vineri, ianuarie 30, 2015

COPILĂRIE...

30 Ianuarie 2015

Mă întreb adesea în poeme,
Când a trecut atâta vreme?
Copilul de atunci e „nene!”
Lumina tremură sub gene

Și parcă nu de mult eram
Ca pasărea din ram în ram
Prin Crângul meu de Nicorești,
Tu, cel de-atunci, pe unde ești?

Acolo sus pe dealuri, leoarcă
Și-acum, eu cred, tu stai la joacă,
Se face seară și nu-ți pasă,
Pe drumul dintre dor și-Acasă

O mamă strigă în zadar-
Te-așteaptă laptele-n șiștar!
Ea știe că mereu ți-e sete,
Iar tu, n-auzi, n-auzi, băiete...

Și azi îmi vine să mă joc,
De mine, încă, nu am loc,
Nici vremea toată nu-i de-ajuns,
Acasa noastră-i tot mai sus

Și-așa cum se întreba Mihai,
Acolo, pe moldavul plai,
Mă întreb și eu în poezie-
Pe unde-mi ești, Copilărie?

Din nordul vieții, până-n sud,
Te simt, te văd și te aud,
De la pământ la Dumnezeu
Ești peste tot în gândul meu...


Jucăriile...


29 Ianuarie 2015

Am adormit la joacă
și ce-i dacă?
Toate jucăriile iubite
sunt și ele parcă obosite,
nu mă credeți? ele-așa mi-au spus,
joaca niciodată nu-i de-ajuns!
Annamaria dragă, nu-i nimic
și tu și noi dormim un pic-
le-am auzit spunând-
cum doarme tun!
Dacă și ele dorm?
nu pot să
spun...

Durerea...


29 Ianuarie 2015
Mă doare capul!” cauze sunt multe,
Nici medicul nu știe să le-asculte,
Parcă-l aud cum spune cu înțeles-
O fi de la ficat, ori de la stres

Și pacientul mulțumit îl crede,
Ce bine-i că durerea nu se vede,
Nici nu știe nimenea când vine
Și se lipește ca un scai de tine!

De vine din adânc, ori din afară
Nu-i om sau animal să nu îl doară,
Toate trec, din azi mereu spre mâine-
Durerea, cea din suflet, ea rămâne;

Durerea asta vine mai de sus,
Leacuri pe pământ, degeaba, nu-s-
Mă doare sufletul!”durere oarbă,
Cea mai grea dintre văzduh și iarbă...

miercuri, ianuarie 28, 2015

Dialogos...


28 Ianuarie 2015

Versul mi se potrivește-atât de bine,
Parcă l-ai scris anume pentru mine,
Îmi văd în el tot gândul din țărână,
Precum se vede cerul în fântână!

De unde mă cunoști, când niciodată
Nu mi-ai zărit făptura luminată
Atunci când îți citesc poemul scris?
Nici nu ne-am întâlnit, măcar în vis...

Drept-cititorul meu, tu ia aminte,
Nu-i nimenea stăpân peste cuvinte,
Cuvintele de-aici nu au hotare,
Le poartă-n gând și-n suflet fiecare,

De la-nceputul vremii ne-au fost date
Cu dragoste să le rostim pe toate;
Ne-asemănăm! vederea noastră încă
Nu e atât de clară și de-adâncă,

Ba unii dintre noi și-au pus pe chip
Câte un strat subțire de nisip
Să-i fie altfel de cum dat i-a fost
Cel promis în viață de-adăpost

Și dacă versul ți se potrivește
Simt în mine verbul cum dospește,
Nu sunt tăciuni pe vatră, ci cuvinte
Și-acolo e-aluatul tău fierbinte!

Iar pâinea va fi rumenă pe masă.
Precum e frumuseéa ta aleasă,
Te-aud când mă citești atât de bine-
Parcă ai scris anume pentru mine...




marți, ianuarie 27, 2015

Ai căzut, ridică-te...


27 Ianuarie 2015

Ai căzut, ridică-te și-apoi
Privește înainte, nu înapoi,
De nicio îndoială să n-ai parte,
Până la capăt, încă e departe...

Alungă-ți gândul șchiopătat și slut
Cu toată risipirea lui din lut,
Sufletul te cheamă în lumină,
Tu lasă-te în voia lui divină,

El îți cunoaște cel mai bine pașii,
Nu te opri, precum înaintașii,
Ai căzut, ridică-te îndată,
Căderea poate-anume ți-a fost dată!

Ai căzut și-atunci când te lovești
Tu să nu uiți că vindecare ești
Prin Dragostea rămasă în cuvânt
La toate rănile de pe pământ...

Nu te lăsa niciodată înfrânt...


26 Ianuarie 2015

Nu te lăsa niciodată înfrânt
De cei dinăuntru, de cei dinafară,
Înfrângerea e cea mai durută povară
Dintre toate poverile câte mai sunt!

Cel ce îți spune că ești urât
El încă nu s-a uitat în oglindă
Tristețea adevărului să îl cuprindă-
Tu umblă cu cheia speranței la gât!

Nu te lăsa niciodată învins,
Când lumea aceasta e plină de ură,
Răspunde-i cu dragoste și cu căldură
Și celui ce te înjură în vis!

Mai târziu rănile tale din lut
O să se vindece toate pe rând,
Tu poartă-i lumina nestinsă în gând
Și nu te lăsa niciodată bătut...

SOHODOL...


26 Ianuarie 2015

Sohodol cu apă lină,
Inima de jar mi-e plină,
Pe Vâlceaua ta în sus
Umblă dorul meu nespus

Și tot urcă și coboară
Până când se face seară,
Satul meu, Sohodol drag,
Prin pădurea ta de fag

Singur și flămând se duce,
Pe sub umbra lui cea dulce
Sus la Curături, Acasă,
Așteptându-mă la masă...

Dar Copchilul nu mai vine,
E plecat prin zări străine
Și cei dragi și mai departe,
Până dincolo de moarte...

Sohodol cu plaiuri sfinte,
Tu ești setea din cuvinte,
De tine pe veci mă leagă
Poezia mea întreagă

Și tăcerea de de urmă,
Precum pe păstor de turmă;
Tu ești raiul meu dintâi
Și așa o să-mi rămâi,

Leagăn de dor, Sohodol,
Maica mea cu glas domol
Te-a rostit întâia dată,
Să nu te uit niciodată...



duminică, ianuarie 25, 2015

Așa sunt eu...

Duminică, 25 Ianuarie 2015

Așa sunt eu, mă bucur de orice
Și mi se umple sufletul de rouă,
Să nu mă întrebați nicicând- de ce?
Eu bucuria mea v-o dau și vouă!

Așa sunt eu și-așa am fost de mic,
Simt românește peste tot în lume,
Privirea mea spre cer când o ridic
Îi spun acestei bucurii pe nume!

Cât va dura văzduhul pe pământ
Mă bucur dar, de fiecare-n parte
Și-aceste bucurii curate-mi sunt,
În viața asta, dar și după moarte...

Nu-i vremea încă...


Duminică, 25 Ianuarie 2015

Nu-i vremea încă să mai tac și eu,
Mâna de atunci nu va mai scrie,
Clipa o știe numai Dumnezeu,
Nu voia mea, ci voia Lui să fie!

Celor certați, le treacă febra lor,
Răbdarea să le fie îmbelșugată,
Nimicurile” azi nu mă mai dor
Și-mi văd de treaba mea neterminată...

Dar gălăgie-n van eu n-am făcut,
De am vorbit la timp și cu măsură
Și poate nu de-ajuns cât aș fi vrut
Să nu stârnesc în jur prea multă ură!

Îmi voi plăti la timp ultima rată,
Nu mi-a plăcut tăcerea din cuvânt
Când îmi era iubirea cenzurată,
De ea nu scapă nimeni pe pământ;

Am îndurat cât mi-a fost dat mereu,
De cel ce sunt nu am purtat rușine-,
Nu-i vremea încă să mai tac și eu?
Vorbească cei ce știu cu mult mai bine,

Vorbească cei ce-mi critică de zor
Poemul meu ce nu s-a născut încă,
Atunci când vor pleca, în urma lor
Va fi o liniște atât de-adâncă!

Dorul meu...


24 Ianuarie 2015

Zi și noapte prin Ardeal
Trece-un Dor fără de cal,
Trece dorul meu desculț
Ca un fulger peste Munți,

Trece dorul meu pribeag,
Până sus la Vidra-n prag
Și la Horia-n Albac,
Ducă-se, eu ce să-i fac?

Prin păduri cu umbra rară,
Pleacă dorul meu prin țară
Și Acasă când se duce
Dorul plânge lâng'o cruce...

Doar el știe de ce plânge,
Nimenea nu-l poate frânge,
Nicio roată, sau jungher,
Dorul meu e Dor din cer!

Plece dar, eu știu că vine
Totdeauna lângă mine,
Cuibărindu-mi-se-n gând,
Și atunci îl scriu flămând...

Cântec pentru unire...


24 Ianuarie 2015
Motto:
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Niciodată nu mai fie
De acum până-n vecie
Hora strâmbă a mâniei
Pe pământul Românie!


Hai să ne unim, române,
În același Dor străbun,
Noi ne ducem, el rămâne
Veșnic pe acest tărâm!

Nu auzi duios pe hartă
Glasul inimii cum plânge?
Nimeni să nu mai despartă
Frații de același sânge,

Nimenea să nu mai pună
Dezbinare între ei
Cât o fi pe ceruri lună,
Pe pământ miros de tei!

Hai, să ne-adunăm cu toții
Într-o singură cunună
Și de-o fi și-n fața morții
Să rămânem împreună

Precum duhul din bucate,
De el foamea nu se-atinge,
Unde e Unire-n toate,
Nici dușmanul nu te învinge!


De unde vin...


22 Ianuarie 2015

Mă întreabă cineva, de unde vin?
Și-așteaptă de la mine un răspuns,
Poemul meu are-un miros divin,
Dar cine sunt, nu mă cunosc de-ajuns!

Dacă sunt tânăr, dacă sunt bătrân,
Nici nu mai știu acum atât de bine
De ce-am venit aici, pe-acest tărâm,
Nici clipa când m-am întâlnit cu mine...

Eu am venit ca umbra unui nor
Și-o sfântă bucurie mă învinge,
Știu doar că port cu mine-un Dor
Atât de înalt, c-abia îl pot atinge!

Când scriu, eu simt cum se înfioară
Pădurile de brazi și de goruni,
Mi-e dragă această minunată Țară
În care am cei mai frumoși străbuni!

Mi-e dragă viața-n care stau mereu
Cu gândul dus, acolo sus, departe,
Știu că există-n cer un Dumnezeu
De care doar cuvântul mă desparte!

Mă trag din Munții cei de aur grei,
Ca Arieșul dintre stânci prin lume
Și-adeseori de-acolo, Moții mei,
Îmi strigă Poezia mea pe nume...

Eu sunt apa...


21 Ianuarie 2015

Făcea duș,
singură în baie...
Deodată
un glas ca de izvor,
tămăduitor,
a umplut aerul
din jur:
eu sunt apa
care te șiroiește acum,
peste tot,
să nu te rușinezi de mine!
Privirea mea nu-ți face
niciun rău,
te primenește
doar.
Și pielea ei albă,
ca zăpada
mieilor,
s-a înfiorat
pătrunsă de duh...
Să nu te rușinezi de mine,
niciodată...

Plouă...


23 Ianuarie 2015

Plouă, a plecat zăpada
speriată sus pe creste,
din povestea vieții mele
nici nu știu câtă mai este,

încă tu să ai de grijă
focul meu să nu se stingă,
poate până dimineață
peste noi cu dor să ningă...

Să-ți citesc întreg poemul,
totdeauna cel nescris
și-așa treci desculță noaptea
luminându-mă în vis;

Primăvara mea cuminte
și devreme pe pământ,
mi-ai pus inima pe palme-
nu-i auzi oftatul sfânt?

Gândul meu se înfioară
ca un lan răscopt de grâu,
niciodată lângă tine
nu i-am pus vreodată frâu...

Plouă, tu de ce te bucuri,
ce amiezi îți trec prin minte,
de te uiți așa la mine
ca o flacără fierbinte?


Poezia divină...


22 Ianuarie 2015

Și dacă Poezia e divină,
Mă întreb, poetul cum e oare?
Între el și ea nu-i nicio vină,
Ci numai dragoste biruitoare!

Între ea și el e-atâta pace
Adăpostită-n orișice cuvânt,
De-aceea poate-atât de mult îți place
Poemul întru care ești și sunt!

Precum e sfânta rază din lumină
În dimineața care ni se-arată,
Ea, Poezia noastră, e divină,
Să o rostim cu inima curată.

Așa mi-a fost în viață pentru mine,
Ca pâinea de la Paști muiată-n vin
Oriunde sunt, dacă mi-e greu sau bine,
În fața ei de-a pururea mă-nchin...


Vindecare...


20 Ianuarie 2015

Toată vindecarea noastră
e pe pământ
și-n subpământul nostru.
Nu rămâne
nicio boală de aici
nevindecată.
Dragostea
e încă
peste tot!
Lasă-ți dar inima
de ea
căutată!
Atunci când te întreabă:
Omule,
mai poți să iubești,
răspunsul tău
din fiecare clipă fie-
pot!
Nimeni nu pleacă
de aici
bolnav de viață;
și moartea are
vindecarea
ei...

Adam și Eva...


21 Ianuarie 2015

Iubește-mă încet și cu răbdare,
Iubește-mă așa cum sunt, fecioară,
Cu dragostea dintâi, mistuitoare,
Gândul tău nicicând să nu mă doară

Și mai presus, iubește-mă cuminte,
Să nu se surpe-n mine niciun hău
Atunci când taci, ai grijă de cuvinte,
De clipa asta să nu-ți pară rău!

Mă dărui ție, niciodată darul
Să nu se risipească în păcat,
Sufletul meu, tu îi cunoști hotarul,
Lasă-mi-l cu trupul împăcat;

Sufletul tău? cu el mă joc acum
Și joaca mea nu are nicio vină,
Suntem doar noi și șarpele pe drum
Se-aude cum tot sâsâie-n lumină...

Supărările...


19 Ianuarie 2015
Să nu apună soarele peste mânia voastră!”
Din Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel

Acum nu mai sunt supărat
pe nimeni
din cele patru
anotimpuri...
Cele mai multe supărări
le-am avut
în primăvara
vieții.
Puțină vreme
am stat
la umbra lor,
trecătoare...
Deodată cu umbra
au trecut și ele
atât de ușor!
Așa după cum v-am apus
în alt poem,
eram supărat pe cei
ce îmi stricau jucăriile,
puține și ele,
mai ales
cele
din lemn
cioplite de tata
iarna,
în jurul focului meu...
De celelalte
supărări
nu-mi mai aduc
aminte
și uitarea aceasta
mi-a făcut atât de mult
bine
în viață!
Uită-le și tu,
omule,
dacă ești supărat
pe mine...

Mi-e sete...


19 Ianuarie 2015

Undeva,
cineva
moare de sete,
sorbindu-și ultima
lacrimă...
Cuvintele acestea
ard mereu
în sufletul meu
de copil-
Mi-e sete!”
Le aud geamătul viu
răstignit
pe lemnul crucii,
de fiecare dată
când scriu...

Poem pentru nesomnul tău...


19 Ianuarie 2015

Pentru nesomnul tău nu sunt de vină,
Cum nu-i de vină mărul din grădină,
Închide ochii-ncet să nu te doară
Lumina lui ce bântuie pe-afară...

Jăratecul mai arde în tăciune,
Fă din gândul tău o rugăciune,
Vântul, cel hai-hui prin lumea largă,
De bate-n geam nu are cum să-l spargă;

Lasă-ți deoparte grijile prea multe,
Învață inima să te asculte
De-o fi în pieptul tău să se aprindă
Și pacea-n visul ei să te cuprindă.

Până se face ziuă, plin de vrajă,
Îți pun poemul credincios de strajă,
Pentru nesomnul tău nu sunt de vină
Și-așa de somnoroși e lumea plină...

Minunile...


Duminică, 18 Ianuarie 2015

În cer,
pe pământ,
sub
pământ,
sunt minunile
care mă țin cu sufletul
la gură,
sorbindu-le cu nesaț...
Unele se văd
cu ochiul
liber,
altele cu ochii legați
de ele.
Privindu-le mai îndeaproape
câteodată mi-e teamă
să nu le ating,
risipindu-le...
Și tu
ești
o minune!

Poezia e o sărbătoare...


17 Ianuarie 2015

Da, Poezia e o sărbătoare,
Ferice dar de omul care-o are
Cu roșu-viu trecută-n calendar,
I se umple sufletul de har,

Nu-l mai doare niciun gând hain
Și nimenea din viață nu-i străin,
Cu Poezia simplă și curată
El nu rămâne singur niciodată!

Am întâlnit și poezii fardate,
Mi-au fost adeseori și mie date
Întotdeauna fără de folos,
Când ele au un altfel de miros...

În cea adevărată tu să crezi,
Nu-i place să o minți și s-o trișezi,
Am tot spus și o să spun mereu,
Fără ea e trist și Dumnezeu...





Se face liniște...


Vineri, 16 Ianuarie 2015

Se face liniște din nou
Și peste teii din Copou,
La Botoșani, la Ipotești,
În Amintirea-n care ești...

Până la vară de acum
Uitarea va cădea duium
Și-atunci un muc de lumânare
Va plânge pe un țărm de mare,

Acolo, lângă Dorul sfânt,
Cel singurul de pe pământ...
Se face liniște din nou,
Ce-i viața asta? un ecou,

Cu marginile lui divine
Ce nici nu știm de unde vine ,
Ce nici nu știm spre unde pleacă,
Vor spune unii și ce-i dacă?

Din nemurirea-n care ești
Dojenitor tu ne privești,
Aici, în cercul strâmt și gol,
Invidia ne dă ocol...


joi, ianuarie 15, 2015

De ziua ta...


15 Ianuarie 2015

De ziua ta ce să-ți aduc în dar?
Nimic din tot ce sunt nu e-n zadar!
M-am tot gândit cu ce să vin în prag,
Mi-e dor de tine, prietenul meu drag,

Cu tine am crescut acolo-n Munți
Lâng'o Vâlcea cu murmurul sub punți,
Cutreierând păduri, ce astăzi nu-s,
Tu ai rămas Luceafărul de sus!

Sub raza lui, mereu mi-aduc aminte,
Am strâns în brațe primul dor fierbinte,
În Apuseni, sub cerul cenușiu,
Te-ai întâlnit cu Geniul cel pustiu...

De ziua ta eu am venit să-ți spun
Că Iancu de atunci e mai nebun
De dragoste de Țară și de Neam,
Noi mai puțini suntem din câți eram

Și Horia pe-un Munte stă călare,
Îți vom purta în suflet fiecare,
Cât o fi pământul nostru teafăr,
Lumina, cea nestinsă, de Luceafăr!

De ziua ta, primește-mă, Mihai,
O clipă doar acolo lângă rai,
O clipă doar sub umbra unui nor
Să îmi reciți- mai am un singur dor...

marți, ianuarie 13, 2015

Aripi de înger...


13 Ianuarie 2015

Din când în când
poate
și îngerii
își schimbă aripile...
Așa mi-ai spus:
am văzut aripi de înger
căzând
pe pământ.
Cu aripile acestea
voi învăța
să zbor!
Și de atunci te-am numit
îngerul meu
păzitor...

Eminescu se naște iar...


13 Ianuarie 2015

Să nu ne facem griji degeaba,
Eminescu se naște iar
la vremea și
la timpul scris în calendar!
Niciun critic,
mai puțin literar,
nu-i poate suprima acest
gest,
atât de divin.
Eminescu în Ianuarie
se naște mereu
și deplin,
până în vecii vecilor,
Amin.

luni, ianuarie 12, 2015

Viespea...

