreg!

Doamne, cât de mult ne-asemănam,
Era în glasul tău atâta jale-
“Să îmi trimiţi o poză să te am
Şi câteva din versurile tale…”

Eu le-am trimis, ţi le-am trimis pe toate,
Dar nici acuma, frate, când îţi scriu
Cuvintele acestea-nlăcrimate
De le-ai primit vreodată, nu mai ştiu…

Şi-acolo sus, pe Muntele Găina,
De va mai fi la vară ca să vin,
De unde eşti, tu singur, iartă-mi vina-
Eu mai rămân, eu mai rămân puţin…
…………………………………………

S-a dus şi el să nu-l cuprindă gerul,
Gerul pe care l-a urât mereu,
Să-i dăm de-a pururi liniştea lui Vieru-
Să-l odihnească Bunul Dumnezeu!

sâmbătă, ianuarie 17, 2009

GRIGORE VIERU

Mi s-a spus că şi cu tine seamăn,
Tu, cel rămas de dincolo de Râu,
Grigore Vieru- fratele meu geamăn,
Frate întru Lacrimă şi Gând.

Noi amândoi avem aceeaşi Ţară,
Acelaşi suflet şi acelaşi grai,
Aceeaşi Poezie înfioară
Turmele luminii peste plai;

Aceeaşi iarbă vara o usucă
Acelaşi soare şi acelaşi vânt,
Cine-i acel’ ce vrea să ne traducă
Dorul nostru fără de cuvânt?

Când amândoi visăm pe româneşte,
Frate-al meu de dincolo de zări,
Cine-i târziul care ne pândeşte
Paşii noştri tălmăcind cărări?...

Mi s-a spus, a nu-ştiu-câta oară,
Pe numele tău, frate în cuvânt,
De-au început şi Munţii să mă doară-
Sunt Tu, Grigore Vieru, ori eu sunt?!

ELEGIE

Ce stai încinsă cu păreri de rău
Şi nu te bucuri? A-nceput să ningă,
Poate ninge azi de Dorul tău,
Lasă-mi fulgii lacomi să se-atingă

De fruntea ta, de buze şi de pleoape,
De gândul ce îl porţi sub tâmple-acum,
Sărută-mă şi vino mai aproape,
Prin nămeţii mei să facem drum...

Nu-mi aminti mereu e-aceeaşi vină
A căderii noastre în păcat-
Nu vezi câtă risipă de Lumină!
Dumnezeu cu noi s-a împăcat...

vineri, ianuarie 16, 2009

MĂ UIT ÎN TINE...

Mă uit în tine, frumuseţea mea,
Mă uit şi-acolo nu mai am cuvinte
Să te întreb de unde vine ea,
Dinspre care-aducere aminte...

Eu pururea prin lume călătorul,
Tu eşti şi vei rămâne pe pământ,
Mă uit în tine cum se uită norul
În adumbrirea lui sub care sunt...

Mă uit în tine, frumuseţe mută

Cum se uită apa în izvoare,
Fericit e cel care se mută
În Vederea ta ocrotitoare...

Mă uit în tine, cum se uită floarea
În rodul zămislit din gândul ei-
Ascultă-mi pân’ la capăt întrebarea
Şi nu-mi răspunde- Frumuseţea, ce-i?


joi, ianuarie 15, 2009

CAUT STĂPÂN...

15 ian. 2009
„Horia pe-un munte falnic stă călare...”
EMINESCU

„Slugă mereu, caut stăpân,
Vând doniţi, ciubară, tulnice, heeei!”
O Viaţă şi încă aş vrea să rămân
Acolo în lacrima Moţilor mei.

Din palmele lor am băut în pruncie
Lumina amară până la fund,
Mâna mea fulgeră acuma când scrie
Poemul acesta în care m-ascund...

Cât aur şi-argint murmura în izvoare,
La Roşia, Zlatna, la Baia şi-
Abrud,
Geamătul roţii lui Horia doare,
Fluierul Iancului când îl aud...

„Caut stăpân”, aşa le-a fost dată
Pecetea aceasta s-o poarte mereu,
Ei, cerşetorii din poartă în poartă,
Acolo pe Golgota neamului meu...

El ştie că Este...

