8
Ianuarie 2015
Într-o zi, când anume, încă nu știu,
Nici eu nu voi mai putea să vă scriu,
Dacă e departe clipa, ori e aproape,
Totdeauna simt nepăsarea sub pleoape...
Poemul nu vine atunci când tu vrei,
„Nu-i ajunge zilei necazul ei?”
Nu mă gândesc la fericirea de mâine,
Câtă din ea în cuvânt îmi rămâne!
Îmi sunt dragi cuvintele, cele ce sunt,
Chiar dacă unele dor pe pământ;
Cu ele pe buze mă duc la culcare,
Nici nu am altă bucurie mai mare!
Aici le-am găsit, între pâine și vin,
Cu ele pe buze dimineții mă închin,
Într-o zi, ori într-o noapte anume,
O să vă las tăcerea din nume...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu