joi, ianuarie 15, 2009

El ştie că Este...

Despre EMINESCU nu se poate vorbi decât pe genunchi, pe genunchii trudiţi, adeseori scrijelaţi ai Limbii Române. El ne-a fost dat nouă românilor, ca o răscumpărare pentru toate veacurile de umilinţă îndurate, pentru toată jertfa neamului nostru întru dăinuirea acestui grai, în care Doina si Dorul pot să-şi găsească alinare. EMINESCU este al tuturor românilor; el ne aparţine precum Aerul aparţine cerului şi pământului deopotrivă, precum pasărea aparţine zborului din care şi pentru care s-a născut. În fiecare an, la 15 ianuarie, se deschid cerurile, să-l putem pentru o clipă vedea pe cel ce-a fost să fie Luceafărul de dimineaţă al sufletului nostru. EMINESCU - cea mai sublimă minune a verbului de când " Dumnezeul geniului l-a sorbit din popor, precum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar"... Fie ca de Ziua Naşterii Lui şi Eminescu să îşi aducă aminte de noi!

El stie că Este...

De-un Veac şi mai bine
modelăm
între palmele
Limbii Române
statuia firească a Numelui Tău,
niciodată deplină
după puterile noastre.
Pe-aici trecură paşii
purtându-ţi trupul de Aer,
zeiesc,
mistuitorul tău trup -
E M I N E S C U !
Prea tânăr mereu, prea neştiind
a muri vreodată!
Sfioasă alunecă luna
pe urmele tale,
ea, cea de- atunci
şi de-acuma,
pe de rost recitându-ţi
nesfârşitul Poem.
Teii arzând
în neliniştea lor ancestrală
iluminează auzul-
cum dureroasă se frânge
nemarginea Mării
din Ultimul Dor...
Ziua Ta-
E M I N E S C U,
fie
Ziua Naţională
a
Poeziei Române!


Seara pe deal...
28 mai,1989...

Se face seară în sara pe deal,
Buciumul, iată, se stinge cu jale,
Unde sunt turmele, blândele, unde-s,
Stelele iar să le scapere-n cale...
Fântânile tot mai adânc în pământ
Îşi caută înlăcrimate izvoarele,
Toaca îşi frânge tăcerile-n vânt,
Fug speriate de lupi căprioarele...
Clopotul vechi rugineşte în turn-
Cine de limbă să îl mai tragă?!
Numai salcamul, acelaşi, iubito,
Se tânguie noaptea întreagă.
Singur, tot singur mă mistuie gândul,
Liniştea asta-mi împlântâ cuţitul,
Ah! Ce durere-mi întunecă ochii,
Aştept, mai aştept asfinţitul...
.............................................
Murmură Doina prelinsă-n caval,
Patima, patima scurmă,
Se face seară în Sara pe deal-
Poate e sara cea de pe urmă...


Un comentariu:

Anina Goia spunea...

Buna ziua si "La multi ani!". V-am descoperit azi, de ziua "luceafarului" romanesc. Poate ca nu intamplator ...poate lumina sa ma va calauzi. Imi cautam rudele dun partea tatalui si am ajuns la acest blog. Este minunat ceea ce scrieti, va felicit! Daca nu va deranjeaza as dori sa ma lamuriti in privinta unor rude din familia Goia. Va doresc tot binele,
Anina Goia (aninagoia@yahoo.com)