Despre EMINESCU nu se poate vorbi decât pe genunchi, pe genunchii trudiţi, adeseori scrijelaţi ai Limbii Române. El ne-a fost dat nouă românilor, ca o răscumpărare pentru toate veacurile de umilinţă îndurate, pentru toată jertfa neamului nostru întru dăinuirea acestui grai, în care Doina si Dorul pot să-şi găsească alinare. EMINESCU este al tuturor românilor; el ne aparţine precum Aerul aparţine cerului şi pământului deopotrivă, precum pasărea aparţine zborului din care şi pentru care s-a născut. În fiecare an, la 15 ianuarie, se deschid cerurile, să-l putem pentru o clipă vedea pe cel ce-a fost să fie Luceafărul de dimineaţă al sufletului nostru. EMINESCU - cea mai sublimă minune a verbului de când " Dumnezeul geniului l-a sorbit din popor, precum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar"... Fie ca de Ziua Naşterii Lui şi Eminescu să îşi aducă aminte de noi!

El stie că Este...

De-un Veac şi mai bine
modelăm
între palmele
Limbii Române
statuia firească a Numelui Tău,
niciodată deplină
după puterile noastre.
Pe-aici trecură paşii
purtându-ţi trupul de Aer,
zeiesc,
mistuitorul tău trup -
E M I N E S C U !
Prea tânăr mereu, prea neştiind
a muri vreodată!
Sfioasă alunecă luna
pe urmele tale,
ea, cea de- atunci
şi de-acuma,
pe de rost recitându-ţi
nesfârşitul Poem.
Teii arzând
în neliniştea lor ancestrală
iluminează auzul-
cum dureroasă se frânge
nemarginea Mării
din Ultimul Dor...
Ziua Ta-
E M I N E S C U,
fie
Ziua Naţională
a
Poeziei Române!


Seara pe deal...
28 mai,1989...

Se face seară în sara pe deal,
Buciumul, iată, se stinge cu jale,
Unde sunt turmele, blândele, unde-s,
Stelele iar să le scapere-n cale...
Fântânile tot mai adânc în pământ
Îşi caută înlăcrimate izvoarele,
Toaca îşi frânge tăcerile-n vânt,
Fug speriate de lupi căprioarele...
Clopotul vechi rugineşte în turn-
Cine de limbă să îl mai tragă?!
Numai salcamul, acelaşi, iubito,
Se tânguie noaptea întreagă.
Singur, tot singur mă mistuie gândul,
Liniştea asta-mi împlântâ cuţitul,
Ah! Ce durere-mi întunecă ochii,
Aştept, mai aştept asfinţitul...
.............................................
Murmură Doina prelinsă-n caval,
Patima, patima scurmă,
Se face seară în Sara pe deal-
Poate e sara cea de pe urmă...


TOT NUMĂRÂNDU-I ANII...

Tot numărându-i anii, anii Lui,
Cei fără soţ, aşa cum e firescu,
Acum, la ceasul Amintirii nu-i
Nimeni mai singur decât EMINESCU!


El, nepereche, geniul, veşnicul, cel mai!
Aceste vorbe supără Acum!
Tu, iartă-ne, de unde eşti, Mihai,
Tu, iartă-ne, EMINULE postum!

Limba noastră, dacă e de lemn,
Nu scurmă-n ea nici carii, nici rugina,
Fraţii mei, vă dau acum îndemn-
Păstraţi-i Eminescului lumina!

Versul Lui ne ştie pe de rost-
Ferice, dar, de cine îl ascultă!
El, EMINESCU, de nu ar fi fost?!
Iartă-mi, Doamne, întrebarea slută!

Viaţa Lui trudită-i îndeajuns
La Timpul şi prin alte vămi anume,
El, EMINESCU, este îndeajuns
Acestui neam să dăinuie în lume...

marți, ianuarie 13, 2009

PASTEL

Trec porumbeii peste-Oraş în stol,
Tremură tramvaiele pe şine,
De ce umbli cu buricul gol,
E iarnă şi e ger- nu ţi-e ruşine?

Ştiu că eşti fierbinte şi nu-ţi pasă
Când paşii tăi se plimbă pe alei,
Cine te-a minţit că eşti frumoasă
Pe vremea asta plină de polei?...

Privirea mea nu poate să-ţi cuprindă
Goliciunea gândului dintâi,
Du-te şi te uită în oglindă
Şi uitată-acolo să rămâi

Până o să vină primăvara,
Mai târziu sau mai devreme poate
Şi-o să-i simţi şi tu atunci povara
Cu dureri de muguri şi de spate...

duminică, ianuarie 11, 2009

NU PLECA...