12 Ianuarie 2015

Iar m-a „necăjit” o viespe-n drum
Și-acum când scriu îmi bâzâie-n urechi,
Că versul meu miroase a parfum
Și parfumu-i demodat și vechi;

Tiparele acestea, reci și terne,
Demult sunt piese triste de muzeu,
Nici rimele de-aici nu sunt moderne,
Mi-a spus cu cine mă aseamăn eu,

De unde vine slova mea străbună,
Sărmana viespe, cât venin ascunde!
Ce înseamnă astăzi „poezie bună”,
Pe urmă a zburat spre nu-știu-unde...

Și m-a lăsat neînțepat în pace,
De bună seamă că avea un țel,
De mic știam că viespii nu îi place
Mirosul de parfum de orice fel...



Aud cuvintele cum vin...


12 Ianuarie 2015
lui EMINESCU

Aud cuvintele cum vin
Și se așează în poeme,
De ele gândul meu e plin,
Ce plin mi-e gândul de devreme!

Și vin ca roiul de albine,
Mereu urmându-și matca lor,
Tresaltă sufletul din mine
Precum din stâncă un izvor

Și nu mai simt nicio durere,
Chiar moartea s-o îndur eu pot,
Acum când scriu sunt plin de miere
Pe mâini, în gânduri, peste tot...

Sub pacea unui cer divin
Din Dor Luceafărul răsare,
Aud cuvintele cum vin
Și se așează în tipare...



Aduceri aminte...


Duminică, 11 Ianuarie 2015

Ai greșit!”
Când rostim aceste cuvinte
dojenitoare,
nu ne aducem aminte
oare,
de vremea aceea
de dinainte,
când ne iubeam
și iubirea
nu era ispititoare?
Ce frumos!”
Când rostim și aceste cuvinte
nu ne aducem aminte
de frumusețea
de-atunci,
în care
ne copilăream împreună
ca doi prunci?
Și aerul era atât de fierbinte!
Cine știe,
poate
pe pământ
toate
sunt aduceri
aminte...

Poemul dintre noi...


Duminică, 11 Ianuarie 2015

Hai să facem un poem fierbinte
Și-așa afară-i frig și e târziu,
Tu să-mi dai din inimă cuvinte,
Eu cu sângele să și le scriu

Și amândoi până în zori cuminți
Să ne zidim încet și cu migală,
Acum nu-i vremea încă să m-alinți,
De ce tresari în rochia de gală?

Nu te-am atins, iar gândul cine știe
Pe unde umblă el, flămând mereu...
În ochii tăi e-atâta veșnicie
Cât nu încape în poemul meu!


Nu-i plină încă țara ...


Duminică, 11 Ianuarie 2015

Nu-i plină încă țara de nebuni,
Nu-i plină țara asta de lichele,
E trează încă seva din goruni
Și sfinți români mai sunt destui sub stele!

Nu-i plină încă de tâlhari și hoți,
De tăietori sălbatici de păduri,
Din București și până sus la Moți,
Române, încă-i vremea să înduri!

Nu-i plină încă țara de borfași,
Mă dor aceste grabnice cuvinte,
În Lancrăm, la Hobița, până-n Iași
Avem aici atâtea doruri sfinte!

Se înfioară slova sub peceți
Și Rugăciunea arde pe altare-
Nu-i plină Țara asta de ereți
Și Dumnezeu e viu, în fiecare!

Îmi stăruie-n minte...


Duminică, 11 Ianuarie 2015
1785- 2015

Îmi stăruie-n minte, ca o sărbătoare,
Omul acela venit de la țară
Cu opincile lui strălucitoare,
Cu fruntea înaltă și ochii de pară,
Acolo-n palatul pardosit cu covoare...

E Rex Horea, omul din Munți,
Cu traista înflorată, plină de plâns,
De lacrimile celor umiliți și mulți,
De toată Istoria nespusă-îndeajuns
Cu durerea din râuri, sfâșiată sub punți!

Îmi stăruie-n minte, ca mirosul de crin,
Cel ce nu s-a descălțat de opinci niciodată,
Cu ele-a călcat peste ierburi și spini,
Numai când i-au tras trupul pe roată
Călăii aceia, blestemați și străini-

Blestemate fie și acele porunci!
Mă întreb, cum se întreabă destui
Dintre frații mei moți, de pe dealuri și lunci,
Unde sunt îngropate opincile lui,
Unde e îngropat Stăpânul de-atunci?