Nu pleca, mai stai cu mine, încă,
Azi-noapte am dormit aşa de greu
Şi teama îmi era atât de-adâncă-
Te voi mai vedea copchilul meu?!

Mă cuprinsese-o linişte ciudată,
Inima-mi bătea în piept mai rar
Şi-am auzit atunci din Calendar
Cum îmi cântau toţi îngerii deodată...

Aproape către zori am aţipit
Cu ochii umezi în cântarea lor-
Sărmană Mamă- fiul tău grăbit
Acum de tine i se face Dor!

Odată voi plăti această vamă
Că n-am avut răbdarea să te-ascult!
Nu pleca, mai stai cu mine, Mamă,
Să-mi povesteşti din vremea de demult...

SFATURI PENTRU MINE ŞI PENTRU COPIII MEI...

Fereşte-te de mânia oamenilor, de mânia cea orbitoare care a întunecat minţile lui Cain, Saul şi Ahile!
Faţa ta să nu fie posomorâtă din pricina ei!
Îmbracă-te cu armura mâniei Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, cu mânia sa cea dreaptă, sfântă şi înţeleaptă, cu mânia celui ce a biruit făţărnicia, minciuna, nedreptatea, înşelăciunea şi împilarea.
„Nu te găbi să te mânii în sufletul tău...!” Nici ochii tăi să nu fie tulburaţi ! Diavolul se bucură de mânia ta, ispitindu-te!
„Nu lăsaţi să apună soarele peste mânia voastră”!
Fereşte-te de boala aceasta ce bântuie prin toate cetăţile lumii!
Lasă-te cuprins de mânia dragostei Învăţătorului tău: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici!”, de mânia Celui de pe crucea Golgotei : „O, Eli, Eli...”
“… nu vă răsbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu”.
Amână prin blândeţea faptelor tale Ziua cea mare a mâniei Lui!

CUVINTELE VIN, CUVINTELE PLEACĂ...

Cuvintele vin, cuvintele pleacă
În lumea aceasta, tot mai săracă,
De unde, spre unde, nimeni nu ştie-
Fericit e Poetul care le scrie!

Ele aşteaptă doar să le cheme,
Fiecare pe nume, fiecare la vreme,
Cuvinte ce mângâie, cuvinte ce dor,
Fie-le veşnică gloria lor!

Cuvinte ce pleacă, cuvinte ce vin,
Ele sunt pline de harul divin,
Prietenii mei, de oriunde vă-ndemn-
Ocrotiţi-le, dar, şi rostiţi-le demn!


Ce Lumină mă naşte atunci când le scriu!
Fără de ele s-ar face târziu-
Cuvintele mele? Fericite sunt oare
În Poemul acesta şi în alte tipare?...

vineri, ianuarie 09, 2009

E-AŞA DE FRIG...


E-aşa de frig
De se aud cum crapă
Gândurile mele-acolo-n Munţi...
Fie-ţi milă
Şi de ger mă scapă,
Tu, lasă-mă
În ochii tăi fierbinţi
Să mă
Adăpostesc
Până la vară...
Ca un poet
Şi chiriaş ce sunt,
Lumina mea
Din ei
N-o să te doară
Şi-o să-mi plătesc
Şederea-
Pe cuvânt!


IUBIREA...

Credinţa din iubire
Nu e drog!
Ea nu se cumpără,
Nici
Nu se vinde,
E
Dintre toate
Singurul zălog
Pe care-l pun
Mereu
Între cuvinte...
Iubirea din credinţă
Nu e drog!
Ea mi-a fost dată
Martor
Pe pământ,
Să nu fiu singur,
Singur
Când mă rog
În veşnicia
Celui
Care sunt...

joi, ianuarie 08, 2009

SCRISOARE DIN EXIL...


Se sting
În zare
Ultimii cocori,
Se face
Tot mai toamnă
În cuvinte-
Mă plictisesc de mine
Uneori-
De
Tine,
Nici nu-mi mai aduc
Aminte...
Scrisoarea
Ta
Mă doare
Ca un spin
Din cununa Celui
De pe cruce-
Acolo
Unde eşti
Nu pot să vin,
Ispita mea-
Odată,
Mă voi duce...

AŞ VREA SĂ SCRIU UN CÂNTEC...

Aş vrea să scriu un cântec
Pentru tine,
Din Cântecul
În care tu
Erai,
Atunci
Sub pomul interzis
Din Rai
Şi nu ştiam
Ce-i rău
Şi ce e bine...
Aş vrea să scriu un cântec
Pentru tine,
Să îmblânzeşti felinele
Cu el,
Din omul
Cel făţarnic şi mişel
Şi-n faţa lui
De-a pururi să se-nchine!
Stăpână peste coasta
Din cuvânt,
Precum e matca într-un stup
De-albine,
Aş vrea să scriu un cântec
Pentru tine-
Singurătatea mea
În care sunt...
Aş vrea să scriu un cântec
Pentru tine,
Să locuieşti în el
Ca într-o casă
Şi-acolo să rămâi,
Mereu
Frumoasă,
De-acum şi până-n Veacul
Care vine...



miercuri, ianuarie 07, 2009

IOANE,IOANE...

Dec. '89
„Să nu apună soarele peste mânia voastră!”
Ioane, Ioane,
Măi-ţărane- fa,
Nu mai fi cu toane,
Ţara nu-i a ta!
Ştiu că ea te doare,
Ştiu că ea te frige,
Dar mai ai răbdare,
În răbdări te-ncinge...
Grâul nu-i sub brazdă,
Banii nu-s în pungă,
Încă nu eşti gazdă,
Tu eşti încă slugă!
Azi domnia-i multă,
Nu-i mai vremea muncii,
Domnii nu te-ascultă,
Nu te-ascultă pruncii.
Poate că la anu'...
Tu te rogi pe-ascuns,
Trupul tău, sărmanul
Amiroase-a plâns...
Scump e preţul vieţii
În care mai crezi,
Se aud colinde
Luminând zăpezi...
Ioane, Ioane,
Numele tău sfânt,
Cerul din icoane
Picură-n cuvânt
Şi cuvântul cântă,
Bucurie mare-
S-a născut Mesia!
Ioane, ai răbdare...

marți, ianuarie 06, 2009

BOBOTEAZA

E Bobotează
Acum!
Apele Iordanului
Şi toate apele Cerului
Se înfioară...
Deasupra acestui
Poem
Tu nu auzi
Porumbelul
Cum
Zboară?...

duminică, ianuarie 04, 2009

DUMNEZEIASCA ARĂTARE




Suntem încă pătrunşi de Duhul Sărbătorilor!
Ioan Botezătorul se îndreaptă iar înspre Râul Iordanului, în pofida tuturor bombelor care îi cad in preajmă.
Se duce acolo să-L întâlnească pe Cel Botezat de el cu două mii de ani în urmă!
Botez în care mai sunt mulţi ce nu vor să creadă!
Şi apele Iordanului sunt tulburate de-o supărare lăuntrică...
DUMNEZEIASCA ARĂTARE să se pogoare peste toţi care poartă cu cinste numele Botezătorului Ioan
şi peste cei dragi lor!

LA MULŢI ANI!

sâmbătă, ianuarie 03, 2009

MI-E SUFLETUL CA MAREA...

Cât trăieşte
Omul
În cuvânt
Nici prea multă linişte
Nu-i bună!
Mi-e sufletul ca Marea
De flămând,
Când tânjeşte ea
După furtună...
Dacă te strig
De ce nu îi răspunzi
Singurătăţii
Ce o port sub stele?
Nu-ţi fie teamă
N-o să te scufunzi
Aici
În arca Poeziei
Mele...

vineri, ianuarie 02, 2009

IORDANUL

Când citesc seara, dimineaţa, mereu
Din Sfânta Carte ce nu se termină,
Se aude curgând peste sufletul meu
Apa lui clară ca o hermină...

Mă văd acolo deodată cum vin
Cu trupul curat şi privirea tăcută,
Copilul ce-am fost în cămaşa de in
Din rugăciunile Maicii mele ţesută...

Copilul acela mai crede-n Botez
Şi în Cel botezat de Ioan în pustie-
Iordane, Iordane, Adevăr si Crez,
Apele tale fericite să-ţi fie!

Când ele văzut-au atunci pe Iisus
Şi Duhul pogorându-se peste creştetul Său,
Numai numele tău de-l rostesc mi-e de-ajuns
Să-mi vindece lepra păcatului greu...

Când citesc seara, dimineaţa, oricând
Din Sfânta Scriptură ce nu se mai gată,
Prin sufletul meu se aude curgând
Apa Iordanului, binecuvântată!

joi, ianuarie 01, 2009

PLUGUŞORUL 2009

01 Ianuarie 2009
Aho, aho şi înc'o dată
Să se-audă-n lumea toată
De aici de la fereastră-
Am venit cinstită gazdă
Şi-ntrebăm întreg poporul-
Ne primiţi cu Pluguşorul?
Mânaţi, măi,
Hăi, hăi...


Noi vă mulţămim frumos,
Să vă fie de folos
Urătura noastră dragă,
Fie-vă viaţa-ntreagă
Aşa cum e raza plină
De căldură şi lumină,
Sănătate-n primul rând
Şi în suflet şi în gând,
Bucuraţi-vă, flăcăi
Că e Sărbătoare, măi,
Hãi, hãi…

Că anul 2008,
Anul vechi, ca grâul copt,
Anul care- acuma pleacă
Spre cel Nou el se apleacă,
Să-i urăm drum bun flăcăi,
E din vârsta noastră, mãi,
Hãi! Hãi...


Să urăm cum se cuvine
Pentru Anul Nou ce vine,
Anul Nou, 2009,
Are în privire rouă
Cum au fetele la noi
Când se uită la flăcăi-
Fie An cu bunătate,
Cu mai puţine păcate,
Criza, dac-o fi să vină
Să vă fie mai puţină,
Să aveţi parte cu toţii
Şi bunicii şi nepoţii,
Toţi care sunteţi aici
De efecte cât mai mici,
Pentru bunăstare, măi,
Hăi, hăi...

Aho, fete şi flăcăi,
Pentru gazda noastră, măi,
N-am venit să o stresăm,
Am venit să îi urăm
În Anul 2009
Să îi fie viaţa nouă,
De bucurii casa plină,
Fiecare cu maşină
Şi taxa de...poluare
Să nu fie-aşa de mare,
Mânaţi, mãi...
Hãi, hãi...


Parlamentul nou format
Patru ani să ne dea sfat,
Celălalt care-a trecut
A zăcut cât a putut
De dureri în gât şi-n şale,
După... uni-nominale
Cu ştampilă la votare
I-am ales, pe fiecare.
Ne vor fi mereu în frunte,
De promis, ne-au promis multe...
O să-şi ţină ei cuvântul?
Dar nu precum bate vântul,
Precum în Program ne-au scris,
De aceea noi le-am zis
Pluguşorul - pluguşor
Cât o fi mandatul lor
Să nu uite, dragii mei,
Ziua Sfântului Andrei!
Pentru parlamentari, măi
Să sunaţi din zurgălăi,
Sunaţi fete şi băieţi,
Daţi cu biciul de puteţi,
Mânaţi, măi,
Hăi, hăi...

Celor de la guvernare
Să le tragem o urare,
Staţi s-o ascultăm pe Tanţa:
-Să trăiască Alianţa!
Bârfe vor fi, fel de fel,
Dar ce-i pasă lui Costel,
-Mai mânaţi flăcăi cu foc
Pentru prim-ministru Boc,
Mic la stat, mare în Stat,
De tot natul lăudat,
Pactul pentru România
Să dureze cât vecia!
Pentru toţi miniştrii săi
Mânaţi, măi,
Hăi, hăi...

Pentru gazda ce ne-ascultă,
Înţeleaptă, dar si cultă
Mânaţi şi pocniţi din bici
Că noi nu plecăm de-aici
Până nu ne dă şi nouă
Ceva din 2009,
Colăcei din grâul copt
În anul 2008!
Fără anul vechi, ştiţi bine,
Nu e Anul Nou ce vine,
Fără părinţi si bunici
Nu sunt tinerii de-aici,
Se cuvine aşadar
Anul Nou din Calendar
Să nu uite niciodată
Pe cel care-a fost odată,
Dar şi voi, copii cuminţi
Să nu uitaţi de părinţi!
Nu-i sămânţă fără floare,
Nici fântâni fără izvoare,
Nu e cântec fără viaţă,
Noapte fără dimineaţă,
Case fără gospodari,
Pluguşor fără plugari,
Pentru toate laolaltă
Să mai urăm înc-odată,
Mânaţi măi,
Hãi,hãi...

Ia sunaţi flãcãi mai tare,
Arãdeni, aveţi rãbdare,
Precum luminează bradul
Aşa ne va fi Aradul,
De la Garã la Teatru
Şi de-a lungu şi de-a latu
La Anu', pe vremea asta
Arãdeanul cu nevasta
Când se vor plimba agale
Nu vor mai avea în cale
Gropi, precum au fost sã fie
Şi aici la Podgorie
Va fi sensul girator,
Sã le urãm tuturor,
Urãturã creştineascã-
La Mulţi Ani sã ne trãiascã,
Mânaţi, mãi,
Hãi, hãi...


Orice-am zice, nu vã mire,
Gândurile de Unire,
Pentru care astãzi ard
Stelele în vârf de brad,
Au pornit de la Arad.
Nouãzeci de ani trecurã,
Mai trageţi o urătură,
Credem, dar, cã e momentul
Sã avem şi Monumentul
Ridicat cu-atâta trudã-
Cei aleşi sã ne audã!
Pentru gazda noastrã, mãi,
Hãi! Hãi...

La Anul, în astã vreme,
Împrejurul lui ne cheme,
În Pãdurice, pe Lac,
Sã fie la toţi pe plac,
Sã întindem hora mare
Pânã dincolo de zare,
Să-nţeleagă lumea-ntreagă
Că Unirea ne-a fost dragă
Şi atunci, dar şi acum
Toţi avem acelaşi drum
Şi cât or dura Carpaţii
Vom trăi aici ca fraţii!
Mânaţi, mãi,
Hãi! Hãi...

Domn Prefect şi Domn Primar
Sã trãiascã iar şi iar,
Cu cei care- n jurul lor
Vreau binele tuturor!
Domnul Sfânt pe toţi ne ierte,
La Anul să nu se certe
Ca în cel care-a trecut,
Sunt atâtea de făcut,
Că şi aşa fiecare
Are locul lui sub soare!
Pentru împăcare, măi,
Hăi! Hăi!...

Urătura noastră fie
Semn curat de bucurie,
Mâine Anul care vine
Aibă zilele senine,
Să ne duceţi gazdă dorul,
Când venim cu Pluguşorul
Urătura creştinească
Sănătoşi să vă găsească,
Mânaţi fete şi flăcăi
Pentru toată casa, măi!
Hăi! Hăi...

Aho, aho, copii isteţi,
Gata-i Plugul de judeţ?
Şi acolo prin comune
Pluguşorul să răsune,
Prin comune şi oraşe,
Pe la fiecare case,
De la Pecica, la Lupeşti,
Din Ineu până-n Ioneşti,
Pentru tot judeţul, măi,
Hăi, hăi...


Două mii nouã ce vine
Să v-aducă numai bine,
Supărări tot mai puţine,
De bucurii s-aveţi parte
Şi aici şi-n altă parte!
Hăi! Hăi,
Mânaţi, măi...

Fie-vă, cum se cuvine
Frigiderele mai pline
De pastramă şi cârnaţi,
Arădeni, să nu uitaţi
De carte şi de cultură
Şi v-o spunem cu căldură,
Fără jenă sub jachetă,
Treceţi pe la Bibliotecă,
Filarmonică, Muzeu,
Pe la Teatru mereu,
Toate-aceste bunătăţi
Şi altele pentru tăţi
Ele astfel sunt făcute,
Fiecare să se-nfrupte!
Pentru promotorii lor,
Voi, plugari din Pluguşor,
Mai sunaţi din clopoţei,
Pentru arădenii mei,
Mânaţi, măi,
Hăi, hăi,


Fie-vă viaţa frumoasă,
Noi plecăm la altă casă,
Că şi-acolo ne aşteaptă
Gazdă bună şi deşteaptă!
Să vă deie Domnul Sfânt
Dragoste întru cuvânt
Şi în sufletele voastre
Numai zări senine- albastre,
Pentru gazda noastră, măi,
Hăi! Hăi…


Pluguşorul nostru trece
Până în două mii zece,
La Mulţi Ani cu sănătate,
Să aveţi belşug în toate
Şi cei mari, dar şi cei mici,
Până nu plecăm de-aici
Mai pocniţi flăcăi din bici
Şi sunaţi din zurgălăi
Pentru gazda noastră, măi,
Hăi! Hăi!...